Minerii veniți la București în iunie 1990 au fost hrăniți și echipați de Armată, din dispoziția Guvernului. Informația apare într-un document declasificat după 27 de ani, la cererea Parchetului General, și obținut de Pressone.
Documentul este o adresă trimisă în 18 iunie 1990 prin care comandantul Serviciilor Armatei, general-maior Ioniță Botoș, îi cerea prim-adjunctului ministrului Apărării Naționale, generalul Vasile Ionel, să aprobe darea la scădere a unor cantități de alimente și obiecte de igienă oferite „forțelor civile care au participat la restabilirea ordinei și liniștei în capitala țării” între 14 și 17 iunie 1990.
Minerii care au participat la violențele din 13-15 iunie 1990 au primit din bani publici conserve de carne, cârnaţi, slănină, unt, ouă, biscuiţi și alte alimente, potrivit documentului.
În plus, MApN le-a distribuit sute de perechi de salopete, bocanci, chiloţi şi ciorapi, precum și produse de igienă personală. Cheltuielile Ministerului s-au ridicat la valoarea totală de 866.000 de lei.
Ce spune documentul declasificat
Adresa internă a MApN din 18 iunie 1990 a fost desecretizată printr-o Hotărâre de Guvern (566/4 august 2017), semnată de premierul Mihai Tudose și de ministrul Apărării Naționale Adrian Țuțuianu.
Documentul consemnează cantitățile de alimente și produsele de igienă oferite muncitorilor și minerilor care au participat la înăbușirea protestelor din iunie 1990.
„Potrivit dispozițiilor primite din partea Guvernului României în perioada 14-19 iunie 1990, Ministrul Apărării Naționale a asigurat hrănirea unor forțe civile ce au participat la restabilirea ordinei și liniștei în capitala țării. În acest scop, au fost distribuite și consumate cantitățile de produse specificate în Anexa nr. 1″, consemnează comandantul Serviciilor Armatei.
Anexa 1, care face parte dintre filele declasificate, arată că minerii au primit, între altele, 5.484 de pâini, 4.200 de conserve cu carne de vită şi tot atâtea cu carne de porc, dar şi 57 de kilograme de cârnăciori olteneşti.
Din documentul declasificat reiese că, în iunie 1990, conducerea Serviciilor Armatei s-a gândit și la nevoile neprevăzute ale civililor duşi în Capitală.
Potrivit Anexei 2, acestora le-au fost distribuite materiale de echipament şi de igienă personală, printre care peste 1400 de perechi de ciorapi, 950 de perechi de chiloţi sau 750 de periuţe de dinţi.
Cine erau semnatarul şi destinatarul adresei
Semnatarul documentului, comandantul Serviciilor Armatei, era general-maior Ioniță Botoș. Acesta a fost unchiul generalului Ilie Botoș (52 de ani), procuror general al României între 2003 şi 2006, actualmente director general adjunct al Direcției Generale de Informații a Armatei.
Destinatarul adresei era prim-adjunctul ministrului Apărării Naționale, generalul Vasile Ionel.
Școlit la Academia de Artilerie și Rachete de la Moscova între 1949 și 1954, Vasile Ionel (foto) a ajuns șef al Direcției de Înzestrare a Armatei, funcţie ocupată timp de 17 ani, din 1963 în 1980.
În 1980, pe baza unui dosar întocmit de Direcția de Contrainformații Militare a Securității, Nicolae Ceaușescu l-a trecut pe Vasile Ionel în rezervă, pe motiv că era agent sovietic.
La câteva zile după Revoluție, Vasile Ionel a fost numit șef al Marelui Stat Major al Armatei, calitate în care a cumulat și funcția de prim-adjunct al ministrului Apărării. La 1 mai 1991, Ion Iliescu l-a numit șef al Administrației Prezidențiale, poziţie pe care a deţinut-o până în 1994.
În mărturia sa din dosarul mineriadei, consemnată de ziarul România liberă, Vasile Ionel (care a murit în 2005) susținea că i-ar fi cerut președintelui Ion Iliescu „să nu implice Armata în această acțiune de restabilire a ordinii în Piața Universității, deoarece legea interzice acest lucru, iar Ministerul de Interne are efective suficiente, de peste 11.000 de militari”.
Într-un interviu difuzat de B1 TV, generalul Victor Atanasie Stănculescu, care era ministru al Apărării în iunie 1990, spunea că este foarte probabil ca Vasile Ionel să fi fost adevăratul șef al rețelei KGB-GRU în România.
„Cei 27 de ani nu au făcut decât să păstreze o stare de confuzie”
Cu ajutorul profesorului universitar de economie Bogdan Glăvan, am actualizat suma de 860.000 de lei cheltuită de MApN în iunie ’90 pentru a hrăni şi echipa „forțele de ordine civile”.
Astfel, în banii de azi, valoarea ar fi de aproximativ 670.000 de euro.
Documentul desecretizat de MApN mai arată că alocarea acestor resurse s-a făcut „potrivit dispoziţiilor Guvernului”. În vara lui 1990, prim-ministru era Petre Roman. De-a lungul acestor ani, şi el a negat că ar avea vreo culpă legată de mineriada din iunie 1990.
În 1992, Petre Roman a câștigat alegerile pentru conducerea FSN, ceea ce i-a determinat pe Ion Iliescu și pe susţinătorii săi, „aripa dură” a partidului, să se desprindă într-o nouă formaţiune: Frontul Democrat al Salvării Naționale (FDSN).
După numai câteva luni, Iliescu şi FDSN au câştigat alegerile prezidenţiale şi, respectiv parlamentare din acel an. Ulterior, FDSN avea să fie redenumit Partidul Democraţiei Sociale din România, iar astăzi îl cunoaştem ca Partidul Social-Democrat − PSD.
Sub conducerea lui Petre Roman şi în urma unor fuziuni cu tot felul de partide mai mici, FSN a ajuns să se numească Partidul Democrat − predecesorul fostului PDL, care a fuzionat cu PNL în 2014.
Istoricul Cosmin Budeancă, de la Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), a explicat pentru PressOne că secretizarea unor documente precum adresa prezentată mai sus a dus la menţinerea unei stări de confuzie în societatea românească.
„Declasificarea (desecretizarea) unor astfel de documente este importantă în contextul audierilor privind mineriada din iunie 1990. Apreciez că astfel de demersuri ar fi trebuit să se facă mai demult, și că unele similare, care să permită accesul și la alte documente clasificate, ar fi mai mult decât necesare, atât pentru procurorii care sunt implicați în anchetă, cât și pentru opinia publică, interesată să afle ce s-a întâmplat atunci.
Din păcate, cei 27 de ani care au trecut de la evenimentele din iunie 1990, și în care astfel de documente au fost protejate, nu au făcut altceva decât să păstreze o stare de confuzie în societatea românească, de care au profitat unii dintre cei care au fost implicați direct în atunci.
Clarificarea unor astfel de momente traumatice din istoria noastră recentă (și aici am în vedere și perioada comunistă, nu doar pe cea de după 1990) ne-ar ajuta pe toți să înțelegem mai ușor realitățile din prezent”, a declarat Cosmin Budeancă pentru PressOne.
Fragment din rechizitoriul întocmit de procurori în dosarul Mineriadei
„Autorităţile statului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi îşi exprimau, în mod paşnic, opiniile politice în contradicţie cu cele ale majorităţii care forma puterea politică la acel moment.
În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării”.
Oficial, mineriada din 13-15 iunie s-a soldat cu 7 morți, peste 700 de răniți și circa 3.500 de oameni bătuți. Asociația Victimelor Mineriadelor susţine însă că numărul morţilor din cele trei zile ar fi de 188.
Dosarul mineriadei din iunie 1990 a ajuns în instanță abia în acest an. Timp de 28 de ani, majoritatea liderilor politici de atunci au negat orice implicare a instituțiilor statului în aducerea minerilor și în violențele de stradă.
Printre persoanele trimise în judecată cu acuzația de crimă împotriva umanităţii se numără președintele Ion Iliescu, premierul de atunci, Petre Roman, primul director al Serviciului Român de Informații, Virgil Măgureanu, şi fostul lider al minerilor Miron Cozma.
Citiți mai multe despre acest subiect pe Pressone.
