Dezabatere pe Legea Sanatatii
In cadrul unei dezbateri organizate de Federatia „Solidaritatea Sociala” din Romania, specialistii din Cluj-Napoca, alaturi de politicieni si manageri de spitale, au discutat aspectele cele mai arzatoare pentru modificarile care vor fi aduse noii legi a sanatatii. Proiectul de lege anterior a fost amanat, datorita presiunii strazii, dar prevederile actului normativ sunt din nou supuse dezbaterii publice.
Federatia „Solidaritatea Sanitara” din Romania a organizat la mijlocul lunii martie o dezbatere pe marginea proiectului noii legi a sanatatii. La dezbatere au fost prezenti, printre altii, reprezentanti ai Consiliului Judetean Cluj, senatorii Serban Radulescu si Alexandru Cordos, deputatii Mircia Giurgiu si Adrian Gurzau, directori ai Comisiei Nationale pentru Acreditarea Spitalelor (Co.N.A.S), Gabriela Dediu si Valentin Petrache, si presedintele acesteia, Lukacs Vilmos, directorii Directiilor de Sanatate Publica (DSP) Cluj si Bihor, Dorina Duma, respectiv Marius Parcioaga precum si reprezentanti ai unitatilor sanitare din judet, de la Gastroenterologie, Pneumoftiziologie, Boli Psihice Cronice Borsa, Spitalul Clinic Judetean, Serviciul Judetean de Ambulanta, precum si vicepresedintele Colegiului Medicilor, Aurel Biro, si presedintele Casei de Asigurari de Sanatate (CAS) Cluj, Emilia Groza.
Pachetul de baza este vital
Aceasta din urma a dat tonul discutiilor, subliniind importanta stabilirii unui pachet de baza pentru serviciile medicale. „De 10 ani avem toate datele privind cheltuielile pe tipuri de asistenta, dar nu este suficient ca sa putem estima cat trebuie sa creasca contributia la CAS. Ca sa stim cu cat ar trebui sa finantam sistemul trebuie sa pornim de la pachetul de baza. Pachetul de baza poate fi evaluat, se stiu categoriile, vedem cat avem pe baza actualei finantari. Sustin in continuare pledoaria pentru asigurarile sociale de sanatate”, a afirmat Emilia Groza.
Aceasta este de parere ca datele ar trebui sa fie colectate de ANAF, pentru ca in acest caz ar putea sa creasca si gradul de colectare la asigurarile de sanatate. „Principiul solidaritatii trebuie respectat, chiar daca trebuie stabilita o limita pentru folosirea unor resurse. Cei scutiti de la plata asigurarilor sociale de sanatate, ca numar si nevoie reprezinta o pondere foarte mare din beneficiarii serviciilor de sanatate. Ar trebui sa se asigure de la bugetul de stat un echivalent pentru aceasta diferenta, pentru ca la aceasta ora platim furnizorii de servicii la niste preturi care nu le permit sa functioneze”, a adaugat directorul general CAS.
Senatorul Alexandru Cordos a subliniat ca discutia pe marginea noii legi a sanatatii trebuie sa mearga in doua directii. „Prima este cea a principiilor, vorbim, de pilda, despre politica sociala, dar exista si o nevoie reala. Putem sa ne uitam aici la Suedia, care este un stat social. Iar apoi este partea discutiilor profesionale”, a aratat acesta. „Legea 24/2006 are nevoie de anumite modificari, dar lipsa dialogului social a facut sa nu avem un proiect de lege asupra caruia sa putem sa discutam concret. Din punctul meu de vedere, vorbim de servicii publice, de serviciu sociale. Exista o adresa din 16 februarie a ministrului catre comisiile din Parlament, in care cere acestora sa desfasoare consultari privind organizarea si functionarea sistemului sanitar”, a adaugat Cordos.
Terapia Intensiva si urgentele sunt cele mai costisitoare
Cristina Ciurtea, de la Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Cluj, a declarat ca una din problemele sistemului actual de sanatate este lipsa de flexibilitate. „Trebuie definit pachetul de baza in functie de nevoi si de situatia economica a statului. Prin Constitutie dorim si suntem un stat social. Flexibilitatea sistemului e foarte importanta: de exemplu, trebuie sa vorbim si despre personalul din sanatate, care reprezinta resursa cea mai importanta. Atata timp cat avem un sistem care nu ne permite sa platim in functie de performante, nu vom putea depasi dificultatile si preveni migratia. De asemenea, este necesara corelarea asigurarilor de malpraxis cu serviciile oferite pacientilor si schimbarea formulei de calcul pentru cheltuielile de personal”, a subliniat Ciurtea.
Reprezentantul Colegiului medicilor a ridicat problema „asistatilor sociali”, cei care nu contribuie la sistemul de asigurari, dar reprezinta o sursa considerabila de cheltuieli pentru acesta. Emilia Groza de la CAS a explicat insa ca nu putem sa excludem categoriile defavorizate de la asistenta sociala, pentru acestia au fost concepute programele nationale de sanatate si asistenta medicala sociala, elemente care raman mereu pe locul al doilea in prioritatile ministerului. „Ma confrunt in fiecare zi sa caut loc in sistemul social unui pacient care consuma in sistemul sanitar, dar cu totii stiti cat este de dificil acest lucru. In plus, terapia de urgenta este extrem de costisitoare, iar banii de fapt se concentreaza pe doua sectoare: Terapie Intensiva si Urgenta. Daca nu intra acestea la finantare, ajungem iarasi in acelasi punct”, a declarat aceasta.
Presedintele Federatiei, Viorel Rotila, a prezentat in deschiderea discutiilor modelele de finantare a sanatatii in alte state europene, precum si principiile pe care se bazeaza fiecare dintre acestea. Astfel, una din intrebarile ridicate in cadrul dezbaterii a fost daca Romania ar trebui sa ramana un stat social, asa cum prevede Constitutia, sau sa se indrepte intr-o directie trasata de principiile neoliberale.
Modele de buna practica
Franta, de exemplu, este un stat social care asigura servicii de sanatate pentru 99,9% din populatie si suporta 78,4% din cheltuielile acestui sector. In Franta, accentul se pune pe modelul cu finantare din impozitele bazate pe venitul total, dar asigurarea nu acopera in intregime costul tratamentelor, existand un sistem de coplata. In foarte multe cazuri, aceasta este acoperita prin incheierea unei asigurari complementare, iar asiguratorii se intrec pe acest segment al asigurarilor de sanatate.
Spre deosebire de vecinii lor vestici, germanii au dreptul de a-si alege liber asiguratorul, din mai multe fonduri de asigurare non-profit, iar asigurarile sociale acopera costurile cu sanatatea pentru 87% din populatie. Persoanele cu venituri foarte mari sunt excluse din schema asigurarilor, ei avand obligatia de a cotiza la un sistem de asigurari private. Pentru ceilalti, contributia este de 7,1% sin salariu. In Olanda, sistemul de sanatate este finantat prin asigurarile de sanatate, plati directe si subventii ale statului. Toti cei care muncesc in Olanda trebuie sa cumpere asigurari private de sanatate de la asiguratorii care nu au voie sa-i refuze, indiferent de varsta si starea de sanatate. Bolile cronice, cele psihice si invaliditatea sunt acoperite printr-un regim national special. Pentru toate acestea, contributia olandezilor este de 12,55% din venit.
In Marea Britanie, contributiile la sistemul privat nu sunt la fel de des intalnite, aici toti rezidentii legali fiind inclusi, iar sistemul national de sanatate este finantat prin impozitare generala. La fel ca in Olanda, medicii de familie joaca un rol foarte important in asigurarea serviciilor primare si reprezinta un filtru de acces la medicii specialisti si la spitale. Si in Spania, sistemul de sanatate, la care toti rezidentii legali au acces, acopera 99,8% din populatie, iar asigurarile private sunt rareori contractate.
Universal sau diferentiat?
In Austria 45% din cheltuielile sistemului sunt acoperite prin asigurarile sociale de sanatate, iar paleta de servicii de care beneficiaza asiguratii este foarte larga. In Belgia populatia este acoperita aproape in intregime de asigurarile sociale de sanatate, iar cetatenii isi pot alege furnizorii, spitalul si fondul de afectiuni, pentru care platesc in functie de un set de factori. In Italia cetatenii sunt acoperiti prin Serviciul National de Sanatate, finantat prin impozitare generala. Desi pachetul de baza este universal, exista diferente mari intre calitatea serviciilor si cheltuieli, in functie de regiuni.
Intreaga populatie a Suediei este acoperita de sistemul de sanatate finantat in proportie de 86% prin impozitare, autoritatile locale fiind cele care au responsabilitatea financiara pentru si ofera serviciile sociale de bunastare. In Elvetia, in schimb, pachetele de beneficii difera, insa achizitionarea unui set de servicii de baza este obligatorie. Acestea sunt incheiate de catre companiile private de asigurari, care insa nu pot face profit de pe urma lor si nu au voie sa refuze nici un solicitant. De altfel, cea mai mare pateu a banilor din sanatate vin pe calea sistemului privat de asigurari.
Si in Irlanda exista doua categorii de servicii, in functie de contributie, cheltuielile din sanatate fiind in mare parte finantate din impozite. Sistemul ceh de sanatate este finantat in proportie de 80,5% din asigurarile obligatorii, iar fiecare individ isi poate alege fondul de asigurare, pe care il poate schimba dupa un an. Majoritatea unitatilor sanitare au ramas publice, iar majoritatea furnizorilor privati de ingrijire ambulatorie lucreaza pe baza de contract cu fondurile de asigurari de sanatate.
Diana Gabor
