Avocatul Copilului ar putea fi noua instituție pentru a reprezenta interesele copiilor și pentru a apăra drepturile lor la nivel național. Această autoritate ar urma să investigheze cazurile de abuz comise asupra copiilor. Zeci de parlamentari au inițiat această lege nouă, printre care și trei deputați clujeni: Elena Ramona Reuer (PNL), Aurelia Cristea (PSD) și Steluța – Gustica Cătăniciu (ALDE).
Propunerea legislativă promovată de deputatul PNL, Andreea Paul, prevede înfiinţarea instituţiei Avocatul Copilului ca autoritate publică autonomă. În expunerea de motive, aceasta arată că ”România a ratificat încă din anul 1990 Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului. Cu toate acestea, abordarea copilului în ansamblul drepturilor sale este realizată pentru prima dată în pachetul legislativ în domeniul protecției aprobat abia în anul 2004. Prin Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, exercitarea drepturilor copilului devine operațională prin raportarea permanentă a drepturilor copilului la obligații ce revin părinților și autorităților publice.
După 12 ani de la adoptarea acestei legislaţii din 2004, România încă nu are un mecanism de verificare şi monitorizare a implementării prevederilor Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului.
A cincea parte din populaţia României (19.56% la 1 iulie, 2010, Sursa: INSSE) este formată din copii. Procentul este apropiat de cel înregistrat în Uniunea Europeană. Datele disparate, colectate de diferite instituţii publice sau organizaţii neguvernamentale şi mai ales situaţiile punctuale din teren, prezentate de mass-media sau ONG-uri, sugerează că bunăstarea copilului în România a continuat să se deprecieze semnificativ în ultimii ani. Reducerea cheltuielilor publice aferente serviciilor primare de la nivelul comunităţilor, inclusiv cele pentru copii, a dus în ultimii 2 ani la deteriorarea accentuată a calităţii acestora şi a accesului copiilor la servicii, exacerbând încălcarea drepturilor copilului. Cu toate acestea, lipsa datelor statistice care să ofere o imagine completă şi reală cu privire la situaţia copiilor şi la respectarea drepturilor lor face aproape imposibilă plasarea problematicii drepturilor copilului pe agenda publică şi implicit politică.
În ciuda procentului semnificativ din populaţie, copiii rămân „invizibili” pentru politici, ei nereprezentând o voce. O treime din copiii României trăiesc în sărăcie. Opt minori din o sută trăiesc în România la nivelul de „sărăcie severă”, cu mai puţin de 15 lei pe zi, potrivit UNICEF. 40% din populaţia României se află în risc de sărăcie si excluziune socială (al doilea cel mai mare % din UE 28)”.
România, pe locul doi în UE în ceea ce priveşte sărăcia şi excluziunea socială
Un procent de 48.5 copii din România trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială, după datele Eurostat, ceea ce înseamnă că România este pe locul doi în întreaga Europă. Cei mai vulnerabili şi expuşi sărăciei şi marginalizării sunt copii sunt cei din mediul rural şi copiii romi.
”Participarea copiilor la deciziile publice este, de departe, un element neglijat. Atunci când se face, consultarea copiilor este mai degrabă un demers formal, de faţadă, fără o considerare reală a nevoilor exprimate de reprezentanţii copiilor. Această problemă nu este doar una naţională, fiind remarcată de instituţiile publice internaţionale, inclusiv de Comisia Europeană, dar una la care România va trebui să găsească soluţii.
În ultimii ani, Uniunea Europeană şi-a întărit şi conturat demersurile de integrare a drepturilor copilului în ansamblul politicilor europene dar şi de monitorizare prin mecanisme unitare la nivelul statelor membre a unor indicatori privind respectarea drepturilor copilului. Potrivit Comisiei Europene în „Experienţa în implementarea Comunicării Comisiei Europene” din 2006, s-a demonstrat că există o lipsă semnificativă de date credibile, comparabile şi oficiale. Acesta este un obstacol semnificativ în dezvoltarea de politici care să fie, în mod real, bazate pe date concrete. O dată acordat statutul legal (în cadrul Tratatului de la Lisabona) pentru Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, articolul 24 al acesteia devine o nouă bază juridică pentru elaborarea şi implementarea strategiilor viitoare privind drepturile copilului (art. 24 stipulează dispoziţii speciale privind drepturile copilului şi stabileşte în mod explicit ca “în toate acţiunile care au legătură cu copiii, autorităţile publice sau instituţiile private trebuie sa ia în primul rând în considerare interesele copilului”)”, se mai arată în expunerea de motive.
Cine poate fi Avocatul Copilului
Propunerea legislativă promovată de deputatul PNL, Andreea Paul, prevede înfiinţarea instituţiei Avocatul Copilului, ca autoritate publică autonomă. Avocatul ar urma să fie numit de Parlament pentru un mandat de 7 ani.
Avocatul Copilului poate fi o persoană care: (1) este cetăţean român; (2) are studii superioare juridice cu o vechime echivalentă îndeplinirii condiţiilor de numire a unui judecător la Curtea Constituţională; (3) posedă capacitatea deplină de a întreprinde acţiuni legale şi se bucură de toate drepturile publice, (4) are o experienţă recunoscută şi de notorietate în munca desfăşurată cu copiii sau în beneficiul acestora; (5) are un caracter integru şi se evidenţiază printr-o înaltă autoritate morală având în vedere valorile morale şi sensibilitatea faţă de problemele sociale; (6) nu a fost condamnată printr-o sentinţa valabilă pentru o infracţiune deliberată.
Atribuțiile Avocatului Copilului
În privinţa atribuţiilor, Avocatul Copilului ar urma să se ocupe cu promovarea şi protejarea drepturilor copilului, monitorizarea respectării drepturilor copilului. Cea mai importantă atribuţie constă însă în investigarea şi soluţionarea plângerilor individuale şi de grup, făcute de către copii sau orice altă persoană care sesizează încălcări ale drepturilor copilului. În acest sens trebuie să citeze martori, să interogheze, să aibă acces la documente relevante.
Tot în atribuţiile sale ar putea fi şi sesizarea instanţei de contencios administrativ cu privire la anularea unor acte de natură să afecteze drepturile copilului, să adreseze Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cereri de rezolvare a divergenţelor în interpretarea dreptului în domeniul prevederilor legale referitoare la drepturile copilului sau să elaboreze rapoarte speciale, pe care să le prezinte preşedinţilor celor două camere ale Parlamentului şi primului ministru, cu privire la aspecte legate de promovarea şi protecţia drepturilor copilului.
Proiectul de lege prevede că instituţia Avocatul Copilului va avea buget propriu, care va face parte integrantă din bugetul de stat.
El este obligat să prezinte un raport public anual şi să promoveze Rezoluţia nr. 54/1992 a Comisiei ONU a Drepturilor Omului, intitulată Principiile referitoare la statutul instituţiilor naţionale („Principiile de la Paris”).
Dezbaterea parlamentară privind înființarea instituției
În ședinţa Camerei Deputaţilor din 8 iunie 2016 la supunerea votului final cu 140 de voturi pentru, 45 de abţineri şi 60 de voturi împotrivă, propunerea nu a întrunit numărul necesar de voturi pentru a fi respinsă. Prin urmare, deși legea va pleca la Senat, aceasta și-a exprimat nemulțumirea față de colegii din Parlament:
”Regret profund votul pe care Camera Deputaţilor a ales să-l dea pe marginea Proiectului de Lege pentru înfiinţarea Instituţiei Avocatul Copilului.
40 de state europene au această instituţie funcţională; România, nu. Republica Moldova are instituţia Avocatului Copilului; România nu o are.
Astăzi, unul din doi copii din România trăieşte în risc de sărăcie şi excluziune socială. Astăzi, în România, unul din trei copii trăieşte sub risc de sărăcie severă. Astăzi, în România, infracţionalitatea în rândul copiilor creşte cu o treime faţă de ultimii cinci ani, atât cu copii victime, cât şi cu copii făptaşi. Nimeni, absolut nimeni nu apără drepturile copiilor români. Cazurile sunt strigătoare la cer.
După 26 de ani, era momentul ca Parlamentul României să creeze instituţia Avocatului Copilului. Am ratat această şansă! Voi relua iniţiativa Proiectului de Lege pentru Avocatul Copilului, cu toţi cei care înţeleg faptul că aceşti copii nu au culoare politică.
Sigur că proiectul de lege va pleca tacit la Senat, dar asta nu vă justifică cu nimic votul pe care l-aţi dat”, spune aceasta în ședința Camerei Deputaților
Avocatul Poporului nu este de acord cu înființarea instituției Avocatul Copilului
Avocatul Poporului consideră că trebuie respinsă inițiativa legislativă privind înființarea instituției Avocatul Copilului, pentru că îndeplinește și rolul de apărător al drepturilor copilului.
Avocatul Poporului susține că îndeplinește și rolul de apărător al drepturilor copilului, în cadrul instituției existând un adjunct specializat în acest sens, care coordonează domeniul drepturile copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor, persoanelor cu handicap.
Activitatea desfășurată de Avocatul Poporului până în prezent, reflectată în rapoartele anuale și rapoartele speciale, justifică menținerea acestui domeniu în cadrul instituției, susțin reprezentanții organizației într-o scrisoare transmisă Camerei Deputaților.