După ani de procese și incertitudini, Codrea Vasile a fost achitat de acuzațiile ce i-au fost aduse. În ciuda învinuirilor de fals în declarații și obținerea pe nedrept a fondurilor europene, instanța a considerat că nu există dovezi suficiente pentru a-l condamna. Codrea Vasile a fost acuzat că ar fi depus, între 2008 și 2016, documente false la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.), în scopul de a obține sprijin financiar pentru terenuri pe care nu le deținea, inclusiv o declarație falsă privind un teren de 30 ha. În urma acestora, a fost acuzat că ar fi obținut fonduri nerambursabile în valoare de 441.497 lei. În spatele procesului de aproape un deceniu se ascunde nu doar o eroare tehnică, ci o luptă în care Codrea Vasile a fost prins, pe nedrept, într-un malaxor de interese. Cu toate acestea, instanța a judecat cu atenție toate faptele și a decis, în cele din urmă, că nu există dovezi clare pentru a susține acuzațiile. Astfel, Codrea Vasile a fost achitat, iar procesul care a durat ani de zile a culminat cu o decizie favorabilă pentru el, iar toate măsurile preventive și asigurătorii aplicate au fost ridicate.
Zece ani de procese
Codrea Vasile a fost trimis în judecată pentru presupusa folosire de declarații false în scopul obținerii de fonduri APIA. Procurorii au susținut că acesta a solicitat subvenții pentru terenuri pe care nu le deținea în mod legal sau nu le folosea în realitate. Totuși, în fața instanței, apărarea a arătat că situația este mult mai complexă și că în spatele acuzațiilor nu există fapta penală invocată, ci doar un cerc restrâns de interese care se întind de la reprezentanţi ai administraţiei locale până la procurori.
Codrea a demonstrat că a folosit terenurile în mod real, în fiecare an, pentru pășunat. El a moștenit o parte dintre aceste terenuri și a adăugat, de-a lungul timpului, alte suprafețe care au fost folosite în comun cu frații săi. De altfel, chiar în fața instanței a recunoscut că a utilizat parcele care formal figurau pe numele altor membri ai familiei, însă această împărțire a fost reglementată verbal, așa cum se întâmplă frecvent în mediul rural.
Impozitul agricol a fost plătit constant de Codrea Vasile pentru toate suprafețele declarate, un detaliu care indică faptul că acesta a considerat că folosește terenurile în mod legitim. În plus, documentele depuse la APIA nu au fost completate în mod fraudulos, ci în baza realității de la fața locului. Marea majoritate a dosarelor APIA nu includ verificări în teren sau parcelări clare. În cazul comunei Sighetu Marmației, adeverințele de la primărie și contractele de închiriere au fost emise la birou, fără deplasări sau măsurători efective. Aceste deficiențe administrative nu pot fi puse în cârca fermierilor care au declarat ce foloseau efectiv.
Mai mult decât atât, nu a existat niciun indiciu că Codrea ar fi acționat cu intenție de înșelăciune. Terenurile respective erau folosite pentru creșterea animalelor – lucru confirmat și de adeverințele eliberate de medicul veterinar –, iar numărul de oi și vaci era compatibil cu suprafețele declarate. Diferențele de suprafață apărute de la un an la altul se explică prin schimbările de sistem informatic și prin erorile frecvente din cadrul APIA.
Instanța a admis aceste argumente și a decis să schimbe încadrarea juridică, concluzionând că faptele nu au fost comise cu „rea-credință”, ci pe fondul unei poziționări subiective asupra modului de valorificare a terenurilor. Altfel spus, Codrea Vasile a fost de bună-credință și a urmat procedurile pe care le cunoștea, fără să încalce în mod voit legea. Judecătorii au mai remarcat că niciuna dintre instituțiile implicate nu a clarificat la timp situația reală a terenurilor, iar fermierii s-au bazat, în lipsa altor repere, pe ceea ce li s-a pus la dispoziție de către autoritățile locale.
Cum a ajuns Codrea să deţină terenurile
Codrea Vasile a ajuns să dețină o suprafață mare de teren prin moșteniri succesive, prin adăugarea unor suprafețe de teren ca urmare a căsătoriei cu Codrea Anuța (care la rândul ei a moștenit de la Mih Vasile – tată și Mih Ioan – unchi). Codrea a mai declarat cu ocazia audierii în fața judecătorului și faptul că a folosit parcele ce aparțineau fraților lui, situația în familie fiind doar ulterior reglementată verbal. Indiferent de toponimul folosit sau de încadrarea într-un bloc fizic sau altul, inculpatul a folosit mereu aceleași parcele de teren și nicio probă propusă de acuzare nu confirmă contrariul. Marea majoritate a documentelor din dosarele APIA, contractele de închiriere ale fermierilor cu UAT Sighetu Marmației etc., s-au realizat din birou, fără o verificare în teren și fără o parcelare corespunzătoare.
S-a confirmat prin administrarea probei testimoniale că o perioadă foarte mare de timp, UAT Sighetu Marmației nu avea inginer topograf care să facă acest lucru. Adeverințele eliberate de primărie pornesc de la declarațiile fermierilor, iar identificarea ulterioară, făcută de APIA, mai ales în primele campanii, era orientativă. Diferențele de suprafețe declarate succesiv în fața funcționarilor de la primărie sau a funcționarilor APIA nu au fost „motivate” de intenția unei fraude.
Subvenţia de la APIA a fost dată unui şmecher local
Primăria Sighetu Marmaţiei s-a făcut proprietar peste teren printr-o Hotărâre de Consiliu Local. Ulterior, subvenția pe terenul suprapus a fost acordată, începând cu anul 2015, unui şmecher local, Adrian Ieudean, apropiat al procurorului Ioan Ulici, după ce a încheiat un contract de închiriere cu Primăria Sighetu Marmației. Din același an, Codrea a fost respins de la subvenția APIA. Cel puţin interesant este că primarul Vasile Moldovan este cumnatul procurorului Ulici, care a instrumentat cazul lui Vasile Codrea.
Procedurile judiciare civile au evidențiat o serie de înscrisuri, inclusiv contractele de închiriere mai sus amintite: semnate de „autori necunoscuți” și nu de cei implicați (părți), iar suprafețele care au fost închiriate sunt în „Negru” și „Obarsil”, nu în „Piatra Țiganului”. Mai mult, prin acte adiționale sau prin procese-verbale de punere în posesie (unele încheiate și după trecerea unui an de la încheierea contractului), denumirea terenurilor se modifică, fără alte documente justificative, schițe de amplasament etc.
Practic, în analiza suprapunerilor, funcționarii APIA, în loc să suspende cererile de plată până la lămurirea situației juridice a terenurilor în discuție, prin intermediul instanțelor de judecată, pe cale civilă, au decis să cenzureze drepturile fermierilor care au solicitat subvenție APIA anterior, în detrimentul celor care aveau încheiate contracte de închiriere cu primăria. Evenimentele ulterioare au confirmat că deținerea suprafeței de 350 ha de către UAT Sighet nu a fost validată de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Conduita procesuală a părții civile a fost cea care a răsturnat ordinea de soluționare a conflictului iscat. Nu s-a putut stabili reaua-credință a lui Codrea Vasile, câtă vreme nu a putut fi lămurit, în cadrul procesului penal, dacă UAT Sighetu Marmației are calitatea de proprietar și dacă Hotărârea de Consiliu Local este legală și temeinică sau dacă Codrea a deținut și folosit în fapt terenurile netulburat de nimeni în perioada de referință și anterior. Pentru toate terenurile pe care Codrea le-a folosit, acesta a achitat taxele și impozitele aferente și le-a înscris în registrele opozabile. Mai mult decât atât, deși situația litigioasă este și era cunoscută de primărie și deși susține că parte din terenuri îi aparțin, Codrea figurează în continuare în registrul agricol cu acestea și îi sunt percepute anual taxe și impozite. Conjunctural, Codrea a dovedit că, în ciuda vârstei înaintate, cunoaște poziționarea și vecinii parcelelor, că a deținut și deține animale pe care le-a pășunat de-a lungul anilor pe suprafețele respective, dar a făcut dovada și cu acte de stare civilă a comasării mai multor suprafețe prin moșteniri succesive, personale sau ale soției.
Conform extrasului de carte funciară 3142 și a nr. topo. 4621 din anul 1916, reiese clar și fără echivoc că Grigor Todor este proprietarul terenului de 65 jughere pășune din locul numit „Piatra Țiganului”, echivalent a 37 ha. Grigor Todor este fratele bunicului dinspre mamă al lui Codrea, care nu a avut copii. După decesul acestuia, bunicul lui Codrea, Grigor Ioan, a înaintat proces vaduvei acestuia pentru a obține 2 1/2 parte din terenul amintit mai sus. Grigor Ileana, văduva unchiului, și-a donat partea ei de 1/2 din acest teren lui Druhera Vasile. În urma decesului celor doi, neavând nici aceștia urmași, tot imobilul (terenul amintit mai sus) a rămas în proprietatea și folosința bunicului, Grigor Ioan, deci toată suprafața de 65 jughere a rămas moștenire familiei inculpatului. Bunicul Grigor Ioan, la rândul lui, i-a lăsat moștenire acest teren de 65 jughere din locul numit „Piatra Țiganului” mamei lui Codrea Vasile, Codrea Anuța.
Cazul lui Codrea Vasile nu este doar o simplă acoperire a unei erori administrative, ci o adevărată împletire a unui malaxor de interese, care implică conflicte de putere, relații de conveniență și o administrație publică ce se joacă cu regulile în favoarea celor influenți. Achitarea sa nu face decât să scoată la iveală jocurile de culise, în care deciziile sunt influențate de relațiile dintre autoritățile locale și indivizi dubioși. În spatele procesului de aproape un deceniu se ascunde nu doar o eroare tehnică, ci o luptă de interese în care Codrea Vasile a fost prins într-o rețea de abuzuri și manipulări. Subvențiile APIA, terenurile disputate, conflictele cu primăria și implicarea unor personaje locale cu agende ascunse nu fac decât să confirme că, în acest caz, adevărul a fost sacrificat pe altarul unor interese meschine, iar justiția a avut nevoie de mult mai mult decât o simplă decizie pentru a restabili echilibrul. Într-un articol viitor, vom devoala caracatița de interese și vom arăta cine sunt cei care au încercat să pună mâna pe terenuri cu concursul procurorilor și al autorităților locale.
