Daniel David, președintele Asociației Psihologilor din România și rectorul UBB Cluj-Napoca, a explicat cum riscă autoritățile să provoace un adevărat haos prin „oficializarea unor profesii precum cele de numerolog și consilier de cuplu”.
Asociația Psihologilor din România a emis recent un comunicat de presă în care a atras atenția asupra recunoașterii oficiale a unor profesii precum numerolog, consilier de cuplu sau consilier de dezvoltare personală. În primă instanță, aceste profesii au fost adăugate în nomenclatorul meseriilor la începutul acestui an. Psihologii consideră că prin această acțiune, autoritățile care nu au informat suficient populația expun oamenii la riscuri semnificative, contribuind la creșterea obscurantismului și a tensiunilor sociale.
Daniel David a expilcat pentru Adevărul de ce sunt nocive aceste demersuri ale autorităților și ce se poate face pentru a le contracara.
Adevărul: Asociația Psihologilor din România și-a exprimat îngrijorarea conform căreia „autorități neinformate expun oamenii la riscuri majore (amplificând obscurantismul și tensiunile sociale) prin „crearea unor ocupații care își asumă competențe psihologice – angajând apoi educație specifică și servicii către oameni – care nu sunt ancorate în știința psihologică și/sau care se dobândesc prin demersuri îndoielnice din punct de vedere academic-profesional, inclusiv care se bazează pe fragmente de competențe coerente, dar insuficiente unor servicii de calitate (de exemplu, consilier de cuplu, de dezvoltare personală etc.)”. De ce este greșită recunoașterea unor astfel de profesii?
Daniel David: Așa cum spuneam în diverse adrese și poziții publice, apariția unei ocupații/profesii noi este absolut justificată, atunci când aceasta este cerută de noile dinamici ale pieței muncii pe care ocupațiile/profesiile clasice nu le acoperă. Așadar, noile ocupații/profesii, dacă sunt gândite adecvat, trebuie să devină complementare celor existente și să ajute societatea, nu să genereze suprapuneri și confuzii.
Am observat că multe noi ocupații/profesii (ex. consilier de cuplu; consilier de dezvoltare personală etc.) se suprapun sau preiau competențe din profesia de psiholog, generând confuzii, iar prin educația/formarea de calitate mai slabă punând la risc populația.
Cum să faci consiliere de cuplu fără a cunoaște principiile/tehnicile de consiliere din psihologie și mecanismele psihologice de construire și funcționare a cuplului/familiei? Este ca și cum am începe să formăm consilieri/analiști în medicină sau consilieri pentru administrarea medicației antidepresive în afară formării ca medic (la ritmul actual mă aștept să ajungem în curând și aici!). Este foarte periculos pentru oameni, dincolo de sabotarea unor ocupații/profesii clasice la care se ajunge cu greu, după mult studiu! Vezi aici.
„Demersuri bizare care pun la risc oamenii”
Există o altă soluție pentru ca aceste profesii să fie cumva controlate de autorități astfel încât să nu fie nocive?
Dacă vrem să gândim serios în logica microcertificărilor (microcredentials), promovată acum și de Uniunea Europeană (UE), trebuie să discutăm cu organizațiile profesionale care reprezintă ocupația/profesia, pentru a vedea logic cum anumite competențe din ocupație/profesie pot fi dobândite în regim de formare non-tradițională, dar riguroasă, astfel încât să ajute, nu să confuzeze oamenii și ocupațiile/profesiile și pentru a nu pune în final la risc oamenii; dar a invoca un principiu bun la nivelul UE – ex. microcertificări – pentru a genera confuzie și riscuri asupra oamenilor este inacceptabil.
Spre exemplu, ca președinte al Asociației Psihologilor din România – cea mai veche (din 1964, cu tradiție din 1931) și mai complexă organizație profesională a psihologilor – nu am fost consultat de politicienii implicați în astfel de demersuri bizare, care pun la risc ocupația/profesia și mai ales oamenii; împreună defineam mai bine aceste noi ocupații/profesii – ex. poate gândite în regim de „paraprofesionals”, așa cum există paramedic în medicină, sau alte mijloace adecvate -, și gândeam formarea riguroasă pentru cei care le vor putea practica, de dragul oamenilor care pot beneficia/accesa astfel de servicii! Așa nu îmi rămâne decât să trag astfel de semnale de alarmă – și o voi face constant -, pentru a atenționa și proteja oamenii.
Riscurile unor profesii bazate pe non-știință
În comunicat se mai atrage atenția asupra „creării unor ocupații bazate pe pseudoștiință (de exemplu, astrologie, numerologie), care apoi sunt angajate în diverse domenii ca alternative la psihologie sau medicină (sau la alte științe)”. Care sunt riscurile în acest caz?
Aici lucrurile sunt și mai grave, deoarece intrăm nu în fragmentarea unor ocupații/profesii bazate pe știință, ci în crearea unora bazate pe pseudoștiință (adică pe fals) și non-știință (imposibil de validat științific).
Da, există astfel de ocupații/profesii aprobate formal de autoritățile din țară. Problema este că sunt puse la același nivel de rigoare științifică cu profesii precum economist, medic, psiholog, etc., creând confuzie în rândul oamenilor, care cred că un serviciu pentru ei printr-o ocupație/profesie validată de autorități trebuie să fie ceva eficient și sigur (cine se gândește că autorităților nu le-ar păsa de bunăstarea și siguranța oamenilor?). Ca notă de nuanță, în cazul celor bazate pe non-știință (ex. spirituale) nu aș avea o problemă dacă ar fi într-o secțiune specială de „ocupații alternative”, cu o notă clară că fundamentul lor nu are o bază științifică.
Care sunt soluțiile
Ce ar trebui să facă instituțiile statului pentru a nu mai exista astfel de anomalii?
Ar trebui să separe în secțiuni speciale ocupațiile bazate pe știință (ex. economist, medic, psiholog) și cele „alternative”, bazate pe non-știință (nu pot fi validate științific – ex. din zona spiritualității) sau pseudoștiință (acestea au fost invalidate științific, dar societatea încă le practică – ex. din zona astrologiei). Cele din zona pseudoștiinței ar trebui treptat descurajate și/sau verificate drastic sub aspectul siguranței, atunci când se aplică la domenii majore (ex. sănătatea oamenilor – pseudotratamente pentru cancer sau intervenții de dezvoltare personală care pot genera debutul unor probleme psihice; educație – metode „magice” de învățare etc.).
Îmi amintesc un scandal mare la nivel național acum puțini ani, când un inspectorat a recomandat în curs de numerologie ca formare continuă pentru profesori; ei bine, acum că autoritățile au validat această ocupație/profesie, mă aștept să reapară cu pretenția validării din partea autorităților!
De cealaltă parte, soluția pentru „clienții” acestor „experți” este educația. Cum putem face educație elevilor, dar și celor care au ieșit de mult de pe băncile școlii?
Învățându-i diferența dintre știință, pseudoștiință și non-știință, iar dacă vor înțeleg acest lucru alegerea științei vine în mod natural, celelalte rămânând în zona de „entertainment” sau de demersuri alternative la cer unii, care chiar doresc asta, pot apela după ce au epuizat demersurile științifice (în acest caz aici recomand mai ales abordările non-științifice, pe linia spiritualității spre exemplu).
Ce nu e în regulă cu Horoscopul în emisiunile de știri
Buletinele de știri matinale se termină, invariabil, cu rubrica „Horoscop”, de unde aflăm, în funcție de zodie, dacă e bine să ne dăm azi demisia, avem noroc în dragoste sau la loto. Sunt în regulă astfel de demersuri?
Dacă sunt prezentate explicit ca parte de „entertainment” sau ca demersuri alternative științei, nu am o problemă să fie exprimate în spațiul public. Știința a fost interzisă spre exemplu prin inchiziție și cred că aceasta nu trebuie să se comporte la fel. Trebuie însă educat publicului pentru a face diferență între demersuri științifice și cele alternative și este nevoie să cerem responsabilitate autorităților (aș spera ca și a mass-mediei) de a le separa în comunicarea publică. Știința nu are răspunsuri acum la toate problemele ridicate de oameni (ex. anumite forme de cancer), de aceea se fac cercetări în continuare pentru a oferi astfel de răspunsuri (ex. noi tratamente). Unii oameni nu au toleranța la incertitudine, astfel că nu pot aștepta răspunsurile științei. În astfel de situații, oamenii apelează la abordări „alternative”, dar acestea trebuie serios semnalizate de autorități, cu riscurile pe care le implică.
Avem o mulțime de posibile efecte secundare menționate în legătură cu tratamentele medicale clasice, dar nimic sistematic la abordări de tip „magia albă” în tratamentul cancerului. În fine, unele întrebări nu sunt puse pentru a se oferi răspunsuri științifice, ci spirituale, astfel că există în societate loc pentru non-știință. Pseudoștiința este însă un fals ordinar – are pretenția de validitate a științei, dar se bazează pe fals/minciună -, iar aici trebuie să fim mai drastici cu condițiile de recunoaștere a unei ocupații/profesii (dacă chiar ținem neapărat să facem astfel de recunoașteri bizare pentru o societate modernă).
Citește și: Primăria Cluj-Napoca, „monstrul” din lacul Gheorgheni
