Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) se va pronunţa, în 9 iulie 2020, în Cauza C-81/19 Şerban, care vizează creditele în franci elveţieni. Dosarul este pe rolul Curții de Apel Cluj ai cărei magistrați au sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Amintim că avocatul general de la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE) s-a pronunţat în favoarea consumatorilor în această speţă.

Debitorii împrumutaţi în CHF subliniază câteva aspecte esenţiale din concluziile depuse de avocatul general:

„- Nominalismul monetar ar trebui înlăturat, ceea ce înseamnă că instanţa de judecată poate analiza caracterul abuziv al clauzei de risc valutar (adică acea clauză prin care i se spune împrumutatului să returneze băncii franci elveţieni, indiferent de evoluţia cursului de schimb LEU/CHF). Reamintim că băncile câştigă procesele pe îngheţarea cursului de schimb tocmai ca urmare a aplicării nominalismului monetar.

– Clauza care pune în sarcina împrumutatului întregul risc valutar este clară şi inteligibilă doar dacă Banca face dovada că l-a informat exhaustiv pe consumator cu privire la consecinţele economice care rezultă din derularea contractului de credit. Potrivit avocatului general, nu prezintă relevanţă faptul că această depreciere putea fi sau nu prevăzută la momentul încheierii contractului de credit.

– Instanţele de judecată din România pot adopta măsuri complementare de restabilire a echilibrului contractual, avocatul general indicând faptul că soluţia de îngheţare a cursului de schimb LEU/CHF la valoarea de la data încheierii contractului este fezabilă (chiar dacă rămâne la latitudinea instanţei să decidă), dar nu exclude şi alte variante de natură a proteja consumatorul”.

În luna martie 2019, Curtea de Apel Cluj a sesizat CJUE cu trei întrebări preliminare pe marginea dosarului menţionat.

„1. Art.1 pct. 2 din Directiva nr. 93/13/CEE trebuie interpretat în sensul în care nu se opune ca o clauză contractuală care preia o normă supletivă de la care părţile puteau deroga, dar în concret nu au derogat pentru că nu a existat nicio negociere asupra ei, aşa cum este în cazul concret analizat clauza care impune restituirea creditului în aceeaşi monedă străină în care creditul a fost acordat, să fie analizată din perspectiva caracterului abuziv?

2. În contextul în care, la acordarea creditului în monedă străină, consumatorului nu i-au fost prezentate calcule/predicţii cu privire la impactul economic pe care o eventuală fluctuaţie a cursului de schimb îl va avea cu privire la obligaţiile totale de plată din contract, se poate susţine cu temei că o astfel de clauză, de preluare în întregime a riscului valutar de către consumator (în temeiul principiului nominalismului), este clară şi inteligibilă şi că profesionistul/banca şi-a îndeplinit cu bună credinţă obligaţia de informare a co-contractantului său, în condiţiile în care gradul maxim de îndatorare a consumatorilor impus de către Banca Naţională a României a fost calculat prin raportare la cursul de schimb de la data acordării creditului?

3. Directiva nr. 93/13/CEE şi jurisprudenţa dezvoltată în baza ei, precum şi principiul efectivităţii se opun ca, subsecvent constatării caracterului abuziv al unei clauze privind suportarea riscului valutar, contractul să continue nemodificat? Care ar fi modificarea posibilă pentru înlăturarea clauzei abuzive şi respectarea principiului efectivităţii?”

Reclamanţii au încheiat contractul de credit de 90.000 de lei în anul 2006, cu Volksbank România, în prezent instituţia de credit cu care se judecă debitorii fiind Banca Transilvania, care a preluat Volksbank.

Argumentaţia Curţii de Apel Cluj are în centru anihilarea principiului nominalismului monetar, majoritatea instanţelor din ţara noastră considerând că intervenţia acestui principiu în contractele de credit în franci elveţieni nu ar putea conduce la concluzia că o clauză de risc valutar este abuzivă. Pe cale de consecinţă, ca urmare a intervenirii principiului nominalismului monetar, instanţele nu pot trece la pasul următor care ar viza neîndeplinirea obligaţiei de informare de către bănci cu privire la riscurile asociate unui contract de credit în valută, în sensul cauzei C-186/16 Andriciuc.

Cauza Şerban nu este singura în care justiţia noastră trimite întrebări la CJUE în dosare de îngheţare a CHF. Deciziile Curţii Europene sunt importante pentru toate dosarele din România care vizează îngheţarea cursului de schimb în contractele de credit în franci elveţieni.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here