Într-o eră în care cu toții căutăm soluții esoterice pentru problemele noastre, asta e o premiză imbatabilă pentru un serial non-fixional pe Netflix în cinci părți. Serialul prezintă o organizație evanghelică creștină cu numele de “Frăția” care controlează din umbră lumea. În miezul acestei conspirații mondiale se află și politicieni români.

O sectă religioasă clandestină controlează în secret lumea

Serialul profilează o organizație evanghelică Creștină Americană, uneori poreclită „Familia”, dar mult mai proeminent cunoscută sub denumirea de „Frăția” – căreia, probabil, s-a considerat că îi lipsea conotația de cult al morții și crimă organizată care ar fi potrivit pentru un titlu atractiv de documentar. Pentru decenii, „Frăția”este coordonată de misteriosul „Doug Coe”, o serie de fotografii cu el stând neobservat în spatele unor președinți ai Statelor Unite și a unor lideri străini îl confirmă pe Coe ca cel mai influent individ de care nu ai auzit niciodată.

„Frăția” are două mișcări specifice. Șmecheria principală este Micul Dejun Național al Credincioșilor (NPB – National Prayer Breakfast), un festival anual pe bază de invitație în cadrul căruia se țin discursuri și întruniri, la care a participat, fără excepție, fiecare președinte de la Dwight D Eisenhower încoace. Dacă ați măsurat anii lui Trump în gafe împleticite, NPB este aceea în care Donald a făcut o glumă despre cum oamenii ar trebui să se roage pentru rating-ul lui Arnold Schwarzenegger la emisiunea The Celebtrity’s Apprentice. Asta a fost o greșeală crasă, pentru că evenimentul este foarte reverat: Familia ține să menționeze că a atins acest statut fără ca majoritatea oamenilor, incluzând mulți participanți, să știe de cine e organizat.

Chiar mai puține sunt știute despre proprietățile rezidențiale luxoase în care actualii sau viitorii politicieni sunt invitați să trăiască la comun, ajutându-se reciproc în căutarea lui Iisus. Martorul vedetă al Familiei este Jeff Sharlet, autorul a două cărți despre scurta lui ședere la conacul cu coloane din Virginia unde Frăția găzduiește tineri impresionabili și, cu excepția onorabilă a lui Sharlet, discreți.

Îmbunătățită de rememorări dramatice, prefața spune povestea lui Sharlet, și e aici unde Familia se aseamănă leit expunerii febrile a unei aberații sinistre, à la Wild Wild Country. Totul e tenebros și dubios, toate conversațiile se învârt în jurul unor invocări confuze ale lui Iisus, și e o scenă în care Sharlet trece printr-un ritual de inițiere puțin violent. Apoi un vârstnic vizitează și ține un seminar înfiorător care expune ce se întâmplă de fapt. Devine clar pentru Sharlet că grupul căruia i s-a alăturat este ațintit pe putere, bazat pe un citat Biblic care îl descrie pe Iisus, și în interpretarea poveștii preferate din Scripturi a Frăției, pe ucigașul vandal David, ca un fel de mascul alfa primordial, oferind legitimitate bărbaților care cred că au fost aleși să conducă. Credința și devotamentul sunt superficiale, mijloace pentru un scop final, niște scuze.

Un alt episod explică în linii mari cum parlamentari afiliați Frăției au fost expuși ca infideli, și deci ipocriți grosolani care nu-și urmează propriile conduite morale, dar care și-au continuat cinic carierele cu suportul Frăției – pentru că batjocura publică nu le-a ciuntit simțul îndreptățirii poziției lor la putere. Cea mai de seamă lecție a serialului este probabil cum a evoluat acest sentiment de îndreptățire.

Coe este o figură cheie, nu pentru cine-știe-ce mari câștiguri politice, exact ce influență directă a avut asupra președinților Statelor Unite rămâne un detaliu confuz, ci pentru modul în care și-a organizat afacerea. A făcut Frăția non-ierarhică, cu publicitate foarte redusă, și prin urmare de neatins. NPB-ul, un eveniment masiv de lobbying corporatist, nu a avut nevoie să menționeze cine l-a organizat, așa că nu a făcut-o. C Street, o clădire din Washington declarată ca fiind o biserică din motive de impozitare, unde parlamentari au avut permisiunea să trăiască la prețuri de nimic, nu a trebui să spună nimănui cine sunt locatarii, așa că nu a făcut-o.

Metoda lui Coe a imitat politicile fondării netransparente de consilii și bogății secrete offshore. Unde se termină acel dezgust pentru integritate și responsabilitate? „Familia” se încheie cu măsurarea unui Trump nescrobit și furios ca posibilul apogeu al președintelui Frăției, ridicându-se împotriva celui mai mare afront pentru aceia ce se cred născuți să conducă: democrația însăși.

Frăția și referendumul anti-căsătorii gay din România

Atenția serialului pe Frăție este o alegorie a realității întregii aripi „Creștine” de dreapta în Statele Unite și de asemeni a tipologiei omului alb care a infectat profund politicile postbeliuce din vest. Un aer stătut de masculinitate vicios neadecvată atârnă peste întregul serial, de la impunerea celibatului pentru tinerii Frăției la episodul care expune cum misionarii Frăției sunt trimiși în țări subdezvoltate care ar putea fi vulnerabile propagandei împotriva drepturilor homosexualilor. Sau precum un activist LGBT din România explică: „Au un scop în viață acum: să te urască”.

Filmul prezintă pe larg susținerea lui Ben-Oni Ardelean, PNL-ist de bază, fost pastor baptist, introdus Frăției de mentorul său spiritual din Hațeg. In ciuda luminii oculte în care e prezentată organizația, politicianul liberal își asumă cu zâmbetul pe buze agenda conservatoare și prieteniile sale cu membrii Familiei, de parcă introducerea convingerilor religioase în legislația unui stat laic ar fi cel mai firesc lucru din lume.

Pe de altă parte, foarte multe nuanțe importante sunt omise cu desăvârșire, spre exemplu nuanța că Iohannis a condamnat „calea fanatismului religios și a solicitărilor ultimative” când a fost pus să se pronunțe pe subiect, iar tot establishmentul religios i-a sărit în cap atunci. De asemenea este omisă și implicarea PSD-ului, partidul de guvernământ.

Documentarul prezintă și fricile comunității LGBT resimțite sub asediu. Abordarea tinde în mare parte să fie una superficială fiind aleasă vocea unui activist care parcă intenționat omite să vorbească despre implicarea PSD-ului sau a propagandei ruse în toată situația de atunci.

Pentru cei ce nu știu contextul și toți actorii scenariul pare unu simplu, Familia și-a trimis agenții de influență aici, iar politicienii români, mai ales cei de dreapta, s-au lăsat persuadați aproape instant și au pus de un referendum și de niște ură împotriva comunității LGBT. Fascinația lui Doug Coe pentru cultura organizațională a regimurilor totalitare nu poate fi totuși negată, cuvintele lui sunt înregistrate audio-video.

România se află în miezul conspirațiilor mondiale

Liberalul Ben-Oni Ardelean a devenit, fără să vrea, noua stea a politicii româneşti, după difuzarea celui mai recent documentar Netflix, „Familia”, o presupusă teribilă organizaţie pe cât de invizibilă, pe atât de influentă şi care, în numele lui Isus, conduce lumea: toţi preşedinţii Statelor Unite din ultimii 70 de ani sunt la degetul mic al acestei „Familii”.

Documentarul oferă spaţii ample României şi îl prezintă pe Ben-Oni Ardelean, pastor baptist la bază, ca pe un pion înaintat al acestei organizaţii care şi-a întins tentaculele şi influenţa asupra ţărilor din Europa de Est. Sunt prezentate întâlniri avute între Ardelean şi senatorul american Robert Adelhort, finanţator şi om de bază al presupusei „Familii”.Se pare că neoprotestanții, sectanții, domină conducerea PNL. Nici Orban nu face excepție, supraviețuiește în fruntea partidului cu ajutorul lor.

În vremea referendumului Mihail Neamțu a umblat prin țară cu un autocar inscripționat pe care scria „Neamțu cel bun”! Cine era neamțul cel rău? Nu cumva Iohannis? Mai mult de atât cel care i-a dat autocarul a fost chiar sectantul Robert Sighiartău, adică nimeni altul decât secretarul-general al PNL, mâna dreaptă a lui Orban. Cu Ludovic Orban au apărut și poze la masă alături de americanii din Frăție.

Avram Gal este președintele New Life International Evangelical Association, o organizaţie invizibilă, dar aparent influentă, și a fost numit, recent, consilier al ministrului Apărării.Și Călin Popescu Tăriceanu a profitat de relațiile cu evangheliștii pentru a ajunge în SUA, în luna aprilie a acestui an, în scopul de a obține o fotografie cu Mike Pence, vicepreședintele ultra-conservator al americanilor.Tăriceanu a fost însoțit în SUA de Avram Gal, membru ALDE, președinte al New Life International Evangelical Association.

„Acum, pe drumul de întoarcere din SUA, pot afirma că întâlnirile avute aici au fost reușite și am primit doar feedback pozitiv. Menționez că în 2020 Summitul Valorilor Creștine va avea loc la București, în luna septembrie (25-27). Vreau să mulțumesc pe această cale tuturor partenerilor și colaboratorilor. God bless România!”, a scris Gal pe Facebook.

Dacă ne uităm şi la background-ul celui care i-a înlesnit vizita lui Victor Ponta la penticostalii români din Chicago acum șapte ani şi l-a şi însoţit acolo, vedem că este vorba despre nimeni altul decât Dorel Popa, pastor baptist din Arad, fost primar PSD al Aradului în perioada 2000-2004, traseist politic, posesor de dosare penale şi bun prieten al grupului de neoprotestanţi format din Gheorghe Falcă, Sorin Blejnar, Traian Igaş, Gheorghe Seculici şi Florian Coldea.

Când liberalii au anunțat că partidul a acceptat cererea Coaliţiei pentru Familie pentru organizarea unui referendum de modificare a Constituţiei astfel încât familia să fie definită drept uniunea dintre bărbat şi femeie  cel trimis să facă anunţul a fost Gheorghe Falcă, şeful de campanie al PNL, care a fost pus să spună obligatoriu în faţa presei că PNL susţine şi reglementarea parteneriatului civil şi protecţie pentru minorităţi.

A avut însă grijă să o spună cu jumătate de gură, scrâşnit: „Asta nu înseamnă că noi, ca Partid Național Liberal, nu apărăm tot ce înseamnă individualitatea celorlalți cetățeni”, a adăugat el.

Falcă a provocat un scandal la vârful partidului, când, fix în toiul mitingului convocat de PNL pentru Cioloş, la Universitate, s-a apucat să declare, fără legătură cu contextul, că susţine familia tradiţională şi referendumul Coaliţiei pentru Familie. Avântul creştin al lui Falcă i-a adus epitetul de „extremist” din partea colegilor, Adriana Săftoiu transmiţându-i acestuia că ea se dezice de un asemenea discurs şi amintindu-i că România e stat laic, nu religios.

Asta nu l-a împiedicat pe Falcă, unul dintre semnatarii celebrei petiţii a Coaliţiei pentru Familie,  să îşi continue propovăduiala homofobă în discursurile electorale susţinute prin ţară.

Explicaţia este una foarte simplă. În interiorul PNL se fac presiuni uriaşe pentru schimbarea ideologică a partidului prin trecerea la o doctrină radical-religioasă.

Probabil puţină lume ştie că Gheorghe Falcă este neoprotestant, membru de vază al Cultului Baptist. Şi mai puţină lume ştie probabil că  acest cult este extrem de puternic şi reprezentat masiv la vârful PNL, mai ales după fuziunea cu (fostul) PDL. PDL-iştii au avut în Transilvania cea mai bine dezvoltată reţea de susţinere din partea evangheliştilor, neoprotestanţilor şi cultelor mici, pe care, în schimbul voturilor, le-au sprijinit financiar şi logistic. Aşa au ajuns să fie reprezentate în Parlament de deputaţi şi senatori, dar să aibă şi cei mai puternici primari, de la Gheorghe Falcă, la actualul secretar general al PNL, Ilie Bolojan, dar lista este mai lungă, după cum o arată pomelnicul celor care au participat la Congresul Baptiştilor din 2015.

Proiectul Tower

Principalele surse ale prosperităţii s-au dovedit a fi fraudele imobiliare în care cei mai mulţi prieteni ai (fostului) PDL au excelat, reuşind să atragă atenţia în mod negativ, chiar şi Congresului American, care într-un raportul îl menţionează pe afaceristul Mihai Chezan, româno-americanul devenit celebru prin imensa fraudă imobiliară de la Cluj, cunoscută sub numele Tower, ca unul dintre cei mai renumiţi escroci ai Clujului.

Expertiza obţinută în fraudele imobiliare a fost extinsă în ţara noastră, profitând de corupţia la nivel înalt şi de protecţia politică pe care actualul regim o oferă, Clujul devenind un punct de reper al acestor escroci, unde reţelele acestor româno-americani au păcălit oameni, firme şi instituţii.

Încă din anul 2005, Emil Boc vizita oraşul Chicago, unde s-a întâlnit cu celebrul pastor John Pop şi membrii comunităţii române penticostale din zona Chicago, inclusiv a Bisericii Philadelphia, el colectând la final în jur de 300.000 USD. Emil Boc a fost  introdus fiind în reţeaua de interese economice ale comunităţii locale, aceasta fiind controlată de speculanţi imobiliari.

Există mărturii conform cărora actualul premier s-ar fi convertit la ritul penticostal: ”Pastorul John Pop a stat în spatele acţiunii de «predare Domnului» în SUA a liderului PDL Emil Boc, acţiune pentru care i se promisese un post de diplomat în SUA!… ca urmare a faptului că PDL are un preşedinte pocăit, s-a decis să se meargă în diaspora cu mai mulţi candidaţi neoprotestanţi. Şi i-aş aminti pe stimabilul neoprotestant Mircea Lubanovici, candidat PDL pentru diaspora română din Statele Unite, şi neoprostestantul  Wiliam Brînză, candidat PDL pentru diaspora română din Europa”.

O parte importantă a „reuşitelor” politice şi financiare s-au datorat şi „relaţiilor” speciale cu o anumită componentă protestantă puternic conectată politic şi economic în România şi SUA:

„Chiar daca Emil Boc a negat la inceputul mandatului sau ca ar fi penticostal, blogul Inpolitics prezinta o opinie, publica, din care rezulta ca în fostul PDL există un nucleu puternic de protestanţi, în frunte cu  Emil Boc.

Emil Boc este penticostal, la fel ca şi Daniel Bud și Radu Tirle, iar deputatul (fostul) PDL Lucian Tipei este chiar fratele episcopului Pavel, şef al Cultului Penticostal din România. De asemenea, mai este filiera adventiştilor, reprezentată de Gheorghe Seculici şi Gheorghe Falcă. Aceste culte sunt puternic reprezentate în zona Transilvaniei, iar relaţiile strânse dintre ele şi (fostul) PDL au nemulţumit adesea capii Bisericii Ortodoxe din Ardeal. Acesta e şi motivul pentru care la o slujbă de Sf. Maria ţinută la mănăstirea Nicula, premierul Boc a fost complet ignorat de către Bartolomeu Anania, mitropolitul Clujului”, afirma Inpolitics.

Legătura dintre Buda şi Chezan

În relaţia Buda-Chezan apar definitorii plata şi înţelegerea iniţială a celor doi. Mihai Chezan se angajează să plătească 3.000.000 euro pentru terenul de 2.000 mp al lui Daniel Buda cu condiţia construirii unui imobil de 8 etaje de birouri . Secvenţele afacerii au fost următoarele: se plătesc iniţial doar 1.500.000 euro, după care se construieşte clădirea de birouri (posibil să fie şi din banii luaţi de la Tower, adică din plata avansurilor de la clienţi), în momentul în care Tower intră în insolvenţă şi Chezan este descărcat printr-o firmă din Seychelles de gestiune , D. Buda îl scoate din proprietate pe Chezan şi pentru aşa-zisa neplată de 1.500.000 euro întreaga clădire de birouri este trecută pe numele soţiei lui Buda (clădirea Silver Tower de pe strada Dorobanţilor). Practic s-a încercat scoaterea lui Chezan din această afacere pentru ca nu cumva creditorii să se îndrepte asupra ei. Ce rămâne interesant este faptul că Mihai Chezan a plătit 1.500.000 euro iniţial iar în final nu are nimic. Asta ne arată caracterul extrem de dubios al afacerii.

Istoria complicată a relaţiilor comerciale în interiorul acestui grup, schimbările de procente, de acţionari şi de sedii, operaţiunile comerciale desfăşurate trimit la o construcţie sofisticată, menită să ducă la dispariţia unor responsabilităţi şi la un final inatacabil din partea celor care ar putea ridica eventuale pretenţii.

Un lucru este extrem de clar. Legăturile din interiorul acestui grup sunt de competenţa organelor de cercetare penală şi de analiza unor experţi care să aibă la îndemână toate actele încheiate.

Apropiații lui Chezan și-au întins tentaculele și asupra unui mega proiect imobiliar realizat de către Mark Gitenstein, Steven van Groningen și Don Lothrop

În primăvara acestui an, Gazeta de Cluj anunța că la 30 de kilometri de Cluj-Napoca se vrea a se construi pe 140 de hectare un orășel.

Mihai Ielciu, avocatul care i-a creat infractorului Chezan o serie de pârghii și care are un rol important în afacerile soților Chezan se ocupă de vânzarea caselor din proiectul imobiliar demarat, printre alții de Mark Gitenstein, fostul ambasador al Statelor Unite ale Americii în România, olandezul Steven van Groningen, CEO Raiffesisen Bank și Don Lothrop, fost partener în mai multe fonduri care finanțează start-up-uri în Sillicon Valley și totodată fondator al ONG-ului Romania One și al publicației românești PressOne. Firma ce se ocupă de vânzări este firma de imobiliare Estate Hub administrată de Marius Tomoni și Oana Bănuț, iar pe lângă cei doi, asociat în firmă este și Mihai Ielciu, avocatul țeparului Chezan. Avocatul Mihai Ielciuare un rol important în șmecheriile familiei Chezan, ajutându-i pe aceștia să intre din nou la butoanele afacerii Tower.