Despăgubiri de 1 mil. de lei pentru avocatul Robert Roșu, după ce a fost condamnat pe nedrept la 5 ani de închisoare. Motivarea deciziei

La finele lunii trecute, judecătoarea Madalina-Andreea Birlog de la Tribunalul București a motivat sentința din 16 decembrie 2022, prin care a acordat avocatului Robert Roșu despăgubiri morale în valoare de un milion de lei. Aceste compensații au fost acordate pentru cele unsprezece luni de chin îndurate în dosarul DNA, în care „Completul negru” de la Înalta Curte de Casație și Justiție, alcătuit din judecătorii Florentina Dragomir, Ionuț Matei și Alina Ioana Ilie, l-au condamnat pentru simpla vină de a-și exercita profesia. Acestor 11 luni li se adauga cele trei in care Rosu a stat arestat preventiv (decembrie 2015 – martie 2016).

Cazul este unul cu atat mai interesant, cu cat acum insasi procuroarea de sedinta – Anca Ghimici de la DNA – a fost de acord cu admiterea actiunii de daune morale, cu amendamentul ca doar statul roman trebuie sa plateasca banii, nu si Directia Nationala Anticoruptie.

Judecatoarea Birlog: „Este certa tensiunea psihica resimtita”

Dupa cum veti citi mai jos, judecatoarea Madalina Birlog recunoaste dimensiunea suferintei psihice pe care Robert Rosu a simtit-o inca din 2015-2016, cand a stat in arest preventiv si la domiciliu, reclamantul fiind impiedicat sa-si desfasoare activitatea de avocat si devenind tinta oprobriului national, ca urmare a faptului ca DNA l-a defilat in catuse prin fata camerelor de luat vederi, punandu-i astfel eticheta de infractor in mentalul colectiv. In tot acest timp, Rosu a fost nevoit sa faca eforturi ca sa-si tina departe propriii copii minori de operatiunea de denigrare pe care DNA o derula impotriva avocatului – lucru evident imposibil, avand in vedere notorietatea cazului, subliniaza judecatoarea Birlog.

La cele de mai sus s-a adaugat calvarul detentiei fara vina, avocatul fiind obligat sa stea intr-o celula inghesuita si infestata de plosnite, din aceasta cauza fiindu-i afectata sanatatea, adauga Madalina Birlog.

Fireste ca si reputatia lui Robert Rosu a fost prejudiciata, o serie de clienti intrerupand colaborarile cu avocatul din pricina detentiei.

Mai mult: suferinta lui Rosu a fost accentuata de faptul ca propriul tata a decedat in timp ce avocatul se afla inchis, mai noteaza magistrata de la Tribunalul Bucuresti.

Poate iau aminte alte instante

Inainte de a va lasa sa cititi sentinta Tribunalului Bucuresti, ne exprimam speranta ca ea va servi drept model, astfel incat si alti judecatori sa le acorde daune morale consistente romanilor inchisi pe nedrept.

Nu de alta, dar avem numeroase exemple de reclamanti care primesc firimituri pentru chinurile indurate. Cel mai recent astfel de caz este cel al jurnalistului Liviu Man – patronul trustului de presa Gazeta –, care a primit de la Curtea de Apel Cluj despagubiri mai mici decat cele dispuse initial de catre Tribunalul Cluj. CA Cluj a pronuntat daune morale doar pentru durata procesului, constatand prescrisa obligatia statului de a-l despagubi pe Man pentru cele 5 luni de arest preventiv in care a fost nevoit sa stea in dosarul Gazeta, soldat cu achitare definitiva (click aici pentru a citi).

Redam principalele pasaje din motivarea sentintei TMB nr. 11778/2022 din dosarul nr. 13588/3/2022:

„Reprezentantul Ministerului Public – Directia Nationala Anticoruptie (n.r. procuroarea de sedinta Anca Ghimici) solicita admiterea in parte a actiunii formulate. Reclamantului i-a fost cauzat un prejudiciu moral care justifica acordarea de despagubiri banesti, Tribunalul urmand a avea in vedere criteriile prevazute de art. 540 alin. 1 Cod procedura penala, precum si criteriile subiective. Tribunalul urmeaza a avea in vedere si Decizia civila nr. 2248/2016 a I.C.C.J., precum si jurisprudenta altor instante, cum ar fi Decizia civila 4505/2008 a I.C.C.J. sau deciziile CEDO. Cu privire la daunele materiale solicitate in contradictoriu cu D.N.A., solicita respingerea acestui capat de cerere ca fiind formulat impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva. (…)

Tribunalul nu este de acord cu paratul in aprecierea incidentei Deciziei nr. 136/2021 a Curtii Constitutionale, apararile sale ca subzista art. 9, alin. 5 din C.proc.pen., cu referire la limitele unei privari nelegale de libertate, precum si ca instanta civila are in continuare obligatia de a verifica legalitatea / nelegalitatea masurilor restrictive sau privative de libertate, neputand fi validate. Tribunalul remarca si faptul ca in expunerea apararilor sale, paratul invoca decizii ale Curtii Cosntitutionale anterioare Deciziei nr. 136/2021, care nu pot schimba viziunea expusa de Curte in cadrul acestei din urma hotarari, fiind evident ca aceasta este suficienta pentru constatarea nasterii unui drept la reparatie pentru toate persoanele aflate in situatia privarii de libertate in cursul unui proces penal finalizat prin clasare sau achitare.

Tribunalul mai constata ca instanta de contencios constitutional a extins modul in care functioneaza mecanismul prevazut de legiuitor la art. 52, alin. 3 din Constitutie, reglementand raspunderea obiectiva a statului si in situatia unei privari de libertate nejustificate, nu doar nelegale, cum consacra anterior art. 539 NCPP, si nu doar in situatia unei erori judiciare, cum stabileste art. 538 NCpp.

Tribunalul observa ca prin decizia mentionata, Curtea Constitutionala a statuat ca simpla existenta unei ordonante de clasare sau a unei hotarari de achitare determina retinerea caracterului nejustificat al privarii de libertate dispuse in cursul procesului penal finalizat astfel, nemaifiind necesara existenta anterioara a unui act procesual care sa analizeze caracterul nelegal al acesteia.

In privinta perioadei in care reclamantul a fost privat de libertate in executarea pedepsei, tribunalul considera ca si aceasta se circumscrie dispozitiilor art. 539 Cpp, retinand ca, desi face referire in considerentele decizie nr. 136/2021 in mare parte la privarea preventiva de libertate, Curtea Constitutionala expune si considerente precum: ‘limitarile severe aduse libertatii individuale a acesteia trebuie sa fie compensate’, ‘Fiind privata de libertate in considerarea acuzatiei aduse, constatarea caracterului neintemeiat / neconcordant cu realitatea al acuzatiei are ca efect retinerea caracterului injust / nedrept al masurilor privative de libertate luate impotriva persoanei in cauza, in cursul procesului penal’.

Sintagma ‘in cursul procesului penal’ nu poate fi limitata doar la solutionarea definitiva in cadrul apelului a unui astfel de litigiu, cu ramanerea fara efect a admiterii unei cai extraordinare de atac, aceasta interpretare fiind de natura a omite a priori din analiza o perioada importanta, care se subsumeaza notiunii de privare nejustificata, exact in intelesul determinat de Curtea Constitutionala mai sus. De altfel, desi din alta perspectiva (infirmata de decizia nr. 136/2021 mentionata), Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat (in decizia nr. 11/2020 privind respingerea ca inadmisibila a sesizarii in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile) ca ‘art. 539 alin. (1) din Codul de procedura penala nu reglementeaza dreptul la repararea pagubei numai in favoarea persoanelor care au fost private in mod nelegal de libertate exclusiv in baza unei masuri preventive privative de libertate si, cu atat mai putin, nu exclude acelasi drept pentru persoanele care au fost private in mod nelegal de libertate in baza unui mandat de executare a pedepsei privative de libertate (inchisoare cu executare). (…) Daca legiuitorul roman a stabilit prin dispozitiile legii procesuale penale principiul raspunderii obiective a statului sub aspectul reparatiilor pe care le acorda celui care a suferit in mod injust de pe urma unei privari nelegale de libertate in baza unei masuri preventive privative de libertate (care se poate fundamenta pe fapte, indicii sau suspiciuni rezonabile care nu trebuie sa fie de acelasi nivel cu cele necesare pentru fundamentarea unei condamnari), cu atat mai mult aceeasi raspundere obiectiva poate fi antrenata in cazul in care privarea nelegala de libertate decurge din punerea in executare a unui mandat de executare a pedepsei inchisorii, aplicata printr-o hotarare penala definitiva’.

Raspunderea patrimoniala a Statului este in toate cazurile o raspundere civila delictuala, angajandu-se in prezenta cumulativa a trei dintre conditiile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie:

– fapta ilicita si prejudiciabila, care consta in eroarea judiciara savarsita de serviciul public de justitie (in cauza de fata, privarea de libertate nejustificata);

– prejudiciul patrimonial si/sau moral;

– raportul de cauzalitate dintre eroarea judiciara si prejudiciul injust suferit de catre victima erorii judiciare.

Dupa fundamentul sau, raspunderea civila delictuala speciala a Statului este obiectiva, fara vinovatie. Lipsa cerintei acestei conditii a raspunderii civile delictuale se explica si intemeiaza pe obligatia de garantie in sarcina Statului, care are ca suport riscul de activitate a serviciului public de infaptuire a justitiei. Buna administrare a justitiei, care este un atribut exclusiv al statului, este in acelasi timp si un drept fundamental al cetatenilor oricarui stat democratic. Statul trebuie sa raspunda pentru activitatea defectuoasa a serviciilor sale, obligatia de reparare fiind independenta de obligatia persoanei care a savarsit fapta generatoare a lantului cauzal.

Scopul angajarii raspunderii Statului il constituie despagubirea daunelor produse, la baza raspunderii civile fiind un principiu incontestabil: cel al repararii integrale a prejudiciului.

In privinta prejudiciului moral, tribunalul retine, astfel cum a expus si paratul in intampinarea sa, ca in termenii Conventiei Europene a Drepturilor Omului, criteriul echitatii in materia despagubirilor morale are in vedere necesitatea ca persoana vatamata sa primeasca o satisfactie echitabila pentru prejudiciul moral suferit, cu efecte compensatorii.

In acest sens, tribunalul retine ca reclamantul a fost privat de libertate o perioada de 94 de zile (09.12.2015, 11.12.2015-11.03.2016), fiind retinut pentru audiere si arestat preventiv la domiciliu, precum si inca 341 de zile (17.12.2020 – 23.11.2016), ca urmare a condamnarii la pedeapsa de 5 ani inchisoare prin decizia penala nr. 382/17.12.2020.

Prin decizia penala nr. 534/23.11.2021 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, a fost admis recursul in casatie declarat de reclamant impotriva deciziei penale nr. 382/17.12.2020 si desfiintata aceasta in ceea ce il priveste, dispunandu-se achitarea sa in temeiul art. 16, alin. 1, lit. b din Codul de procedura penala, cu anularea formelor de executare emise in baza deciziei penale amintite si punerea de indata in libertate a reclamantului.

Tribunalul confirma veridicitatea sustinerii ca anumite suferinte nu pot cuantificate, dupa cum nu pot fi nici probate in totalitatea detaliilor componente (cum ar fi socul arestarii, dificultatea de a gasi resursele necesare de ordin fizic si psihic pentru a depasi intreaga situatie, jena din mediul penitenciar), astfel ca aprecierea intregului context revine tribunalului prin luare in considerare, in mod global, a tuturor circumstantelor relevante.

Din declaratiile martorilor audiati in cauza, rezulta ca perioada in care reclamantul a fost arestat la domiciliu a fost o perioada dificila, lipsa posibilitatii de a iesi din apartament, verificarile organelor abilitate, care surveneau chiar si la ore nepotrivite, creand un stres major reclamantului. Acesta a inceput sa se izoleze de familie, de prieteni, avea o stare psihica deteriorata, resimtind efectele inculparii si arestarii prin prisma restrangerii cercului de prieteni, a contactelor sociale si a posibilitatii de a se ocupa de activitatile familiale zilnice (administrative, dus copiii la scoala etc.). De asemenea, si latura profesionala a vietii i-a fost afectata, fiind evident ca in perioada arestului la domiciliu acesta nu a mai putut desfasura niciuna dintre activitatile pe care profesia de avocat le presupune. Este certa tensiunea psihica resimtita in aceasta perioada, in care reclamantul s-a vazut nevoit sa suporte consecintele unei privari de libertate nejustificate, iar in acest context trebuie mentionata si presiunea determinata de expunerea oprobriului public, prezentarea reclamantului in mod sucesiv in media cu catuse la maini, dupa cum rezulta din plansele foto (capturi de ecran) depuse la dosar, aspecte care trebuie sa fie luate in considerare la constatarea prejudiciului moral incercat de reclamant.

Referitor la perioada in care reclamantul a fost incarcerat in executarea pedepsei, atat la Penitenciarul Rahova (in perioada 17.12.20202 – 29.10.2021), cat si la Penitenciarul Jilava (in perioada 29.10.2021 – 23.11.2021), tribunalul retine ca aceasta a fost cea in care impactul asupra reclamantului a fost sever.

Din declaratiile martorilor audiati in cauza, tribunalul retine ca acesta a fost detinut in conditii improprii, avand pe corp numeroase semne de piscaturi de plosnite, locuind intr-o camera mica, friguroasa iarna si calduroasa vara, ca avea apa calda intermitent, cu lumina naturala mult redusa din cauza gratiilor, si fara posibilitati de iesit in aer liber (intrucat si spatiul de plimbare zilnica era acoperit cu gratii), zgomotul inerent locuirii intr-un spatiu cu mai multe persoane, certurile din spatiile alaturate, impiedicandu-i odihna. Din declaratia martorului Ionescu Nicoleta, coroborata cu rezultatul examinarii RMN depus la dosar, tribunalul retine ca reclamantul a fost afectat fizic si prin agravarea starii de sanatate, martorul declarand si ca a incercat, alaturi de familia acestuia, sa il ajute pe reclamant in privinta problemelor cu coloana, prin aducerea in locul de detinere a unei saltele, insa nu li s-a permis. Celelalte aspecte enumerate in cererea de chemare in judecata nu sunt confirmate de ansamblul materialului probator administrat in cauza. Prin urmare, nu vor fi retinute de tribunal.

Tribunalul retine, tot din declaratiile coroborate ale martorilor, si consecintele sociale ale arestului preventiv si ale condamnarii cu executare, mai multe persoane din anturajul reclamantului avand indoieli cu privire la nevinovatia acestuia, chiar societatea de avocatura la care acesta lucra fiind nevoita sa prezinte rapoarte explicative referitoare la situatia reclamantului, fiind clienti din portofoliul acesteia care au redus ori intrerupt colaborarile active din acest considerent. Ulterior eliberarii, starea reclamantului s-a prelungit, fiind in continuare afectat, cu atacuri de panica, se simtea rusinat si umilit.

Tribunalul mai noteaza si frustrarea resimtita de reclamant in toata perioada in care a fost privat de libertate, intrucat avea certitudinea, confirmata ulterior si de instanta de judecata, prin achitarea sa in temeiul art. 16, lit. b C.proc.pen., ca nu a savarsit faptele care i se imputa. In aceste conditii, lipsirea sa de un drept fundamental, cum este cel la libertate, afectarea demnitatii si a onoarei, a reputatiei profesionale, constituie un prejudiciu moral cert care trebuie sa primeasca un remediu de natura a compensa perioada petrecuta in detentie nejustificata, peste care s-au suprapus evenimente familiale nefaste (decesul tatalui sau).

Tribunalul nu poate omite considerentele convergente ale sentintei penale nr. 39/27.06.2019 pronuntate de Curtea de Apel Brasov si ale deciziei penale nr. 534/23.11.2021 pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie, in cadrul carora ambele instante au stabilit (cea din urma cu caracter definitiv in solutionarea recursului in casatie) ca activitatea imputata reclamantului ca avand caracterul unor fapte de natura penala a fost o activitate desfasurata in limitele firesti ale profesiei de avocat, astfel cum au fost acestea reglementate de Legea nr. 51/1995, Statutul profesiei de avocat si Codul deontologic al avocatului. Or, condamnarea la o pedeapsa cu inchisoarea, suferita de reclamant, cu privarea sa de libertate, pentru o activitate normala desfasurata in exercitarea profesiei a reprezentat un soc violent si real pentru reclamant. Tribunalul intentioneaza sa sublinieze, prin aceste considerente, impactul deosebit de grav al unei astfel de privari de libertate care a fost dispusa avand la baza rationament ‘fundamental eronat’ care ‘vadeste deturnarea abrupta a raporturilor dintre avocat, parte si terte persoane, proprii exercitarii profesiei de avocat’ (cum se expune in decizia penala nr. 534/23.11.2021 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie).

Tribunalul considera ca este evident prejudiciul moral resimtit de reclamant in toata perioada in care a fost privat nejustificat de libertate. Acesta este unul dintre fondatorii uneia dintre cele mai renumite societati de avocatura, cu prestigiu national si international, participand de-a lungul timpului, in calitate de moderator si speaker, la diverse conferinte pe teme juridice, este cunoscut ca autor de articole si carti in domeniul dreptului, a primit apreciere in media ca ‘manager de top’.

Consecintele privarii sale nejustificate de libertate nu pot fi privite doar rasfrangandu-se asupra libertatii de miscare, ci cu ecou mult mai larg, in toate planurile vietii sale: familial, social, profesional. Tribunalul a amintit deja de expunerea media abundenta din perioada arestarii sale, de efectele asupra familiei sale, reclamantul incercand sa reduca impactul asupra copiilor sai minori prin evitarea subiectului in prezenta acestora (fara succes, prin prisma notorietatii cazului), precum si afectarea reputatiei reclamantului, mai multi clienti refuzand colaborarea cu acesta, aspecte rezultand cu claritate din declaratiile ambilor martori audiati in cauza.

Tribunalul mai mentioneaza ca suma acordata cu titlu de daune morale nu trebuie privita matematic, ca o impartire a sumei totale la numarul de zile, ci trebuie evaluata dintr-o mai larga perspectiva, care presupune, pe langa privarea efectiva de libertate / restrangerea libertatii de circulatie (care in sine sunt traumatizante), si adaugarea suferintelor suprapuse – atat morale, cat si fizice (detaliate mai sus).

In acest context, tribunalul considera ca suma de 1.000.000 lei este rezonabila si suficienta pentru a se putea aprecia ca ofera o compensatie reclamantului pentru toata perioada (de 435 de zile) in care a fost privat nejustificat de libertate – atat in arest preventiv, cat si in executarea pedepsei. Perioada cumulata de 435 de zile este deosebit de indelungata, avand in vedere caracterul nejustificat al acesteia, decurgand din achitarea prin raportare la art. 16, lit. b CPP, fiind marcata de stres, deznadejde, umilinta, teama si ingrijorare, fiind cert ca supunerea unei persoane la acest context pe aceasta perioada are consecinte de durata – atat fizice, dar mai ales psihice.

Referitor la daunele materiale, tribunalul mentioneaza urmatoarele:

Pentru apararea reclamantului in dosarul penal nr. 345/64/2016, la data de 09.06.2016, a fost incheiat contractul de asistenta juridica nr. 1497152, prin care SCA Micu, Zarafiu si Asociatii s-a angajat pentru asistenta juridica si reprezentare in procedura de camera preliminara si in cursul judecatii in prima instanta, onorariul fiind stabilit la suma de 8.000 euro + TVA, lunar, echivalent in lei. In temeiul acestuia, au fost emise facturile fiscale din perioada 24.06.2016 – 28.06.2019, care au fost achitate corespunzator conditiilor contractuale (fl. 214-286).

La data de 11.10.2019, cu aceeasi SCA se incheie in acelasi scop, insa pentru apelul exercitat impotriva sentintei penale nr. 39/27.06.2019, pentru acelasi onorariu, contractul de asistenta juridica nr. 1497182. In baza acestuia, au fost emise facturi fiscale pentru perioada 22.0.2019 – 20.11.2020, care au fost achitate conform contractului (fl. 288- 315).

In cursul procesului penal, reclamantul a suportat cheltuieli cu transportul (deplasarea la Brasov) si onorariile expertilor judiciari desemnati in cauza (fl. 317-342).

Existenta si cuantumul acestor cheltuieli – de 2.264.390 lei, pentru onorariile de avocati, si 18.562 lei, pentru celelalte categorii – nu au fost contestate de parat.

In privinta incidentei art. 276 alin. 5 NCPP (‘In caz de achitare, persoana vatamata sau partea civila este obligata sa plateasca inculpatului si, dupa caz, partii responsabile civilmente cheltuielile judiciare facute de acestia, in masura in care au fost provocate de persoana vatamata sau de partea civila’), tribunalul nu este de acord cu aceasta aparare a paratului. In cauza de fata, aceste prevederi legale nu au aplicabilitate, intrucat cheltuielile judiciare ale reclamantului nu au fost cauzate de partile vatamate sau partile civile, actiunea penala fiind demarata din oficiu, iar achitarea fiind dispusa pentru ca faptele imputate nu erau prevazute de legea penala. Pe de alta parte, prevederile art. 276, alin. 6 NCPP stabilesc ca: ‘In celelalte cazuri, instanta stabileste obligatia de restituire potrivit legii civile’. (…)

Tot din considerentele deciziei nr. 136/2021 a Curtii Constitutionale (…), tribunalul observa ca mecanismul de reparare a pagubei include nu doar acoperirea prejudiciului moral, ci si a celui material, nefiind stabilita de plano o inadmisibilitate a unei astfel de actiuni.

De asemenea, tribunalul reitereaza teza raspunderii obiective a statului, care ramane o raspundere civila delictuala, chiar daca fara conditia vinovatiei, cum s-a detaliat anterior, astfel ca principiul repararii integrale a prejudiciului ramane un principiul fundamental si al acestei raspunderi.

Prin urmare, tribunalul va obliga paratul si la plata sumei de 2.282.952 lei, cu titlu de daune materiale.

In privinta dobanzilor legale aferente, tribunalul constata ca, fiind in prezenta unei raspunderi civile delictuale, acestea sunt datorate conform art. 1381 alin. 2 si 3, art. 1385 coroborat cu art. 1535 alin. 1 C.civ., si curg de drept, de la data producerii faptei ilicite. Insa, fata de limitele investirii, tribunalul va acorda dobanda legala aferenta sumelor mentionate anterior, de la data formularii cererii de chemare in judecata, pana la data platii efective”.

* Cititi aici intreaga motivare a judecatoarei Madalina-Andreea Birlog de la Tribunalul Bucuresti

Sursa: luju.ro