Denumirea imnului de stat german, cu puternice accente patriotice naţionaliste, mi-a venit în minte când o rudă apropiată mie, cu studii universitare, cu o practică pedagogică consistentă, şi o cititoare de literatură bună, mi-a spus cu seninătate că probabil Germania vrea să ocupe Europa prin islamizare, dacă în cele două războaie mondiale nu a reuşit să o înfrângă pe calea armelor. Mulţi români sunt revoltaţi, şi Germania, care a primit cu ospitalitate un număr enorm de refugiaţi, pe bună dreptate doreşte ca povara acestora să fie împărţită între toate statele UE. Aceasta nu înseamnă, totuşi, că se doreşte ca pe turla lăcaşurilor de cult creştine să se aşeze semiluna.
În timpuri de criză, teoriile conspiratiste, unele chiar aberante, se răspândesc fără nici o limită, dar ceea ce este dezolant este faptul că mulţi le cred.
Este exemplar efortul Germaniei, Austriei, al ţărilor scandinave, de a-i trata pe aceşti nenorociţi cu respect, fiindcă de bine nimeni nu pleacă de acasă. Domnul Cristian Tudor-Popescu era revoltat peste măsură că o firmă celebră de automobile din Vestul Germaniei, nu Volkswagen, se pregăteşte să angajeze sirieni calificaţi, şi a accentuat demersul ironic, afirmând, că nu este exclus să plece şi el acolo, poate, zic eu, fiindcă are la bază studii politehnice. Nu ar trebui să ne mire deloc această ofertă, germanii sunt un popor serios şi în tot ceea ce fac caută să elaboreze lucruri bine făcute, parafrazându-l pe preşedintele nostru. Dintr-o ţară în ruină, Germania a devenit locomotiva Europei, devansându-le cu mult pe Anglia şi Franţa, unele din cele patru mari puteri care au câştigat conflagraţia mondială în 1945.
Din hărnicia poporului german, deci cu banii lor, au reuşit grecii să supravieţuiască, ca să nu fie excluşi din zona euro. Dacă Elada se va redresa, respectând acordurile convenite, şi acest lucru se va datora, în cea mai mare parte, acestei mari ţări. În schimbul ajutoarelor, au primit injurii de tot felul în care doamna Merkel a fost comparată cu Hitler, fiindcă a îndrăznit să le spună grecilor că banii nu se cheltuiesc fără un elementar simţ de prudenţă.
Atrocităţile comise de germani în cele două războaie mondiale nu ar trebui să ne facă a uita că această naţiune a adus un aport enorm la civilizaţia şi cultura mondială. Pe de altă parte, saşii şi şvabii din România, ce se găsesc acolo, sunt ataşaţi ţării lor de baştină, iar aprecierile făcute de laureatul Premiului Nobel pentru chimie, Ştefan Hell, la adresa României, nu cred că au fost lansate din politeţe. Nu m-a surprins nici împrejurarea că a avut gânduri bune pentru şcoala românească, chiar dacă a învăţat în limba germană la liceul Lenau din Timişoara, fiindcă până în anii 1980 s-a făcut carte în România. Şi în vremea noastră avem şcoli şi licee bune şi foarte bune, iar absolvenţii lor sunt căutaţi de instituţiile superioare din străinătate. Lucian Boia are dreptate când spune că un stat multiconfesional şi multietnic are o comoară pe care nu ştie să o preţuiască decât atunci când minoritarii ce au rămas se răresc sau dispar cu desăvârşire.
În istoria modernă a României, personalităţi filogermane, cum au fost Marghiloman, Petre Carp şi Titu Maiorescu, au fost oameni de o cinste ireproşabilă. Nu li se poate imputa că nu au dorit alianţa cu Antanta, fiindcă dacă Rusia nu se prăbuşea, noi nu aveam nici o şansă să recuperăm Basarabia.
Influenţa culturală germană este veche, începând cu Mihail Kogălniceanu şi terminând cu Iuliu Maniu, care şi-a făcut studiile în spaţiul germano-austriac. Este adevărat că Iuliu Maniu a fost extrem de ataşat Franţei şi, în general, statelor învingătoare din Primul Război Mondial, dar în manifestările lui exterioare purta amprenta germană. Şi acum, în România, se învaţă mult în limba germană, dar nu atât de germani, care nu prea mai sunt, ci de către români. Personal, sunt ataşat de cultura Germaniei pentru muzică şi literatură. ”Toba de Tinichea” a lui Gunther Grass îl consider cel mai important roman postbelic, poate şi mai mult decât ”Ghepardul” lui Lampedusa. Apoi, spre deosebire de Horia Roman-Patapievici, nu cred posibilă o alianţă ruso-germană împotriva Europei, deoarece vremurile lui Hitler şi Stalin cred că au trecut pentru totdeauna.
Rândurile mele au încercat să spulbere temerile că Berlinul ar dori să islamizeze Europa, dimpotrivă, Germania este un exemplu de generozitate, şi tot din această perspectivă nu cred că ridicarea unei moschei la Bucureşti este de natură să fie considerată trădare de neam.
Gestul mitropolitului ortodox al Banatului, prin care i-a îndemnat pe credincioşi să fie toleranţi, mi s-a părut de bun simţ, şi îi aduc omagiul meu necondiţionat.
Despre Siria, relaţiile ruso-americane cu privire la această ţară, şi rolul lui Bashar Al-Assad în înfrângerea ”Statului Islamic”, într-un alt editorial.
25 septembrie 2015
Adrian Man
