Dl. Tibi este un clujean vechi, în vârstă de aproape 59 de ani, care s-a prezentat la Institutul de Medicină Legală din municipiu după ce – suţine el – a fost bătut în seara precedentă de cei doi fii ai săi, la îndemnul soţiei. Inert, omul mărturiseşte că aceasta a fost ultima picătură, a fost lovitura care l-a pus la pământ şi, practic, nu mai ştie ce paşi să urmeze de-acum încolo în relaţia cu familia, fiindcă toate lucrurile par a-i potrivnice. Apoi, molcom, în timp ce aşteaptă să fie primit în cabinetul de consultaţii al instituţiei începe să-mi relateze povestea vieţii sale – desprinsă parcă din Kafka – în care un destin dur, implacabil şi monstruos pare a-l fi făcut captiv încă de la naştere!

„Orfan fiind, toate necazurile s-au năpustit pe mine”!

Bărbatul povesteşte – gata-gata să izbucnească în plâns – că viaţa lui a devenit un coşmar încă din 1975,  când şi-a pierdut mama şi el avea în jur de cincisprezece ani. Mărturiseşte acesta, mai departe, evident din dorinţa de confesiune şi de a-şi lua astfel o povară de pe suflet: „Până atunci mama mă îmbrăca frumos şi mă ducea în fiecare duminică la biseric, la romano-catolici, şi parcă în timpul slujbei mai uitam de scenele de groază ale tatălui, alcoolic iremediabil al cărui scop în viaţă nu era altul decât să bea încontinuu şi să o terorizeze! Atunci – odată cu pierderea mamei – cred că l-am pierdut şi pe Dumnezeu, care de atunci nu m-a mai ajutat o singură clipă, ba m-a aruncat şi-n mocirlă! Ce-i drept, de atunci nici eu n-am mai intrat în biserică! Jucasem fotbal, la Demenyi, la CFR şi la „U”, la Petru Emil,  şi aveam pe atunci şi eu, ca orice copil, o mulţime de vise şi aspiraţii, dar după moartea mamei realitatea m-a adus cu picioarele pe pământ şi am fost nevoit să abandonez sportul şi să mă ocup de lucruri concrete, cum ar fi însăşi supravieţuirea! Spuneţi-mi şi dumneavoastră: cum să faci fotbal de performanţă nemâncat şi neîmbrăcat? Aşa că singurul noroc şi sprijin al meu din viaţă a rămas din partea sorei mele, mai mare decât mine cu cinci ani, cea care m-a ajutat să ajung să intru la treapta întâi de liceu a şcolii profesionale şi m-a ajutat şi s-o termin. Dar, tata, ca să nu piardă pensia pe care o primeam de la mama n-a lăsat-o pe soră-mea să-mi fie tutore şi atâta s-a luptat până ce statul l-a numit pe el în această postură, numai potrivită pentru ca să pună mâna pe ea, lunar, şi să mi-o poată bea pe toată! Iar acest lucru s-a petrecut ani în şir… Cu toate astea sora mea s-a luptat mult pentru mine – şi chiar fosta dirigintă de la Liceul  Industrial de Construcţii s-a mirat, la un moment dat, că-s încă la şcoală, mai ales deoarece fiind al nimănui eram deja şmercheraş de cartier iar faptele şi anturajele mele nu erau deloc strălucite… Cât despre tata, la toate problemele mele de adolescent inadaptabil pe care le aveam, le zicea impasibil autorităţilor să mă ducă la şcoala de corecţie, că nu-i nicio pierdere! Practic, de pe atunci – orfan fiind – toate necazurile s-au năpustit dintr-odată peste mine”!

„Atâta merit după munca depusă pentru ei”!

Povesteşte în continuare că după viaţa de coşmar din copilărie ajuns om matur, meseriaş priceput cu o mulţime de calificări, s-a îndrăgostit iremediabil de o femeie frumoasă – tocmai în fundul Moldovei. Îşi continuă apoi relatarea tristei sale poveşti de viaţă: „Am adus-o cu mine la Cluj şi am devenit, practic, sclavul familiei după ce i-am avut pe cei doi băieţi ai noştri, ajunşi astăzi în vârstă de 25 şi 32 de ani… Recunosc, când am avut 31 de ani, sătul de cicălelile ei am vrut să o părăsesc – şi am şi făcut-o. A venit după mine, blândă ca un mieluşel şi regretul meu cel mai mare este acela că am primt-o înapoi şi nu am mers mai departe pe drumul meu. Fusese operată pentru „gură de lup” şi fiul cel mare a avut şi el această boală, care se moşteneşte, aşa că am avut încă un motiv să mă jertfesc pentru familie. Am muncit ca sudor, lăcătuş, lăcătuş-mecanic, montator staţii telefonie, la următoarele: Combinatul de Utilaj Greu, la „Salprest”, apoi la o firmă olandeză cu sucursală la Cluj, fără să pun la socoteală şi cei unsprezece ani petrecuţi în străinătate – în Ungaria, Austria, Germania. De pildă, două reprize de străinătate – printre altele mai frecvente şi mai scurte – au fost cele dintre anii 1990 – 1994 şi 2003 – 2008. Am fost, efectiv, în toată acea perioadă, o fabrică de bani – şi n-o să uit niciodată cum îi acopeream cu cadouri şi bani pe ai mei, ca să fiu trimis apoi, cât mai repede înapoi, să le mai aduc! Nu ştiu nicio clipă dacă femeia asta m-a iubit vreodată, sau doar m-a folosit. Încep să înclin, fără niciun dubiu, pentru a doua variantă”. Arată mai departe că în toţi aceşti ani şi-a crescut băieţii printr-un efort supraomenesc, într-o singură cameră. Iar cel mare a ajuns sportiv, campion naţional – dar ins dificil pentru că a moştenit boala mamei, fiind operat şi el. „De ceva vreme s-a retras din sport, nevând sponsori şi sprijin – după ce în urmă cu vreo şapte ani s-a căsătorit. Însă nu se înţelege nicicum cu nevasta lui, de aceea e permanent pe masa noastră, mănâncă la mine ca la cantină. Fiind însă teribil de puternic – deşi nu ştie să-şi facă singur un ceai sau o omletă – mă ţine permanent în teroare, încurajat fiind şi de maică-sa. Probabil că atâta merit eu în această viaţă, după atâta muncă depusă în slujba lor”!

„Singur am fost pe lume, de când mă ştiu”!

Trece apoi la descrierea scenei, petrecută cu o zi în urmă şi care l-a adus astăzi la I.M.L.: „Am avut o discuţie simplă, în contradictoriu, la masă şi ea i-a chemat pe băieţi s-o apere fiindcă n-o las să mănânce. Aceştia au venit repede şi cel mic m-a imobilizat iar cel mare a început să mă lovească! După ce-am fost agresat am chemat atunci poliţia şi poliţiştii i-or dat o hârtie, s-o semneze, dacă vrea să mă scoată din casă în cinci zile. Aşa-i zice, ordin de protecţie! Adică, legea spune mai nou că pot fi aruncat fără menajamente din propria casă dacă i se năzare soţiei şi copiilor să scape de mine, chiar dacă eu am cumpărat această casă, din sudoarea mea şi am ţinut-o atâta timp”! Mărturiseşte în continuare că, din fericire, realizând totuşi nedreptatea care i s-ar face, cu o urmă de discernământ nevastă-sa a refuzat să ceară – deocamdată – scoaterea lui din casă. Însă, totuşi după acest scandal dl. Tibi va fi nevoit să respecte o distanţă de doi metri de ea şi de băiat. „Deci, dacă vine acesta în casa mea, care nici măcar nu locuieşte aici şi mă agresează verbal şi fizic, eu acuma nu mai am loc nici unde să fumez o ţigară – că-i mică bucătăria – şi trebuie să mă retrag din faţa lor, că şi ei fumează acolo! Chiar l-am întrebat pe poliţist: cum poate să mi se dea interdicţie mie, în propria casă – şi să stau deoparte când îi dau soţiei toţi banii pe care-i câştig? Uitaţi-vă la mine cum sunt îmbrăcat: de opt ani nu mi-am cumpărat nici măcar o pereche nouă de pantaloni  şi merg la lucru cu maxim cinci lei în buzunar, asta findcă soţia îmi scoate salariul de pe card în trei minute şi mă lasă apoi lefter pentru o lună întreagă”… Cedează, în sfârşit şi începe să plângă cu lacrimi amare. Apoi, se îmbărbătează singur: „O să le arăt la toţi trei că la 59 de ani mă voi pune pe picioare în câteva zile, numai să-mi găsesc o gazdă şi să ajung să scap cumva de ei. O să vedeţi, totuşi, că nu ajung boschetar şi-mi revin: doar singur am fost în viaţă, de când mă ştiu”! Bărbatul este poftit apoi în cabinetul de consultaţii şi, la scurt timp, se întoarce cu un certificat în care legiştii i-au recomandat două zile de îngrijiri medicale. Apoi, târându-şi picioarele părăseşte instituţia clujeană, spunându-mi că s-a mai liniştit puţin şi şi-a eliberat sufletul – mai ales în faţa oamenilor, care-i vor afla drama prin care trece…

Punctul de vedere al I.P.J.Cluj

„La solicitarea femeii, poliţiştii Secţiei 2 au intervenit la faţa locului fiind emis un ordin provizoriu de protecţie împotriva bărbatului. Soţia a refuzat, totuşi, să-l scoată pe acesta din casă arătând că, în ciuda acestui incident, atunci când nu bea bărbatul respectiv e un om muncitor şi cumsecade. Practic, poliţiştii au fost sesizaţi de familie după ce respectivul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, a agresat-o pe femeie”, ne-a declarat referitor la acest caz Biroul de Presă al I.P.J.Cluj.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here