Cum riscă România să redevină “raiul” pedofililor, dacă nu s-a întâmplat deja acest lucru

România are o istorie lungă în acest domeniu care cu siguranță nu ne face cinste, să începem de la cunoscuta perioadă de după 1989, mai exact la începutul anului 1992 când a început “marea campanie” de adopție venită din Europa. Aeroportul Otopeni era plin de persoane care veneau și își alegeau copii, aceștia erau cântăriți și verificați precum într-o piață și apoi părăseau România. În acea perioadă costa aproximativ 5000 de dolari întregul proces de adopție care includea hotelul, transportul, traducerea și restul actelor, minorii ajunseseră să semneze procese verbale pentru adopția fraților.

De la adopție pe bandă rulantă și până la exploatarea minorilor și pedofilie nu a fost cale chiar atât de lungă într-un sistem dezorganizat cum era cel din România. Perioada aceasta este cunoscută pentru rețineri celebre din partea polițiștilor a unor persoane care pozau drept filantropi, profesori sau preoți. De exemplu, între 1996 și 2002 peste 20 de persoane străine au fost condamnate pentru acest gen de fapte în România. 

În anul 2002, de exemplu, cunoscutul istoric Kurt Treptow a fost reținut pentru pedofilie și condamnat anul următor la 7 ani de închisoare . 

Totuși, putem spune că este vorba despre tranziția prin care a trecut România în acea perioadă? Sau pur și simplu este un subiect care nu poate fi combătut sau nu se dorește a fi stopat. Între anii 2015-2020 în jur de 20 de pedofili străini au fost reținuți pe teritoriul României pentru fapte similare, la prima vedere datele nu s-au schimbat. În prezent pedofilii străini oferă copiilor defavorizați în România sume de aproximativ 30 de euro pentru a-și satisface dorințele. 

Care sunt pedepsele în România?

Pentru săvârșirea acestor fapte în România o persoană poate primi pedeapsa cu închisoare cuprinsă între 1 și 5 ani dacă minorul are între 13 și 15 ani. Pedeapsa crește între 2 și 7 ani dacă este vorba despre un minor de sub 13 ani și poate ajunge până la 10 ani dacă este parte din familie sau au fost create materiale pornografice în urma abuzului, conform Codului Penal. Un fapt cel puțin curios este pedepsirea cu 6 luni până la 2 ani sau cu amendă a săvârșirii unui act sexual de orice natură în prezența unui minor. Am adus în discuție producerea de materiale pornografice deoarece în ultima perioadă această practică a explodat în România. În țara noastră și accesul online, fără drept, al acestor tip de materiale pornografice se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 3 ani. În ceea ce privește obținerea de beneficii în urma punerii unor minori să se prostitueze pedepsele sunt cuprinse între 4,5 ani și 15.

DIICOT anunță scăderi și creșteri în același timp

Aparent exploatarea minorilor în orice formă este una dintre caracteristicile grupărilor criminale condamnate de DIICOT.

În anul 2020, 171 de minori au fost supuși traficului și exploatării, în scădere față de anul precedent unde au fost înregistrate 180 de victime. 

În general, materialele de exploatare sexuală a copiilor sunt produse de către infractori, dar se înregistrează o creștere a volumului materialelor auto-generate, de cele mai multe ori rezultând din acțiuni de constrângere sau șantaj. Numărul materialelor pornografice cu minori detectate de organele de urmărire penală este în creștere. În anul 2020, se remarcă propagarea aplicațiilor care oferă servicii de tip livestreaming și implicarea minorilor de vârste tot mai fragede în activități de pornografie infantilă pentru obținerea unor câștiguri importante, mai arată raportul DIICOT. 

Un caz concret ajuns la Curtea de Apel Cluj

Fiecare dintre noi a trecut cel puțin o dată prin sistemul birocratic românesc care pur și simplu nu dă semne de adaptare în scopul cetățenilor. Pentru a evidenția această afirmație voi prezenta parcursul pe scurt al unui dosar în care două persoane sunt acuzate că au abuzat două minore. 

Acest dosar a fost înregistrat la Tribunalul Bistrița Năsăud pe data de 23 octombrie 2017 și nu a fost finalizat nici în ziua de azi, următoarea înfățișare va avea loc săptămâna aceasta. Conform acestui dosar inculpata L.N.A și inculpatul B.D.L. sunt acuzați de pornografie infantilă prin sisteme informatice și săvârșirea de acte sexuale cu minori cu același scop. La acest dosar principal mai sunt alte 27 de dosare conexe reprezentând contestații, verificări ale măsurilor preventive ale inculpaților și alte modificări. Pentru toate aceste dosare adiacente fiind necesar alocarea de resurse materiale, logistice și nu în ultimul rând timp. După 25 de amânări, în noiembrie 2019 a fost dată și o soluție, inculpata L.N.A a fost condamnată la 3 ani și 2 luni pentru pornografie infantilă prin sisteme informatice, sex cu un minor și restrângerea anumitor drepturi. Inculpata a fost achitată de acuzația de trafic de minori, i s-a ridicat arestul la domiciliu și a fost pusă sub control judiciar. Cealaltă persoană implicată, B.D.L, a primit un an de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de act sexual cu un minor, în total acesta a fost condamnat la 3 ani și 9 luni deoarece mai avea o sentință din 2014 de 2 ani și 9 luni. Asupra celor doi inculpați s-a dispus și colectarea de probe biologice și confiscarea unor sume de bani precum și a unor electronice. Evident, toate deciziile au fost contestate, inclusiv plata a 300 lei cheltuieli de judecată. Drept urmare dosarul este în plină desfășurare, persoanele responsabile nu au primit o sentință judecătorească definitivă și irevocabilă, iar cele două victime retrăiesc acest calvar de mai bine de 3 ani. Din acest punct de vedere legislația internă cred că ar trebui suferi modificări, nu prin reducerea dreptului celor acuzați de a face apel sau de a contesta deciziile instanței ci prin simplificarea procedurilor luării unei decizii definitive atât timp cât procurorii au dovezi solide. 

Ce rămâne de făcut? 

DIICOT își propune se impună prioritizarea dezvoltării unor programe dedicate persoanelor din această categorie, precum și pentru consilierea minorilor aflați în proces de radicalizare, acțiuni care confirmă faptul că este o reală problemă prin care trece România. Conform unor comunicate ale Organizației Salvați Copii, peste jumătate dintre cazurile de abuz sexual asupra minorilor rămân nesoluționate. De exemplu în primul semestru al anului 2020 au fost înregistrate 3.840 de dosare pe rolul parchetelor dintre care 873 au fost soluționate, 2598 au rămas nesoluționate până la sfârșitul semestrului iar 219 a rămas cu autor neidentificat. Organizați a atins și celălalt elefant din cameră, mediul online. 

Conform unui studiu propriu, 63% dintre elevi, părinți și profesori consideră că una dintre prioritățile pe care autoritățile ar trebui să și le asume este siguranța copiilor în mediul online. Numărul sesizărilor primite pe parcursul anului 2020 în cadrul liniei esc_ABUZ, ce vizează conținutul ilegal sau dăunător pentru copii în mediul online, a fost de 1.543, iar în 72% dintre situații, materialele raportate au înfățișat abuz sexual asupra copiilor, nuditate infantilă sau copii care pozează în ipostaze sexualizate. Majoritatea victimelor, 85% mai exact, sunt de gen feminin. Din acest total, 8% au vârstă de sub 5 ani, 76% au între 6 și 10 ani, 14 % cu între 11 și 15 ani iar 2% adolescenți între 15 și 18 ani, alarmant?

În continuare se caută soluții

Anterior am prezentat procente covârșitoare și îngrijorătoare pentru toți dintre noi. Semnalul de alarmă să presupunem că este tras, este vitală în prezent acordarea unei atenții semnificative din partea părinților și a cadrelor didactice asupra acestui pericol.  

Pentru prevenirea cazurilor similare putem interveni chiar și noi personal printr-o mai bună supraveghere a activității online a minorilor sau prin raportarea organelor abilitate platformelor cu caracter pornografic infantil sau care ar putea fi posibile capcane pentru aceștia. Se pot face semnalări la DIICOT, Poliției Române, către CERT sau chiar organizațiilor omoloage din alte state, chiar și FBI-ului sau UNICEF, trebuie doar să nu fim nepăsători și să nu credem că apropiaților noștrii nu li se poate întâmpla. 

A fost observat faptul că nu sunt sesizate cazurile ușoare de abuz fizic și emoțional deoarece în continuare este tolerată “articularea” minorilor de către părinți sau supraveghetori. Un alt aspect de care ar trebui să ținem cont este aruncarea vinei asupra minorilor pe principiul “Ce a căutat acolo? De ce a vorbit cu X? De ce s-a luat după Y?”. Minorii trebuie îndrumați, informați și educați pentru a nu cădea în astfel de capcane, totuși în cazul în care se întâmplă acest lucru nu trebuie stigmatizați sau inhibați să țină ascunsă o asemenea povară. 

Sistemul Național de Date Genetice Judiciare

În anul 2008 au fost puse bazele S.N.D.G.J. pentru prevenirea și combaterea unor categorii de infracțiuni și stabilirea condițiilor în care pot fi prelevate probe biologice de la anumite persoane fizice sau din urmele rămase la locul comiterii unor infracțiuni, în vederea determinării profilului genetic. Un total de 37 de infracțiuni sunt incluse în lista conform căreia pot fi prelevate probe biologice. Printre acestea se numără traficul de minori, proxenetism, viol, agresiune sexuală, pedofilie, corupere de minori, etc. Teoretic pe baza acestor considerente, persoanele cu antecedente nu ar trebui să li se permită accesul în locurile unde sunt posibile victime. 

Se fac pași sterili în eradicarea fenomenului

Din vara anului trecut a intrat în vigoare și Legea privind Registrul național autorizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale asupra minorilor, trafic de persoane, exploatare, corupere și alte litigii din această arie. Astfel toate cadrele didactice, medicale sau alte persoane care prin natura meseriei intră în contact cu minori sau persoane vulnerabile sunt obligați să prezinte la locul de muncă “certificatul de integritate corporală”. Registrul va conține mai multe date cu privire la persoanele care au comis agresiuni sexuale cum ar fi fotografie, amprente sau probe biologice. Reabilitarea, grațierea sau amnistia nu va șterge aceste date din registru. 

Certificatul acesta este valabil 6 luni și este eliberat de către polițiștii de la caziere. Acest registru a devenit funcțional de la începutul anului, practic orice român poate solicita acest certificat. Mai sunt introduse în bază și persoanele străine despre care este cunoscut faptul că au antecedente în această arie precum și românii care au comis astfel de fapte în alte state. Nu vor fi introduse dacă judecătorul nu specifică această măsură persoanele care la data comiterii faptei erau minori. 

În luna ianuarie a anului trecut din acest registru făceau parte peste 45 de mii de persoane iar având în vedere avântul fenomenului ar trebui ca această bază sa crească precum Prâslea. Inițiativa arată o primă formă a autorităților de a luat măsuri la nivel național. Câți dintre dumneavoastră știați de acest registru și de obligativitatea eliberării certificatului? Din multitudinea de documente necesare pentru fiecare angajat în România, chiar și în domeniile vulnerabile menționate de această lege este foarte posibil ca acesta să fie omis. 

Pedofilia, o tulburare mintală

Conform DSM-5, prevalența tulburării de pedofilie în populație este necunoscută. Cea mai mare prevalență posibilă pentru tulburarea de pedofilie în populația masculină este de aproximativ 3-5 %. Adulții cu tulburare de pedofilie declară că au conștientizat interesul sexual puternic sau preferențial pentru copii în jurul vârstei pubertății. Înaintarea în vârstă are probabil același efect de atenuare asupra acestei tulburări pe care îl are asupra altor comportamente sexuale parafilice sau normale. Pedofilia propriu-zisă pare să fie o afecțiune care durează toată viața. Totuși, tulburarea de pedofilie include obligatoriu alte elemente care se pot schimba în timp cu sau fără tratament. Factorii de temperament, se pare că există o interacțiune între pedofilie și comportamentul antisocial, astfel bărbații cu ambele trăsături au probabilitate mai mare să manifeste un comportament sexual îndreptat asupra minorilor. Factorii de mediu, bărbații adulți cu pedofilie declară adesea că au fost abuzați sexual în copilărie. Factori genetici și psihologici, există unele dovezi că tulburările de neurodezvoltare din perioada de viață intrauterină crește probabilitatea apariției unei orientări pedofile.

Tulburarea de pedofilie adesea apare în concomitent cu alte afecțiuni cum ar fi tulburarea de personalitate antisocială, a consumului de alcool și substanțe sau tulburarea obsesiv-compulsivă. 

Claudia Rusu “sexualul este puternic influențat de planul social”

Am cerut și în acest caz părerea psihologului clinician Claudia Rusu. Aceata ne-a oferit o serie de explicații și lămuriri cu privire la aceste tulburări.

“Sexualitatea încă reprezintă pentru cercetători un teren fascinant, pavat cu o înlănțuire fenomenologică eterogenă, care oscilează între vulgaritatea comună și chiar sacralitate. Sexualitatea umană poate căpăta conotații extrem de subiective, indivizii având diferite preferințe, tehnici erotice și chiar valori sexuale bine conturate. Latura sexuală nu poate fi reductibilă la instinctual sau la scop ( simpla perpetuare a speciei) și nici la genital, ci dimpotrivă, sexualul este puternic influențat de planul social, de valorizarea morală și filosofică. Din punct de vedere psihanalitic, zona sexualității are o valență determinantă în viața individului uman, ea fiind un factor care declanșează, menține și susține conflicte interne sau externe, deopotrivă conștiente și inconștiente, conform teoriei lui Freud.

Tocmai pentru că sexualitatea este atât de profund legată de social, majoritatea fiind cea care impune ce este  „normal” sau patologic, limita dintre acești doi poli continuă să fluctueze cu variații destul de ample. Rezonanța culturală, educațională, convingerile religioase, credințele individuale sunt stâlpii fundamentali care susțin, printre altele, și deliberările noastre cu privire la ceea ce etichetăm ca fiind normal sau inacceptabil în comportamentul nostru sexual.

Cu toate acestea, tulburările de sexualitate reprezintă însă categorii de sine stătătoare, care au un tablou clinic bine determinat, o etiopatogeneză exactă, dar și o serie de terapii specifice, metode terapeutice medicamentoase care îți propun să echilibreze balanța.

Pedofilia reprezintă o formă specifică a parafiliilor, fiind una dintre tulburările preferințelor sexuale fixe și orientate aproape exclusivist către puberi și copii.  Comportamentele pedofilice cuprind de cele mai multe ori dezbrăcarea și privirea, masturbarea, felația, iar penetrarea apare destul de rar.

Profilul psihologic al pedofilului se evidențiază printr-un procedeu comportamental egosinton, ascuns și extrem de greu de reperat. Rareori se autoexpune prin folosirea unor gesturi vulgare sau cu tentă sexuală, el preferând utilizeze diverse tertipuri precum adopția, căsătoria cu mama copilului abuzat etc., de aceea victimele sunt în primul rând din proximitatea pedofilului, și  ulterior din zone îndepărtate. Raportarea abuzurilor pedofilice nu se realizează frecvent, vârsta fragedă a victimelor și teama acestora de stigmatizare fiind principalele piedici.

Noile teorii din câmpul psihologiei vizează o explorare exhaustivă a trecutului subiectului care suferă de o tulburare a preferințelor sexuale, cercetând experiențele traumatice la care acesta a fost expus, factorii religioși, educaționali sau chiar tulburările în dezvoltarea psihosexuală infantilă. Deși dificilă, schimbarea reperelor interne  poate fi integrată în cadrul unui proces psihoterapeutic”, a încheiat aceasta.  

Concluzii cu privire la acest subiect putem trage din foarte multe puncte de vedere de la implicarea autorităților, a legislației în vigoare până la fundamentele medicale ale acestor dereglări. Un lucru este cert, acest fenomen nu este în creștere doar în România și cu siguranță nu va fi stopat fără un plan responsabil de prevenire. În ultima perioadă au fost făcute o serie de teste pentru dezvoltarea unor medicament împotriva acestei dereglări. În unele state au fost aplicate pușcăriașilor pentru a nu recidiva dar teste aprofundate nu se pot face așa cum s-ar dori în acest domeniu din cauza normelor etice. 

Fiecare dintre noi ar trebui să acordăm o atenție sportită celor din jur cu păstrarea unei doze de scepticism rezonabilă deoarece ne vine să credem sau nu, ne place sau nu, suntem de acord sau nu, cazuri similare se întâmplă în fiecare zi.