Dincolo de DNA:Banii Ministrului Educaţiei, Daniel Don şi Academia Română

Ca urmare a arestării lui Daniel Don investigațiile Gazetei de Cluj pe această temă au continuat. După materialele în care vă prezentam o parte din cei ce au încasat sume substanțiale din proiectele desfăşurate de AJOFM Cluj, în special în 2015, prin Academia Română Filiala Cluj şi Inceptus România, în prezentul articol vă explicăm cum încearcă să îşi acopere urmele şi de ce, patronii sistemului universitar din România. În acest mecanism este prins însuşi actualul ministru al Educației, Mircea Dumitru.

Ministrul Educaţiei angajat POSDRU la Filiala Cluj a Academiei Române

În calitate de expert pe termen lung (calitate pe proiectele POSDRU), Mircea Dumitru şi-a depus în mod onest declaraţiile de avere şi de interes la Academia Română, Filiala Cluj. Această instituție a încadrat declaraţia sa la categoria finanţări interne UEFISCDI (granturi), nu la fonduri externe UE (POSDRU). Cu alte cuvinte, dispărea legătura dintre informațiile prezentate de acesta în declarațiile sale şi proiectul/ proiectele pentru care a fost remunerat. Filiala Cluj a uitat, însă, să ascundă (şteargă) calitatea (de expert pe termen lung- POSDRU)în care Mircea Dumitru şi-a depus declaraţia de avere şi cea de interese.

De la Filiala Cluj a Academiei Române a încasat (42,000 RON), aproape jumătate din veniturile realizate de către el ca profesor (103,000 RON) al Universităţii din Bucureşti. Practic, Mircea Dumitru a fost susţinut de la 480 de km distanţă de capitală cu o treime din veniturile totale.

În mod legal, nici un angajat public nu poate lucra mai mult de 12 ore pe zi lucrătoare (adică, pe lângă norma de bază, de profesor universitar în cazul lui Mircea Dumitru, încă 4 ore). În mod legal, pe proiectele POSDRU salariul lunar maxim pentru 4 ore lucrate pe zi este de aproximativ 6,000 RON. Matematic, Mircea Dumitru a lucrat cel puţin şapte luni la Filiala Cluj pe proiect(e) POSDRU. El a fost – astfel – angajat la Filiala Cluj înainte de mijlocul anului trecut.

În iulie 2015, Adrian Curaj, predecesorul său ca ministru al Educaţie, a încercat să transforme Academia Română într-un AJOFM printr-un proiect – de formare – în valoare de 18,000,000 RON, depus în parteneriat de UEFISCDI, condus la acea vreme de către el, şi Academia Română, (Filiala Cluj pe moment). Proiectul prevedea formarea şi furnizarea de servicii şi competenţe administrative la nivelul întregii Românii. Era copia la nivel academic şi la scară naţională a modelului implementat de Daniel Don, în parteneriat cu Academia Română, Filiala Cluj, şi cu Asociaţia InceptusRomânia, la Cluj şi în judeţele vecine. Proiectul a fost – totuşi – respins.

Întrebarea este: a fost Mircea Dumitru un pion sau un inginer în această construcţie? Răspunsul porneşte tot de la cazul Don.

Dacă Don nu e, nimic nu e

În noiembrie 2015, Daniel Don a fost arestat. În decembrie 2015, Gazeta de Cluj a dezvăluit asocierea sa cu Academia Română, Filiala Cluj. Peste 60% din proiectele incriminate de procurorii DNA implicau Academia Română, Filiala Cluj. Un sistem se prăbuşea.

În martie 2016, Daniel Don a fost trimis în judecată pentru un prejudiciu (personal) estimat la 3,500,000 RON. Era de patru ori prejudiciul pentru care fusese arestat pe 13 noiembrie 2015. Patru zile mai târziu, Adrian Curaj a depus jurământul ca ministru al Educaţiei.

Înainte de Paştele anului 2016, acesta a primit o solicitare. Ea venea din partea lui Marius Andruh, membru titular al Academiei Române, şi a lui Mircea Dumitru, membru corespondental Academiei Române. Ei solicitau ca Academia Română să nu mai beneficieze de finanţări naţionale (UEFISCDI, tip CNCS) şi internaţionale (UE, tip POSDRU) pe proiecte. Solicitarea a fost înaintată şi Ministerului Finanţelor.

După prăbuşirea sistemului construit în jurul Filialei Cluj a Academiei Române, prin arestarea lui Daniel Don şi respingerea proiectului lui Adrian Curaj, Academia Română a devenit invalidă pentru foştii ei beneficiari. Scandalul extern a devenit unul intern pentru Academia Română. Membrii ei cereau – via Filialei Cluj – prăbuşirea în întregime a acesteia. Adrian Curaj nu a mai apucat să aprobe solicitarea. A fost demis de către Dacian Cioloş pe 5 iulie 2016, la o lună după ce implicarea sa în “schema Don” a devenit publică în Gazeta de Cluj, pe 1 iunie 2016. Oficial motivul demiterii lui Curaj a fost întârzierea în implementarea măsurilor anti-plagiat.

Adrian Curaj a fost înlocuit ca ministru al Educaţiei de către Dacian Cioloş, cu Mircea Dumitru. Anterior, în faţa Prezidiului Academiei Române, îşi retrasese sprijinul pentru solicitarea de suspendare de la finanţare a Academiei Române, iniţiată de către Marius Andruh. Acesta era fostul preşedinte al CNATDCU care în 2012 a decis că Victor Viorel Ponta a plagiat după ce a scos de pe ordinea de zi dosarul de plagiat al Laurei Codruţa Kövesi. În aceste condiţii, atât ca expert POSDRU, cât şi drept ministru al Educaţiei, Mircea Dumitru apare drept un pion.

De la un pas de Premiul Nobel la doi metri de DNA

Un alt pion pare a fi academicianul Gheorghe Benga membru titlular al Academiei Române. În 2003, premiul Nobel pentru Chimie a fost decernat pentru o descoperire făcută iniţial de către el în 1986. Premiul a revenit însă unor cercetătorii canadieni care preluaseră munca profesorului Benga fără a-l mai menţiona.

11 ani mai târziu profesorul Benga a primit altă răsplată. Preşedintele Filialei Cluj a Academiei Române, Emil Burzo, l-a implicat cu titlu personal într-o ilegalitate administrativă (păstrăm confidenţialitatea asupra acestui subiect, la rugămintea profesorului Benga adresată anul trecut reporterilor Gazeta de Cluj). În 2015, a primit – aparent – o compensaţie – tot personală – prin Radu Benga. Acesta a încasat 5,000 ron de la Academia Română Filiala Cluj şi aproape 90,000 de la Inceptus România. Calitatea pentru care a fost remunerat era agent de ocupare. De la Academie primea o sumă infimă, câştigurile reale fiind prin Inceptus (ca în alte cazuri).

De asemenea, Radu Benga a devenit membru Inceptus Romania, „subsidiara” Filialei Cluj în martie 2014 în plin conflict între academicianul Gheorghe Benga şi Emil Burzo, presedintele Filialei Cluj. În 2015 la frumoasele sume primite de la Inceptus Romania i s-a adaugat o suma modică (spre 5,000 RON) de la Filiala Cluj, de unde şi obligaţia depunerii declaraţiei de avere. Scopul era tocmai compromiterea lui Gheorghe Benga prin „vizualizarea” profilului lui Radu Benga. Academicianul Benga „mânca” astfel la aceeaşi masă cu Emil Burzo şi Inceptus Romania.

Cinci întrebări la care nimeni nu vrea să răspundă

• Cine a umflat Academia Română ca sursă inepuizabilă  aparent de venituri?
• Cine şi de ce doreşte acum să spargă puşculiţa  numită Academia Română ?
• Cine şi de ce urmăreşte să compromită  specialiştii  de marcă  (cazulBenga)?
• A fost Daniel Don creier sau instrument?
• Unde au fost autorităţile până la declanşarea ş idezvoltarea  cazului  Don?

Pentru un prejudiciu rezultat de 3,500,000 RON prin mită presupus încasată prin salarii, totalul fraudat (cu impozite la zi) este de 5,000,000 RON. 1,500,000 RON reprezintă suma încasată de Statul Român.

Suma se împarte pe un interval anchetat de DNA de maximum 23 luni (ianuarie 2014-noiembrie 2015). Media lunară ar fi de 152,000 RON în presupusă mită. Cu titlu de comparaţie, salariul minim de încadrare al unui profesor universitar este de 2,900 RON. Adică, cel puţin 52 de profesorii universitari ar fi trebuit să-şi doneze salariul lunar către Daniel Don.