Într-un articol anterior, arătam cum sentinţele de la Tribunalul şi Curtea de Apel Cluj nu sunt puse în aplicare de către Primăria Cluj-Napoca, nici măcar la somaţia Prefecturii. Prefectură care, de când este condusă de Gheorghe Vuşcan, serveşte doar ca agenţie de PR pentru liderul PSD, care alege să susţină numai cazurile care îi pot crea notorietate pozitivă în Cluj.
Simplii cetăţeni nu sunt destul de interesanţi pentru autorităţi, iar dreptatea se împarte numai dacă se adună câteva duzini şi se lasă cu scandal, sau dacă cineva le atrage atenţia politicienilor că intervenţia lor într-o speţă sau alta le poate construi capitalul politic. Este şi cazul Aureliei Mureşan, care nu mai ştie la cine să apeleze pentru a-şi primi dreptul stipulat prin lege şi consfinţit prin decizii ale instanţelor.
Femeia cere în mod repetat Primăriei, de la pronunţarea sentinţelor, să o pună în posesie cu parcelele moştenite de la părinţii săi, însă reprezentanţii instituţiei întârzie în mod abuziv să-şi facă treaba şi refuză să dea orice detalii despre motivele reale pentru care nu emit actele de proprietate care fac obiectul deciziei Tribunalului şi Curţii de Apel.
Tot o apă şi-un pământ
Aurelia Mureşan a scris prefecturii în repetate rânduri, dar a primit, în mai multe instanţe, răspunsuri contradictorii: că Primăria a fost somată să-şi facă treaba, că nu este treaba lor, sau chiar nu a primit deloc vreo reacţie de la Palatul de lângă catedrală. Recent, la un târg dedicat agricultorilor, femeia l-a întâlnit pe ministrul agriculturii Daniel Constantin şi a încercat să îi înmâneze memoriul său. Prefectul, care era de faţă, s-a făcut că plouă, iar ministrul s-a eschivat, astfel dovedind că de la cei mai mari până la ultimul funcţionar din Primărie, nimănui nu-i pasă de dreptul la proprietate al cetăţenilor. Poate al altora, dar nu al Aureliei Mureşan.
Amintim că Aurelia Mureşan a cerut în instanţă împroprietărirea cu parcelele moştenite de la părinţii săi, şi care nu i-au fost acordate legal de către Comisia Locală pentru Aplicarea Legii nr. 18/1991 Cluj-Napoca şi Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Cluj. Într-o primă sentinţă, din 2006, Judecătoria Cluj a admis în parte acţiunea civilă deschisă de aceasta în 2003, iar ulterior, la apel, Tribunalul Cluj este de asemenea de acord cu reclamanta, însă decide ca 1,14 ha de teren arabil şi 0,86 de păşune să fie acordate Aureliei Mureşan şi celorlalţi moştenitori pe alte amplasamente, cele originale fiind acum în proprietatea altor entităţi.
Terenurile sunt în proprietatea altora
Cele patru parcele acordate de instanţă nu sunt nici ele, însă, disponibile pentru a fi luate în posesie de moştenitoarea de drept. Aceasta pentru că una dintre ele este deja cumpărată de o altă persoană, de la cel care s-a împroprietărit cu acest pământ pe nedrept, iar celelalte sunt „invadate” de vecini, astfel că întreaga suprafaţă prevăzută de sentinţă nu se poate acorda fără retragerea acestora.
Însă pentru a clarifica problemele de amplasament ar fi nevoie de o serie de măsurători, care, potrivit legii, cad în sarcina Primăriei. Răspunsul primit de Aurelia Mureşan când a cerut reprezentanţilor biroului de resort din Primărie să trimită pe cineva pentru a face aceste măsurători a fost că expertiza cerută de tribunal este suficientă pentru stabilirea dreptului de proprietate. Chiar şi atunci când au binevoit să trimită pe cineva, cei de la Primărie l-au trimis iarna, iar „specialistul” a vrut să se apuce de lucru pe zăpadă, fără ca vecinii parcelei să fie prezenţi.
Composesorat „în formare”
Aurelia Mureşan a cerut cota parte a familiei sale din păşunea comunală, aşa cum apare ea în CF-ul pe baza căruia s-a constituit şi Asociaţia „Păşune Valea Seacă”, 0,86 hectare de păşune. „Cu privire la suprafaţa de teren de 0,86 ari păşune (de fapt, hectare, n.r.), instanţa nu a putut dispune punerea în posesie întrucât pentru această suprafaţă urmează să se elibereze un titlu de proprietate în comun mai multor persoane”, arată Tribunalul Cluj.
Curtea de Apel ridică o altă problemă în cazul păşunii, şi anume faptul că în registrul agricol al antecesorilor reclamantei este înscrisă la poziţia 2 suprafaţa de 86 de ari, fără a se menţiona că este păşune în composesorat, ci ca suprafaţă aflată în folosinţa efectivă a gospodăriei.
„Un vecin a făcut un composesorat de păşune. Dar pe urmă l-a divizat complet, iar el, care nu a avut niciodată păşune, şi-a făcut parte. Aici m-a trecut cu partea de păşune pe care o avem. În total, apar 20 de hectare, dar Primăria a aprobat numai 17 hectare, nu ştiu de ce. Şi de aici mi-au tăiat 15 arii. M-au trimis la Primărie, că mi-au aprobat numai 30 de arii, că m-au trecut minoră în 38. Eu după soţul sunt Mureşan, sunt din 52, nu are nici un sens”, povesteşte Mureşan.
În plus, fostul tractorist de la CAP, dar şi noul preot din sat, care nu aveau nici un drept de moştenire la cotă parte din păşunea comunală, ar fi primit parcele din aceasta, cu aprobarea membrilor composesoratului, la propunerea lui Ioan Romitan, vecinul preşedintele asociaţiei.
Poliţia cu ochelari de cal
Pe numele lui Romitan, dar şi al altor opt persoane, Aurelia Mureşan a depus plângere la Poliţia Municipiului Cluj-Napoca, cerând ca organele de ordine să le solicite acte doveditoare pentru terenurile pe care le folosesc. Vasile Buzan este una din aceste persoane, iar plângerea la adresa lui arată că, din cauza întârzierii cu care Primăria emite acte de proprietate, omul s-a gândit să se „întindă” vreo 2000 mp pe terenul vecin, al petiţionarei.
Fraţii Ioan şi Dumitru Andreica şi-au întăbulat dreptul de proprietate pe a doua parcelă acordată de instanţe Aureliei Mureşan, în suprafaţă de 5000 mp. Alţi doi fraţi Andreica, Lucian şi Gheorghe, au titlu de proprietate pe al treilea teren acordat de tribunal femeii, în suprafaţă de 2200 mp. Iar a patra parcelă, de 4300 mp, este ocupată de Aurelia Blaga, deşi pentru aceasta există încă din 1998 un proces verbal de punere în posesie pe numele Aureliei Mureşan.
Poliţiştii, însă, nu au răspuns acestei solicitări, pur şi simplu au pasat-o mai departe departamentului din Primărie care o amână la doamna Mureşan la infinit.