Ambasadorul României la Washington, fost șef al Serviciului Român de Informații a recidivat. Pentru a treia oară, o instituție fundamentală a statului român sesizează faptul că acesta a încălcat grav codul diplomatic și legile statului. De ce este menținut în post George Maior? De ce nu este imediat dat afară? Cine îl protejează? Și de ce?

Adevărata provocare este răspunsul corect la cele două întrebări de mai sus. Dar, înainte, să vedem ce se știe cu certitudine în legătură cu acest personaj și care sunt legăturile sale cu instituții sau demnitari care l-ar putea proteja chiar dacă el încalcă legea.

Nu mai este astăzi un secret pentru nimeni că George Maior a organizat la îndemnul și cu îngăduința lui Traian Băsescu ani de zile poliția politică din România, generalul Florian Coldea nefiind altceva decât un instrument al fostului director SRI. O constată recent, într-un document oficial, chiar Parlamentul României, care explică și principalul motiv pe care l-a avut în vedere Maior. Acela de a câștiga suficientă influență, șantajând, promovând sau eliminând după caz oameni politici, pentru a ajunge prim-ministru al României, în eventualitatea în care Victor Ponta ar fi câștigat alegerile prezidențiale. Sunt prima persoană care a semnalat acest plan, pe atunci ultra-secret, cunoscut doar de câțiva inițiați și iată că lucrurile primesc o confirmare oficială. Chiar de la nivelul legislativ. Această poliție politică, practicată de George Maior prin utilizarea celui mai important serviciu secret al țării, s-a concretizat în multe feluri. Făcând o amplă investigație, Comisia parlamentară de control a activității Serviciului Român de Informații a solicitat și a primit de la această instituție date oficiale, care relevă dimensiunea apocaliptică a operațiunilor puse la cale de George Maior, doar într-unul dintre domeniile în care acesta a acționat, utilizând infrastructura materială și umană a Serviciului Român de Informații. Și astfel, foarte pe scurt, documentul oficial adoptat în urma acestei anchete de către Parlamentul României constată că nu mai puțin de 600 de persoane au făcut obiectul unor asemenea operațiuni, desfășurate exclusiv prin intermediul Agenției Naționale de Integritate.

Au fost investigați de SRI și au fost oferite date Agenției Naționale de Integritate, sub forma unor note secrete, miniștri, europarlamentari, senatori, deputați, președinți de Consilii Județene, secretari de stat, primari, viceprimari, consilieri de miniștri, etc. Oameni politici aflați pe lista neagră a SRI și care trebuiau într-un fel sau altul eliminați. Ce nu putea face SRI prin DNA, făcea prin intermediul ANI. Toate acestea sunt costatări consemnate în amplul document al Parlamentului. Dar am să dau și un exemplu cât se poate de concret.

Pentru a mă face mai bine înțeles, mă voi alege chiar pe mine drept exemplu. Eram senator și am prezentat un proiect de act normativ, care interzicea pentru viitor existența societăților comerciale ori a ONG-urilor acoperite, aparținând serviciilor secrete. Ar fi fost o grea lovitură pentru SRI. Legea nu a fost adoptată din nefericire în Parlament. Dar cel care a promovat-o trebuia să fie decapitat. În baza unor informații, care până la urmă s-au dovedit eronate, furnizate de Serviciul Român de Informații, ANI a întocmit orbește împotriva mea un act constatator, conform căruia eram incompatibil pentru că aș fi fost administrator al unei societăți comerciale și aș fi săvârșit două falsuri în declarații, nemenționând această incompatibilitate și nefurnizând informații complete despre conturile copiilor mei minori, rezultate în urma unor moșteniri. Cu acest prilej, mi-a fost întocmit și un dosar penal. Timp de aproape cinci ani, m-am luptat în Justiție iar în final, printr-o hotărâre definitivă, s-a stabilit că am fost perfect compatibil, că nu fusesem administrator al acelei societăți comerciale concomitent cu statutul de senator iar în ceea ce privește dosarul penal, că nu încălcasem nicio lege și nu săvârșisem niciun fals. În prezent, mă aflu într-un proces civil împotriva ANI, de la care solicit, atât eu cât și copiii mei, daune.

600 de persoane – și asta e numai ceea ce a putut constata Comisia parlamentară de anchetă – au fost supuse unui tratament similar prin aceași tip de mecanism declanșat de Serviciul Român de Informații la ordinul lui George Maior. Aceste fapte, odată constatate de către Parlamentul României, nu pot rămâne fără urmări. George Maior a încălcat legile statului și trebuie să răspundă pentru asta. Dar, iată, în loc să răspundă, el ripostează. Cu un tupeu ieșit din comun și din poziția de ambasador al României în cea mai importantă capitală a lumii, numit și menținut acolo de către Klaus Iohannis, domnul George Maior atacă printr-o scrisoare deschisă Parlamentul României. Acest atac a stârnit, cum este și firesc, o reacție promtă a Ministerului Afacerilor Externe. Această instituție constată faptul că George Maior a încălcat cu acest prilej al redactării și difuzării respectivei scrisori, Articolul 31 din Legea 269 privind statutul corpului diplomatic, aducând prin cele afirmate un prejudiciu României și se face pasibil de sancțiunile prevăzute în Articolul 58, inclusiv de o sancțiune penală. Scurt pe doi. Numai că lucrurile par a se opri aici.

Nu cu multă vreme în urmă, același George Maior a mai încălcat, tot din poziția de ambasador la Washington, această lege, atunci când și-a permis să-l atace personal pe Rudolph Giuliani, fost primar al New York-ului, avocat în acel moment al președintelui Statelor Unite Donald Trump. Iar atacul a avut în mod cert o motivație politică, așa cum a constatat Parlamentul României prin comisiile de politică externă. Și această abatere gravă , care a pus autoritățile de la București într-o poziție cel puțin stânjenitoare, a rămas fără urmări.

Pe câți demnitari ai statului român îi are la mână George Maior? Și cât de importanți sunt aceștia prin funcțiile pe care le dețin? E greu de răspuns la această întrebare. În schimb, nu este deloc dificil să constatăm că cel care l-a numit în funcție ca reprezentant al României în cea mai importantă ambasadă din lume este Klaus Iohannis, cel care a ajuns președinte sub mandatul lui Maior la conducerea SRI. Cel care avea datoria să reacționeze, dar nu a reacționat în raport cu aceste abateri de la lege ale lui George Maior, constatate în două rânduri de către Parlamentul României și de către Ministerul de Externe este același Klaus Iohannis.

Nici nu vreau să mă gândesc mai departe. Nici nu vreau să-mi imaginez că este posibil ca George Maior să aibă și protectori externi. Dacă, Doamne ferește, parteneriatul său cu șefii serviciilor similare din statele cu care suntem aliați și în primul rând ale celor din Statele Unite a mers mai departe și s-a transformat în subordonare, atunci nu este deloc exclus ca George Maior să fie protejat la ambele capete. Dar totul se va afla, mai devreme sau mai târziu.

Se va afla ce-l leagă de președintele Klaus Iohannis, la fel cum s-a aflat și ce înțelegeri l-au legat de Victor Ponta pe vremea când acesta din urmă era președinte PSD și prim-ministru al României. Iar dacă au existat cumva raporturi vinovate cu alte servicii de informații, se va afla și asta într-o bună zi. Zi în care George Maior va fi cap de listă în seria neagră a trădătorilor României.

Un comentariu de Sorin Roșca Stănescu, jurnalist

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here