În numărul de săptămâna trecută, Gazeta de Cluj a prezentat cazul unui clujean căruia un vecin i-a demolat casa chiar dacă el obţinuse de la municipalitate toate actele necesare edificării. În cadrul acestei situaţii, autorul moral este municipalitatea, instituţia care a eliberat toate aceste acte, fără nici o valoare în justiţie. Iar acest lucru a fost posibil în lipsa unui cadru clar urbanistic care este Planul Urbanistic General (PUG) al Clujului. Aceste normative ar fi trebuit finalizate încă de acum patru ani, însă PUG-ul nu mai apare şi astfel sunt posibile tot felul de derogări de la normă.
În urmă cu câţiva ani, clujeanul ZSIGMOND ANDRAS a obţinut de la Primăria Cluj Napoca toate avizele şi autorizările necesare pentru a construi un imobil pe strada Trandafirilor nr. 10. Conform autorizaţiei de construcţie, Zsigmond are dreptul să construiască “două locuinţe cuplate P+E pe teren proprietate de 473 mp. Accesul se face din alee de 4 m lăţime, fiecare casă având parcare proprie în incintă. Amplasarea locuinţelor este la distanţa de 1,9 m de la limita de proprietate nordică, conform Cod Civil, la min 4m de la aleea de acces dinspre Sud şi la mai mult de 5m de la limitele de Est şi Vest. Indicii de ocupare teren se înscriu în valorile maxime ale zonei de amplasare UTR=L3a: POT max=35%, CUT max=0,9”, arată avizul municipalităţii. Însă, vecinul lui de la numărul 8, Samir Bonţidean, a considerat că Zsigmond îi ia tot soarele prin faptul că imobilul respectiv nu respecta nici măcar limita de proprietate de 3 metri şi a deschis proces împotriva municipalităţii şi a vecinului pe care îi acuza că nu au respectat normativele în construcţii. După câţiva ani, Bonţidean a câştigat procesul şi dreptul la a-i demola casa vecinului. Pe de o parte, Zsigmond a obţinut derogările de urbanism prin intermediul unor hotărâri de consiliu local şi lipsa unui Plan Urbanistic General, iar Bonţidean a câştigat în justiţia dreptul “la soare” tot din cauza lipsei Planului Urbanistic General. În această ecuaţie cei care pierd sunt clujenii, iar câştigătorii sunt cei câţiva reprezentanţi ai administraţiei locale care şi-au luat “tainul” şi arhitecţii care blochează PUG-ul.
Teoretic, planul Urbanistic General (PUG) al Clujului nu a fost finalizat până acum din cauza unui cerc vicios al avizelor pe care proiectul trebuie să le primească de la Primăria Cluj-Napoca, Consiliul Județean Cluj și Oficiul Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară (OCPI) Cluj. Reprezentanții instituțiilor își pasează răspunderea de unul la altul, însă practic, avizarea PUG-ului este împiedicată de “bornarea” orașului, lucrare care ar trebui făcută de municipalitate. Pe de altă parte, delimitarea prin borne topografice a străzilor din Cluj-Napoca este, în opinia specialiștilor, o tehnică învechită comparativ cu realizarea unor trasee digitale.
Uite PUG-ul, nu e PUG-ul
Prin lipsa PUG-ului se pot obţine, prin intermediul unor hotărâri aprobate de consilierii locali, tot felul de derogări de la normele urbanistice care sunt stabilite la nivel naţional. Din cauza asta apar tot felul de construcţii neconforme.
“Pe de o parte, câştigă funcţionarii din primărie care trebuie să avizeze planurile şi documentaţia. Pe de altă parte, câştigă şi arhitectul pentru că îţi promite că face ceea ce în mod normal nu ar fi permis, şi te taxează mai mult. Apoi câştigă şi beneficiarul pentru că poate construi mi mult decât ar avea voie. Pe de altă parte, un vecin cu sânge în instalaţie, ca în cazul ăsta, îţi poate face mult rău. Instanţa îi dă dreptate pentru că hotărârile de consiliu local sunt nule în faţa unor legi şi norme urbanistice adoptate la nivel naţional. Iar toate aceste derogări se dau pentru că la Cluj nu există un cadru, adică Planul Urbanistic General. Dacă ar fi fost PUG-ul respectivul nu ar fi putut să construiască la un metru şi jumătate de proprietatea vecinului. Ar fi avut casa mai mică, dar n-ar mai avut problemele astea”, explică un arhitect clujean. El mai adaugă şi că i se pare “destul de ciudat modul în care arhitecții care s-au apucat de acest proiect au reușit să îl facă fezabil fără să aibă ridicarea topo, care înțeleg de la dumneavoastră că nu a fost încă recepționată. Pe de altă parte, eu am văzut proiectul respectiv și îmi ridică destul de multe semne de întrebare. Sunt o serie de direcții,făcute peste PUG-ul care era în vigoare în anii 70, au apărut o serie de profiluri care nu se regăsesc în teren, iar codurile europene pentru catalogarea structurilor existente la fața locului sunt complet greșite”.
Cireaşa de pe tort e o ştampilă
Peste toate acestea se aşterne şi un fals. În cadrul proceselor, Bonţideanu a cerut ca o serie de acte să fie verificate în cadrul unei expertize pentru a vedea dacă documentele de avizare a construcţiei au fost semnate sau nu de Emil Boc. Conform expertului criminalistic, autorizaţiile respective aveau în dreptul locului de semnătură al primarului o parafă stampilată. “Actele Autorizaţie de construire nr 381/20.03.2006 (2 exemplare) şi Acord unic nr 356/09.03.2006 prezintă la Poziţia Primar o impresiune de sigiliu tip “parafă personală” a titularului Emil Boc. Avizul de urbanism nr 8724/43/09.02.2006 de la poziţia Primar este realizată prin copiere electrostatică (tip xerox) împreună cu întregul act ca imersiune de sigiliu tip “parafă personală” a titularului Emil Boc. Toate impresiunile de parafă în litigiu au fost create de acelaşi sigiliu. Cea de pe Avizul de urbanism 8724/43/09.02.2006 de la poziţia Primar este reprodusă prin copiere xerox împreună cu întregul act”, arată expertul criminalist autorizat Sorin Alămoreanu. Cu toate acestea, nimeni nu s-a autosesizat în legătură cu acest fals apărut pe documentele oficiale ale primăriei.
Sentinţe demolatoare
În urmă cu câţiva ani, Samir Bonţideanu a dat în judecată municipalitatea şi pe vecinul lui. În primă fază, a obţinut anularea autorizaţiei de construcţie şi, ulterior, dreptul de a demola imobilul. Însă, administraţia locală a contracarat acţiunile lui Bonţidean, astfel că procesele s-au rejudecat.
Însă, şi aşa, autorizaţia de construcţie a fost anulată, iar în ianuarie 2010 o sentinţă a Tribunalului Cluj “obligă pârâtul (Primăria Municipiului Cluj-Napoca) să ia măsurile necesare în vederea demolării, respectiv să emită autorizaţia de demolare a construcţiei respective”. Prin aceeaşi sentinţă, şi Zsigmond Andras a fost obligat să îşi demoleze casa şi să aducă terenul la starea iniţială. După recursul deschis de primăria clujeană, procesul a ajuns la Curtea de Apel Cluj, unde în septembrie 2010 s-a decis anularea parţială a sentinţei tribunalului, adică obligativitatea Primăriei Cluj-Napoca de a dărâma construcţia, însă nu şi cea privitoare la Zsigmond.
