Doi frați clujeni, JAMGOSSIAN DANIEL-GARBIS și JAMGOSSIAN HARI, care se ocupă de afaceri din domeniul stomatologiei, au dat în judecată Colegiul de Muzică Sigismund Toduță din Cluj Napoca și administrația locală. Motivul constă în pretențiile pe care le au asupra unei parcele de teren din cadrul spațiului pe care îl ocupă școala clujeană de muzică care se află pe strada Paris. Reamintim că, în urmă cu mai mulți ani, Liceul de Muzică Sigismund Toduță funcționa într-o clădire de patrimoniu din zona Pieței Muzeului. Ordinul Franciscan din Cluj Napoca a făcut cereri de retrocedare, a primit clădirea, iar școala de muzică a ajuns pe strada Paris.
JAMGOSSIAN DANIEL-GARBIS și JAMGOSSIAN HARI au chemat în judecată Colegiul de Muzică Sigismund Toduță din Cluj Napoca și administrația locală pentru a intra în posesia unui teren cu o suprafață de peste 500 mp aflat în cadrul imobilului în care funcționează școala de muzică.
Potrivit celor doi frați, terenul respectiv a aparținut unuia dintre membrii familiei lor, iar ei sunt moștenitorii. Mai mult, acest teren nu a fost niciodată expropriat de către Statul Român, nici în perioada comunistă, nici ulterior. În cadrul procesului ei au depus certificate de moștenitor și extrase CF pentru a dovedi ceea ce spun.
În replică, reprezentanții colegiului de muzică au transmis că ei nu sunt proprietarii terenului, ci doar le-au primit în administrare de la Primăria Cluj Napoca. Juriștii administrației locale au cerut respingerea acțiunii pe motiv că întreaga suprafață de teren pe care o ocupă colegiul clujean este o proprietate publică aflată în proprietatea Municipiului Cluj Napoca.
Potrivit documentației de la dosar, terenul respectiv este o cotă dintr-o suprafață mai mare de teren preluată de statul român printr-un decret din perioada comunistă (Decretului nr. 223/1974). El a fost luat de statul de român pentru înființarea fostei școli industriale ”Unirea”.
Astfel, potrivit instanței, cererea celor doi frați intră sub incidența legii Legii nr. 10/2001, care se referă și la imobilele preluate în fapt fără niciun titlu, aşa cum s-a întâmplat cu suprafaţa de 543 mp care a fost preluată în lipsa unei parcelări a terenului.
”Instanţa subliniază că simplu fapt că situaţia reală a imobilului cu nr. top. 5267 ca urmare a preluării în întregime nu a fost înscrisă în cartea funciară nu înlătură aplicabilitatea legii speciale, care vine tocmai să acopere toate situaţiile de preluare abuzivă a imobilelor în perioada vizată. (…) instanţa mai arată că în realitate cunoaşterea incidenţei acestei legi speciale era la îndemâna reclamanţilor, după cum o demonstrează existenţa dosarului unde aceştia au avut calitatea de reclamanţii prin promovarea unei acţiunii întemeiate pe Legea nr. 10/2001 cu privire la imobilul cu nr. top. 5265/1, iniţial înscris chiar în C.F. vechi nr. 6214, preluat tot în scopul înfiinţării şi dezvoltării Grupului Şcolar Material Rulant „Unirea”. În acest context, instanţa reţine că reclamanţii aveau sau puteau în mod rezonabil să ia cunoştinţă de situaţia juridică şi de fapt a imobilului în speţă (…). Față de cele mai sus expuse, întrucât pierderea atributelor dreptului de proprietate reclamante prin prezenta acţiune s-a realizat ca urmare a preluării faptice a terenului de către stat în perioada vizată de Legea nr. 10/2001, în baza Deciziei Î.C.C.J pronunţată în soluţionarea Recursului în Interesul Legii nr. 33/09.06.2008, instanţa va admite excepţia invocată din oficiu, şi în consecinţă, va respinge ca inadmisibilă acţiunea reclamanţilor”, arată motivarea instanței.
Decizia nu a fost una definitivă, astfel că că cei doi frați au contestat sentința, iar procesul se judecă în continuare.
Liceul de Muzică Sigismund Toduță a fost evacuat în urmă cu câțiva ani tot în urma unui proces de retrocedare
Până acum câțiva ani, Liceul de Muzică Sigismund Toduță își avea sediul în zona Pieței Muzeului, lângă biserica Franciscană. Ordinul a formulat cereri de retrocedare a imobilului și a câștigat procesul. Astfel că ”pepiniera” de muzicieni a orașului a fost scoasă în stradă iar administrația locală a dispus ca liceul să funcționeze în spațiul de aflat la intersecția străzilor Paris cu București.
Cât timp liceul de muzică a funcționat în clădirea franciscanilor, administrația locală plătea (la nivelul anilor 2010) o chirie de 8.000 lei/lună. Pentru a îi convinge pe muzicieni să elibereze spațiul mai ușor, Ordinul Franciscan a dublat acest preț. După ce primăria a mutat școala de muzică în actuala locație, spațiul respectiv a fost renovat, parțial cu fonduri de la statul maghiar. Ulterior, franciscanii au închiriat spațiul școlii maghiare private Talentum, care a fost acreditată în 2014.
După ce liceul de muzică a părăsit clădirea respectivă, Orban Szabolcs, membru al Ordinului Franciscanilor Cluj, susținea că o parte a clădirii va fi deschisă publicului pentru vizitare. „Trebuie să renovăm clădirea, lucru care va dura câţiva ani. O parte din spaţiu va fi dat în chirie unor instituţii. Deocamdată, nu sunt contractele încheiate, noi purtăm tratative cu mai multe instituţii. O parte din spaţiu va fi folosit de fraţii din ordin. Acele părţi mai valoroase din punct de vedere istoric încercăm să le facem accesibile celor care vor să viziteze clădirea. În primă fază, va putea fi vizitată sala festivă şi sala Mathias, care este cea mai frumoasă sală gotică din Cluj, la care publicul nu avea acces”, declara Szabolcs în anul 2011.
Însă, acest lucru nu s-a mai întâmplat, clădirea nefiind inclusă în circuitul turistic public din Cluj Napoca.
Ulterior, membrii Ordinului Franciscan din Cluj Napoca, în pofida legământului de sărăcie, s-au implicat într-o afacere imobiliară finalizată anul trecut.
În ultimii ani, Ordinul Franciscan din Cluj Napoca a primit, în mare parte de la Guvernul Ungariei, puțin peste 600.000 pentru renovarea bisericii din centrul orașului. Administrațiile clujene, abia le-au acordat câteva zeci de mii de lei pentru renovări, în situația în care acordările de fonduri către celelalte culte sunt mult mai consistente.
Franciscanii OFM de astăzi s-au format ca grupare „observantă”, de respectare strictă a regulii sfântului Francisc de Assisi, la mijlocul secolului al XIV-lea în Italia, Franța și Spania.
Franciscanii observanți, deveniți populari prin angajamentul lor public și critica socială în favoarea săracilor, au cunoscut o creștere rapidă în secolul al XV-lea, în timp ce minoriții conventuali („de mănăstire”), cealaltă ramură a franciscanilor, au cunoscut un regres, din cauza poziționării mănăstirilor lor în interiorul orașelor afectate de epidemiile de ciumă.
Franciscanii observanți s-au angajat în predici populare și misiuni ambulante, delimitarea lor de conventuali accentuându-se din ce în ce mai mult.
