De ce rămâne Horea Uioreanu în arest preventiv

Tribunalul Cluj a  decis, săptămâna trecută, menţinerea în arest preventiv a preşedintelui suspendat al CJ Cluj, Horea Uioreanu, precum  şi a oamenilor de afaceri Ioan Bene şi Vasile Pogăcean. Din motivarea acestei sentinţe reiese că instanţa a considerat necesară privarea de libertate în continuare a inculpaţilor datorită gravităţii infracţiunilor supuse judecăţii şi a indiferenţei acestora faţă de lege, autoritate şi ceilalţi membrii ai comunităţii.

Inculpaţii au solicitat înlocuirea arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau cu măsura controlului judiciar, socotind că şi o atare măsură ar fi suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 al.1 C.p.pen. – buna desfăşurare a procesului, inculpaţii beneficiind din perspectiva, în principal, a circumstanţelor personale, de garanţii suficiente pentru desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal. Instanţa a fost însă de părere că este necesară menţinerea arestului preventiv.

”În temeiul art. 348 C.p.pen. rap. la art. 207 al.4 C.p.pen. constată legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luată faţă de inculpaţii: U.H.D., …, B.I., … şi P.V., …, în prezent în PNT Gherla, măsură pe care o menţine. Respinge cererile formulate de inculpaţi cu privire la înlocuirea măsurii preventive a arestului cu măsura preventivă a arestului la domiciliu sau a controlului judiciar”, a decis Tribunalul Cluj.

Motivele păstrării ”la rece”:  Gravitatea şi amploarea faptelor

Instanţa a considerat că din materialul probator administrat până la acest moment procesual, rezultă existenţa unei suspiciuni rezonabile în sensul că inculpaţii au săvârşit faptele pentru care sunt cercetaţi, mai precis, inculpaţii sunt bănuiţi a fi comis infracţiuni de corupţie şi spălare de bani. În raport cu gravitatea acestor fapte precum şi cu modalitatea de comitere şi amploarea activităţii infracţionale desfăşurate, s-a decis ca necesară menţinerea celor trei inculpaţi în stare de arest preventiv, pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică.

Ca argument, instanţa a adus o cauză judecată la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Lettellier vs. Franţa, unde s-a arătat că, în circumstanţe excepţionale, când este vorba despre infracţiuni deosebit de grave, capabile să suscite o tulburare socială, detenţia înainte de proces este justificată.

”Acest pericol pentru ordinea publică poate fi dedus din ansamblul circumstanţelor ce caracterizează faptele comise, calitatea făptuitorilor, împrejurările concrete în care au acţionat folosindu-se fie de funcţiile deţinute, fie de o oarecare potenţă financiară, modalitatea concretă de săvârşire şi nu în ultimul rând, valorile sociale lezate, toate aceste împrejurări caracterizând faptele descrise anterior ca infracţiuni de o gravitate sporită, activitatea infracţională fiind stopată doar prin intervenţia organelor judiciare penale, valoarea mitei fiind una considerabilă care dă dimensiunea activităţii infracţionale, alături de conduita discreţionară a inculpaţilor”, se precizează în documentul citat.

Rezonanţa socială

Unul dintre argumentele reprezentanţilor inculpaţilor a fost estomparea considerabilă a rezonanţei sociale negative a faptelor  pentru care inculpaţii sunt cercetaţi, dat instanţa a considerat că ”rezonanţă socială fiind departe de a  se pierde, dimpotrivă, faptele pentru care inculpaţii sunt cercetaţi  pot  crea o  stare accentuată de insecuritate socială în condiţiile în care persoane cu atribuţii de gestionare a banului public au acţionat în detrimentul intereselor judeţului, slujind unor interese personale şi de grup, creând senzaţia că totul se poate cumpăra cu bani şi influenţa persoanelor potrivite, în această situaţie intervenţia organelor judiciare penale  impunându-se a fi una fermă şi promptă.”

Studiile, familia şi vârsta nu sunt circumstanţe atenuante. Dimpotrivă

Motivarea de faţă este prima care a ajuns în atenţia noastră şi care subliniază că  activitatea profesională anterioară, studiile, familia, vârsta ori lipsa unor antecedente penale nu sunt circumstanţe atenuante, ci dimpotrivă ei s-au folosit de funcţiile şi potenţa lor financiară pentru a comite infracţiunile pentru care sunt judecaţi.

”Într-adevăr, până la un punct circumstanţele  personale ale inculpaţilor, care anterior s-au bucurat de o viaţă de familie, socială şi profesională exemplară, ar pleda pentru o măsură alternativă, însă în opinia noastră, toate argumentele aduse, referitoare la  activitatea profesională, studii, familie, vârstă, lipsa nu au reuşit să îi ţină pe inculpaţi departe de sfera ilicitului penal, ba dimpotrivă, anturajul, posibilităţile materiale  ridicate, imaginea de oameni influenţi şi potenţi financiar le-au facilitat acestora demersul infracţional şi chiar au dat dimensiunea acestuia, aceştia lucrând cu sume de bani considerabile care, din nefericire erau bani publici!”, se precizează în motivarea instanţei.

Arestul preventiv proporţional cu faptele comise

Pornind de la aceste consideraţii, instanţa a considerat că prin  menţinerea arestului preventiv se respectă şi principiul proporţionalităţii.

”Considerăm că se poate afirma fără a greşi că în continuare măsura este proporţională cu gravitatea acuzaţiei,  având în vedere natura infracţiunilor deduse judecăţii în care sunt implicate persoane cu funcţii publice şi  atribuţii în gestionarea banilor publici, sau care au beneficiat de poziţia deţinută de astfel de persoane pentru a-şi asigura accesul la resursele bugetare ale judeţului în detrimentul altor competitori oneşti, fiind astfel posibilă restrângerea libertăţii persoanei în cauze privind infracţiuni deosebit de grave şi cu un puternic impact în rândul societăţii civile”, se arată în documentul citat.

Arestul preventiv, premisă pentru un proces curat

Din punctul de vedere al completului de judecată, dintre măsurile preventive prevăzute în art. 202 al.3 C.p.pen., singura care poate asigura buna desfăşurare a procesului penal este măsura arestării preventive, aceasta fiind proporţională cu gravitatea acuzaţiilor aduse, chiar dacă nu există date certe că inculpaţii ar încerca să se sustragă de la urmărirea penală sau de la judecată. Odată aflaţi în stare de arest la domiciliu, apare, cel puţin la nivel teoretic, posibilitatea realizării unor înţelegeri între inculpaţi sau la influenţării martorilor, ceea ce ar perturba bunul mers al cercetării judecătoreşti.