Şefei Curţii de Apel Cluj, judecătorul Denisa Bâldean, şi vicepreşedintelui aceleiaşi instanţe, Valentin Mitea, le-a ieşit în cale pisica neagră! Ei au avut ghinionul să fie repartizaţi într-un dosar de retrocedare, cu o miză de 3,5 miliarde de euro, chiar dacă au mai judecat în trecut acest proces. Spre norocul lor, avocatul care reprezintă petentul i-a recuzat din completul de judecată, urmând ca procesul să se judece cu alţi magistraţi. În proces, Fondul Bisericesc Ortodox Român al Bucovinei – Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor solicită retrocedarea a 166.000 hectare de pădure, cu o valoare estimată la 3,5 miliarde de euro, de la Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia Suceava.
Tribunalul Suceava a admis, în martie 2007, o cerere a Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina (FBOB) privind retrocedarea unei suprafeţe de pădure şi obliga Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Suceava şi statul român, prin Ministerul de Finanţe, să pună la dispoziţia FBOB o suprafaţă de 166.613 de hectare. Ulterior, reprezentanţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au intervenit şi au dispus strămutarea dosarului la Timişoara, iar de acolo, procesul a ajuns în instanţele clujene. Astfel, o simplă cerere de retrocedare, întocmită în baza unor documente valide şi doveditoare a ”paternităţii” asupra hectarelor de pădure se judecă de aproape 10 ani de zile, timp în care Romsilva defrişează haiduceşte. Până la terminarea procesului, reprezentanţii Fondului bisericesc speră să mai rămână ceva din pădurea pe care o au de recuperat de la statul român.
Pentru ca imagine să fie completă, cei de la Romsilva sunt reprezentaţi de Ana Şova Diculescu, mama vitregă a senatorului Dan Şova. Ar fi interesant de aflat care sunt motivele pentru care Regia de stat nu este reprezentată de proprii ei jurişti şi cât costă serviciile avocăţeşti ale mamei vitrege a senatorului Şova. Însă, acest informaţii nu sunt destinate publicităţii.
Orice, numai să se judece la Cluj!
În decembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara a stabilit menţinerea sentinţei Tribunalului Suceava din martie 2007, prin care Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina i s-a recunoscut dreptul de proprietate pe o suprafaţă de 166.613 hectare de pădure. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul formulat de Regia Naţională a Pădurilor, a casat decizia Curţii de Apel Timişoara şi a retrimis cazul spre rejudecare la Cluj Napoca.
Procesul prin care Fondul Bisericesc Ortodox al Bucovinei revendică peste 166.000 de hectare de terenuri cu vegetaţie forestieră, aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, a fost suspendat la sfârşitul anului trecut, în condiţiile în care Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor nu a achitat partea sa de 1,2 milioane de lei din avansul pentru realizarea unei expertize solicitată de instanţă, probă care era cerută de Regia Naţională a Pădurilor (RNP). Decizia de suspendare a procesului a fost atacată de Arhiepiscopie la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a decis, în aprilie 2013, reluarea procesului la Curtea de Apel Cluj.
Pe 13 noiembrie 2013, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul Fondului Bisericesc Ortodox al Bucovinei (FBORB) împotriva sentinţei civile pronunţată de Tribunalul Suceava în procesul intentat Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva, pe rol fiind retrocedarea a 166.000 de hectare de pădure, a căror valoare este estimată la aproximativ 3,5 miliarde de euro. Instanţa a obligat, de asemenea, Fondul Bisericesc Ortodox din Bucovina să plătească Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică Suceava suma de 300.000 lei drept cheltuieli parţiale de judecată în apel, decizie menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Istoria proprietăţilor Arhiepiscopiei Sucevei
Sutele de mii de hectare revendicate de către FBORB au la bază documente vechi de sute de ani, majoritatea în limba germană, care atestă faptul ca FBORB ar deţine un drept de proprietate. La dosar au fost depuse sute de astfel de documente care atestă că FBORB ar fi proprietar, cel puţin pe hârtie, a zeci de mii de hectare, majoritatea în zona istorică a Bucovinei.
Din aceste documente reiese că FBORB a fost constituit la 19 iunie 1783 prin hotărâre imperială şi a fost organizat într-o forma definitivă la 29 aprilie 1786, conform dispoziţiilor „Regulamentului Duhovnicesc”, având că provenienţă toate averile mănăstireşti ce au fost „incamerate” la 27 decembrie 1781, mai bine de două treimi din suprafaţa Bucovinei, cu scopul întăririi cultului ortodox şi a altor scopuri folositoare. La încorporarea Bucovinei în Austria, pe 7 mai 1775, aceasta a găsit în noua provincie o mare bogăţie formată din păduri, fâneţe şi pajişti, moşii şi sate, bogăţie ce se află în proprietatea Episcopiei de Rădăuţi, a mănăstirilor şi schiturilor. Această avere ocupa două treimi din suprafaţa Bucovinei şi provenea din daniile făcute acestor aşezăminte religioase de către domnitori ai Moldovei, clerul şi boierii români, începând cu secolul al XV-lea. Pe data de 27 decembrie 1781, a fost adoptată de către împăratul Austriei Rezoluţia nr. 2239 privind desfiinţarea unor mănăstiri şi întrebuinţarea averii lor, completată ulterior de noi rezoluţii şi ordonanţe imperiale. Din acest moment pădurile au trecut în proprietatea statului austriac.
Articolul XV al Constituţiei Dualiste din 1867 a stabilit şi dreptul de administrare autonomă a averii bisericeşti. Fondul şi-a extins proprietăţile prin cumpărarea de la stat, în anul 1870, a circa 70.000 de hectare – zona muntoasă de la Câmpulung la Vatra Dornei, şi a răscumpărat într-o perioadă de câteva decenii drepturile de servitute devenind liberă de sarcini, prin cedarea unor suprafeţe de terenuri acoperite de păduri către obştile locale ale populaţiei din zonă.
După Unirea Bucovinei cu România în anul 1918, forma legală de administrarea a fondului a fost dată de articolul 39 din Legea pentru organizarea bisericii ortodoxe, publicată în monitorul Oficial nr.97/6.5.1925, care stipula ca „Fondul religionar greco-oriental din Bucovina este şi rămâne o fundaţie de sine stătătoare, care va purta de acum înainte denumirea de Fondul Bisericesc Ortodox Roman al Bucovinei.”
Conform extraselor de carte funciară, Fondul a fost proprietar al acestor terenuri până în anul 1948, atunci când în baza Constituţiei din 13 aprilie 1948 toate pădurile au trecut în proprietatea statului. Curtea de Conturi, Romsilva şi alte instituţii ale statului au reuşit să demonstreze că noul Fond Bisericesc era o fundaţie privată, diferită de vechiul Fond, care era o instituţie publică, ce nu a avut niciodată în proprietate acele păduri.
Şefilor de la curtea de Apel Cluj le-a şuierat incompatibilitatea pe la urechi
La ultimul termen din acest proces, care se judecă la Curtea de Apel Cluj, în completul de judecată au apărut Denisa Bâldean, şefa Curţii de apel clujene, şi Valentin Mitea, vicepreşedintele aceleiaşi instanţe. Ei se pregăteau să judece apelul acestui dosar de retrocedare, chiar dacă, în trecut, aceiaşi magistraţi au mai judecat dosarul, respingând în 2012 cererea făcută de Fondului Bisericesc Ortodox din Bucovina (FBOB). Atunci, Valentin Mitea era şeful Curţii de Apel, iar Bâldean ocupa funcţia de vicepreşedinte!
Spre norocul celor doi magistraţi clujeni, avocatul FBOB a observat cazul de incompatibilitate şi le-a atras atenţia magistraţilor, recuzându-i din complet.
