De ce NU trebuia arestat Sorin Apostu

Avocatul Gheorghita Mateut a solicitat in cadrul sedintei in care s-a judecat arestul preventiv a clientului sau, Sorin Apostu, "a se constata că în cauză nu sunt prezente niciunul din temeiurile prev. de art. 148 C.pr.pen. În ceea ce priveşte temeiul prev. de art. 148 lit. b C.pr.pen. apreciază că aceste dispoziţii pot fi reţinute dacă există date că post delictum, pentru a ascunde fapta, inculpatul ar fi săvârşit acte distincte cu scopul de a ascunde săvârşirea faptei şi asta în modalitatea prevăzută de lege, însă în cauză înscrisurile existente în acest sens la dosar nu sunt în conformitate cu dispoziţiile art. 89 C.pr.pen., motiv pentru care solicită a se constata că nu există temeiul prev. de art. 148 lit. b C.pr.pen.
Referitor la temeiul prev. de art. 148 lit. c C.pr.pen., respectiv că inculpatul pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni, o infracţiune intenţionată, consideră că acest temei nu are la bază probe sau indicii temeinice. Constată că în cauză se invocă declaraţia învinuitei D.A., ce relatează că în 2011 a apelat la sprijinul inculpatului, urmărind obţinerea unor contracte de asigurare pentru RATUC pentru anul 2012, inculpatul A., în calitatea sa de primar promiţând că totul va fi „ok, vom merge la fel şi ca şi până acum”. Conform dispoziţiilor art. 69 C.pr.pen. această declaraţie trebuie să se coroboreze cu alte probe sau elemente de fapt, fiind în concret o declaraţie nedovedită a unei singure persoane implicată în dosar, cu interes de a face declaraţii împotriva inculpatului, pentru a fi cercetată în stare de libertate, cu menţiunea că faţă de aceasta nu s-a dispus nicio măsură preventivă. În aceste condiţii apreciază că temeiul prev. de art. 148 lit. c C.pr.pen. este lipsit de orice suport probator.
Cu privire la temeiul prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., consideră că propunerea de arestare preventivă se bazează pe simple afirmaţii cu caracter general, deşi legea prevede expres şi distinct că trebuie să existe probe din care să rezulte că în stare de libertate inculpatul este periculos pentru societate, pentru comunitate, care s-ar simţi nesigură.  În ceea ce priveşte acest temei de arestare solicită a se avea în vedere jurisprudenţa CEDO, respectiv cazurile Letellier şi Tomassi contra Franţei şi Calmanovici, Jiga, Scudeanu, Irinel şi P. contra României. Arată că în baza dispoziţiilor art. 137 alin. 2 C.pr.pen., trebuie să existe temeiuri din care să rezulte dispoziţiile art. 148 C.pr.pen., respectiv să fie prezentă fapta materială concretă, din care să rezulte că inculpatul în stare de libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică. Mai mult, art. 149/1 alin. 1 C.pr.pen prevede expres că măsura arestului preventiv poate fi dispusă dacă este necesară în interesul urmării penale, iar din conţinutul propunerii de arestare nu există nicio motivare în acest sens, respectiv să se indice care este interesul urmării penale ce justifică arestarea inculpatului.
Pe fondul propunerii de arestare preventivă a inculpatului solicită a se reţine că în conformitate cu prevederile art. 149/1 alin 1 C.pr.pen. nu există probe, indicii temeinice şi nici măcar indicii şi nu sunt prezente niciunul din motivele prev. de art. 148 C.pr.pen., astfel că solicită respingerea referatului cu propunere de arestare preventivă a inculpatului  şi pentru motivul de nelegalitate invocat anterior, privind neascultarea prealabilă a inculpatului. Cererea unui inculpat de amânare pentru pregătirea apărării nu reprezintă un tertip avocăţesc, ci are temei legal, conform art. 6 alin. 3 C.pr.pen. Inculpatul are dreptul la apărare, la a-şi pregăti apărarea şi de a beneficia de timp în acest sens, iar organele de urmărire penală au dreptul de a asigura exercitarea acestui drept.
Apărătorul inculpatului A. S.., av. Ban Tiberiu, arată că achiesează la concluziile apărătorului inculpatului A. S., av. Gheorghiţă Mateuţ, care a prezentat argumente temeinice şi judicioase, ce corepsund realităţii şi probelor dosarului, infirmând totodată solicitarea DNA.  
Consideră că în cauză o singură chestiune se mai pune în discuţie, respectiv dispoziţiile art.136 C.pr.pen., referitoare la buna derulare a procesului penal şi dacă există dovezi şi probe certe că lăsarea în libertatea inculpatului ar prezenta acesta stare de insecuritate nu pentru o viitoare soluţie care ar putea fi dată in cauză, ci asupra fondului şi dacă procesul penal în faza de urmărire îşi poate continua parcursul în mod normal. De asemenea, raportat la prevederile art.149/1 C.pr.pen. trebuia apreciat dacă starea de arest preventiv solicitată de acuzare este utilă şi necesară în cauza de faţă. Sesizarea trebuie justificată pe anumite argumente şi probe certe că lăsat in libertate inculpatul ar prezenta această situaţie care ar pune în pericol desfăşurarea procesului penal in faza de urmărire. A ascultat argumentele invocate de reprezentanta parchetului şi recunoaşte că a găsit doar referiri la faptă, referiri şi consideraţii, care se situează în sfera unor chestiuni de ordin general şi puţine referiri la elemente concrete, la probe că într-adevăr cazurile în care art.148 C.pr.pen. invocate ar fi îndeplinite. Astfel, s-a arătat că aceste situaţii care constituie temeiuri ale arestării preventive sunt împrejurări care trebuie să subziste după săvârşirea faptei supusă anchetei penale şi procesului penal. Într-adevăr trebuie dovedite aceste împrejurări şi situaţii cu argumente concrete care în situaţia de faţă se situează doar in sfera posibilei realităţi, sens în care dă citire susţinerilor acuzării că este „posibil ca lăsarea sa în liberate să provoace temere”, însăşi Parchetul persistând în această nesiguranţă. Pentru aceste motive, apreciază că la dosar nu există probele, care să convingă un observator imparţial că lăsat în libertate inculpatul ar prezenta acele riscuri pe care Curtea europeană le-a statuat şi stabilit în cauzele contra România, că există pericolul de comitere a unor altor infracţiuni, pericolul de alterare a probelor sau pericolul de influenţarea martorilor, ce reprezintă temeiuri solide, ce ar justifica arestarea.
Solicită a se reţine că nu s-au făcut referiri la persoana inculpatului. Astfel, învederează că este vorba de edilul municipiului Cluj-Napoca, care şi-a subordonat întreaga activitate bunului mers al acestui oraş. De asemenea, inculpatul se bucură de o carieră profesională de excepţie şi de aceea nu crede că lăsat în libertate s-ar cauza acea stare de puternică temere, că ar prezenta acea nesiguranţă pentru liniştea şi ordinea publică. Totodată, trebuie reţinută şi situaţia personală a inculpatului, care este căsătorit, are 2 copii minori, nu are antecedente penale, prezumţia de nevinovăţie operând şi în favoarea sa", se arata in motivarea instantei.