Dr. Vasile Florin Stamatian, deputat PNL și vicepreședinte al Comisiei pentru Sănătate și Familie din Camera Deputaților a inițiat o propunere legislativă privind organizarea și finanțarea serviciilor de promovare a sănătății și prevenire a îmbolnăvirilor. Este o lege a prevenției care are ca și obiectiv asigurarea imunizărilor ce poate salva vieți. Cu atât mai mult, având în vedere situația creată de noul coronavirus care a provocat un număr mare de decese în rândul oamenilor care aveau boli preexistente, această inițiativă ar putea salva vieți pe viitor. În același timp, proiectul prevede și intensificarea campaniilor de informare, programe de educare pentru sănătate și promovarea sănătății comunității.

Guvernul nu susține adoptarea acestei inițiative legislative, invocând că în ”expunerea de motive, precum şi în conținutul textului de lege, trebuia să se precizeze sursa de finanțare pentru fiecare obiectiv de cheltuieli bugetare preconizat”.

Deputatul Florin Stamatian spune că această inițiativă se va discuta în plen și crede că este importantă pentru sănătatea din România.

”N-am făcut lobby, am inițiat o lege care este în interesul sănătății și care este un punct de plecare pentru o reașezare a modului de a vedea sănătatea în România”, a declarat deputatul PNL, Florin Stamatian.   

Ce prevede proiectul

”Organizația Mondială a Sănătății definește sănătatea ca fiind ”o stare completă de bine din punct de vedere fizic, psihic social și nu doar absența bolii”. Sistemele de sănătate reprezintă toate acele activități a căror scop primar este să promoveze, să restaureze și/sau să mențină sănătatea populației.

Așadar, fiecare sistem de sănătate trebuie să se preocupe corespunzător de fiecare din dimensiunile menționate – promovarea sănătății, prevenirea îmbolnăvirilor, servicii medicale curative, precum servicii de reabilitare paliație.

Conform Legii nr. 95 din 14 aprilie 2006 (republicată) privind reforma în domeniul sănătății, promovarea sănătății reprezintă procesul care oferă individului și comunităților posibilitatea de a-și controla și îmbunătăți sănătatea sub raport fizic, psihic și social și de a contribui la reducerea inechitaților în sănătate. Astfel, promovarea sănătății și prevenirea îmbolnăvirilor se realizează prin:

• asigurarea imunizărilor;

• identificarea și supravegherea factorilor de risc comportamentali;

• prevenirea accidentelor;

• identificarea și supravegherea determinanților stării de sănătate;

• evaluarea nevoilor populației privind serviciile de sănătate publică;

• campanii de informare-educare-comunicare;

• programe de educație pentru sănătate și promovare a sănătății în comunități;

• dezvoltarea și implicarea comunităților locale;

• pledoaria pentru sănătatea publică;

• monitorizarea factorilor de mediu în relație cu sănătatea;

• reglementarea calității principalilor factori de mediu;

• stabilirea normelor de igienă și sănătate publică comunitare;

Conform prevederilor aceleiași legi, promovarea sănătății, prevenirea îmbolnăvirilor și îmbunătățirea calității vieții sunt scopurile asistenței de sănătate publică din România, iar serviciile și activitățile de promovare a sănătății și prevenire a îmbolnăvirilor sunt garantate de stat și finanțate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

Cu toate acestea, sistemul de sănătate din România performează la un nivel sub-optim în ceea ce privește sănătatea populației. Conform Profilului de țară din 2019 în ceea ce privește sănătatea (realizat de Comisia Europeană, în colaborare cu OECD și Observatorul European pentru Sisteme Politici de Sănătate, speranța de viață la naștere în Romania (75,3 ani), deși în creștere, se află cu mai mult de 5 ani sub nivelul mediei de la nivelul Uniunii Europene (80,9 ani).

În ceea ce privește factorii de risc pentru sănătate, raportul evidențiază faptul că aproximativ jumătate din decesele înregistrate în România pot fi atribuite unor factori de risc comportamentali, care pot fi preveniți – fumat (unui din cinci adulți fumează zilnic), obezitate (rata obezității în rândul copiilor a crescut cu 15% în ultimii ani) și consum de alcool (rata consumului episodic de alcool fiind aproape dublu față de media UE).

Sistemul de sănătate din România performează slab la toate cele trei capitole analizate de raportul Comisiei Europene – eficacitate, accesibilitate, reziliență.

Astfel, raportul evidențiază faptul că în România, mortalitatea evitabilă prin prevenție este printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană (310 decese/100.000 locuitori în România, aproape dublu față de media UE – 161 decese/100.000 locuitori), concluzionând că aceasta ar putea fi redusă prin prin politici de sănătate publică și de prevenție mai eficace. Pe lângă aceste aspecte, ineficiență sistemului de sănătate este datorată și dependenței excesive și de lungă durata de serviciile spitalicești. Spre exemplu, România a cheltuit pentru prevenție, în anul 2017, numai 18 EUR pentru fiecare persoană (1,7 % din totalul cheltuielilor pentru sănătate), comparativ cu 3,1 % la nivelul UE.

Raportul Comisiei Europene concluzionează următoarele: ”În majoritatea programelor naționale de politici în domeniul sănătății, cum ar fi cele care abordează cancerul sau sănătatea mamei și a copilului, locul acordat componenței referitoare la prevenție este redus, iar accentul se pune în principal pe îngrijirea curativă. De asemenea, populația nu dispune de un acces echitabil la resurse destinate promovării sănătății și educației pentru sănătate, cele mai vulnerabile grupuri, precum persoanele de etnie romă și persoanele fără adăpost, confruntându-se cu obstacole semnificative confruntându-se cu obstacole semnificative în ceea ce privește accesul”.

Raportul similar din anul 2017 al Comisiei Europene, care a acompaniat rapoartele de țară, subliniază faptul că, deși bolile cronice nontransmisibile generează până la 80% din costurile din sistemele de sănătate, doar 3% din bugetele sănătății sunt alocate, în medie, prevenției. Situația este cu atât mai îngrijorătoare în România cu cât, conform raportului publicat în anul 2019, procentul alocat prevenției este de doar 1,7%. 

De altfel, prima din cele cinci concluzii ale raportului din anul 2017 face referire la prevenție: ”Promovarea sănătății și prevenirea îmbolnăvirilor deschid calea înspre un sistem de sănătate mai eficient și mai eficace”.

O concluzie similară este menționată de raportul Health at a Glance: Europe 2018, realizat de OECD – și anume că sistemele de sănătate din Europe trebuie să pună un accent mai mare pe prevenție, având în vedere că, anual, peste 1,2 milioane de europeni mor prematur, din cauze care ar putea fi prevenite prin politici de prevenție mai bune.

Ca răspuns la aceste provocări, Strategia Națională de Sănătate 2014- 2020 ”Sănătate pentru prosperitate” și-a propus, per ansamblu, inversarea piramidei serviciilor de sănătate – prin prioritizarea serviciilor de asistență medicală primară și comunitară, implicit a activităților de promovare a sănătății și prevenire a îmbolnăvirilor. Obiectivul general 3 al strategiei prevede Diminuarea ritmului de creștere a morbidității și mortalității prin boli netransmisibile și reducerea poverii lor în populație prin programe naționale, regionale și locale de sănătate cu caracter preventiv. De asemenea, obiectivul specific 3.1. își propune ”Creșterea eficacității și rolului promovării sănătății în reducerea poverii bolii în populație în domeniile prioritare”.

Mai mult decât atât, strategia și-a propus realizarea, ca prioritate strategică sectorială, a Planului Național de Prevenție, care nu a fost realizat nici până în prezent. În schimb, Planul multianual integrat de promovare a sănătății și educație pentru sănătate, realizat de Ministerul Sănătății și Administrația Prezidențială, nu a fost niciodată aprobat printr-un act normativ, neputând fi astfel operaționalizat. Pornind de la aceste constatări obiective, este imperios necesară elaborarea cadrului legal care să faciliteze organizarea și finanțarea activităților de promovare a sănătății și prevenire a îmbolnăvirilor în România.

Propunerea legislativă de față, ancorată în arhitectura curentă a sistemului de sănătate din România și coroborată cu actele normative în vigoare care reglementează activitățile de promovare a sănătății și prevenire a îmbolnăvirilor, acoperă trei domenii:

 • Finanțarea serviciilor de promovare sănătății prevenirea îmbolnăvirilor;

• Organizarea coordonarea activităților de promovarea sănătății și prevenirea îmbolnăvirilor – la nivel central și regional/local;

 • Formarea resurselor umane implicate în activitățile de promovarea sănătății și prevenirea îmbolnăvirilor.

Primul capitol definește activitățile de promovare a sănătății și promovare a îmbolnăvirilor, precum și scopul acestora.

Al doilea capitol prevede dezvoltarea unui program multi-anual de promovare a sănătății și prevenire a îmbolnăvirilor, care cuprinde subprograme anuale aprobate de Guvern.

Al treilea capitol prevede sursele de finanțare pentru activitățile de promovare a sănătății și prevenire a îmbolnăvirilor. De asemenea, propunerea legislativă prevede ca nivelul de finanțare a activităților de promovare a sănătății și prevenire a îmbolnăvirilor să nu fie mai mici de 3% din fondurile publice alocate sistemului național de sănătate. Acest procent a fost prevăzut având în vedere ca 3% reprezintă media la nivelul Uniunii Europene a cheltuielilor alocate activităților de promovare a sănătății prevenire a îmbolnăvirilor.

Al patrulea capitol prevede ca activitățile de promovare a sănătății și prevenire a îmbolnăvirilor să fie organizate și coordonate de către Agenția Națională pentru Programe de Sănătate din cadrul Ministerului Sănătății. Această prevedere are la bază necesitatea de coordonare la nivel instituțional din partea unei instituții care să poată monitoriza și evalua implementarea unitară și consecventă a activităților, precum și ajustările necesare. De asemenea, sunt reglementate tipurile de activități realizate.

Al cincilea capitol are la bază caracterul multi-, inter- și trans-disciplinar al activităților de promovare a sănătății și prevenire a îmbolnăvirilor, prevăzând existența la nivelul instituțiilor specializate a echipelor multidisciplinare alcătuite din absolvenți ai facultăților cu profit de sănătate, de psihologie, asistență socială, științe economice, știinte administrative, servicii și politici de sănătate publică, precum și alte domenii relevante”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.