Recursul Danei Hosu, mama lui Andrei Hosu, unul dintre suspecţii din cazul jafului de la Banca Trasilvania, a avut parte la 10 ianuarie de o nouă amânare. Condamnaţi în primă instanţă la 2 ani cu executare, Dana Hosu şi soţii Rostaş au cerut un nou termen, pe care instanţa l-a acordat pentru data de 14 februarie.
La data de 10 ianuarie a avut loc un nou termen al apelului declarat de Dana Hosu şi soţii Rostaş împotriva sentinţei din iulie 2010 prin care Judecătoria Cluj îi condamna pentru mărturie mincinoasă la 2 ani cu executare. Prin intermediul avocatului, Dana Hosu a cerut amânarea procesului, datorită situaţiei medicale precare în care se află. Aceasta a trimis mai multe documente prin care atestă faptul că este internată în spital şi se află în imposibilitate de a se prezenta în faţa instanţei.
Fazele procesului
Procesul pe fond privind acuzaţiile de mărturie mincinoasă a început în 17 iunie, iar după trei termene de judecată săptămânale şi o amânare de pronunţare, s-a concretizat prin sentinţa de condamnare a Danei Hosu şi a soţilor Victor şi Viorica Rostaş la câte doi ani de închisoare cu executare. Cei trei au fost acuzaţi de procurori de mărturie mincinoasă în urma declaraţiilor date în dosarul “Jaf la BT”, în care Andrei Hosu şi Bogdan Baciu sunt judecaţi pentru spargerea de la Banca Transilvania, din luna februarie 2009.
În faţa primei instanţe, procesul de mărturie mincinoasă înaintat de procurori nu a avut un termen care să nu fie controversat. La primul termen, familia Hosu a încasat o puternică lovitură financiară, după ce instanţa le-a aplicat două amenzi de câte 5.000 de lei, Codul de Procedură Penală menţionând că “manifestările ireverenţioase ale părţilor, apărătorilor acestora, martorilor, experţilor, interpreţilor sau ale oricăror alte persoane faţă de judecător sau procuror” se pedepsesc cu amendă de la 500 la 5.000 de lei. Cu alte cuvinte, instanţa a acordat două amenzi în limita lor maximă, caz destul de rar întâlnit.
La data de 24 iunie 2010, instanţa, la cererea procurorului şi după ascultarea apărătorului acestora, avocatul Cosmin Bodescu, a decis ca sedinţa de judecată să fie una secretă, toţi cei prezenţi, cu excepţia părţilor şi a apărătorului, fiind nevoiţi să iasă din sală. Instanţa a considerat că se impune judecarea cu şedinţă secretă pentru a asigura o bună înfăptuire a actului de justiţie, şi pentru a mai domoli mediatizarea excesivă de care are parte cazul.
La termenul anterior, martorul Liviu Miclăuş a confirmat alibiul lui Andrei Hosu declarând : “Eu am ajuns acasă şi am fost către magazin unde m-am întâlnit cu domnul Rostaş şi l-am întrebat cu ce ocazie pe la Cluj. Am văzut şi un grup de băieţi printre care era şi Andrei Hosu”. Imediat după ce acesta a terminat fraza, procurorul de caz s-a ridicat în picioare anunţând că se sesizează din oficiu în privinţa mărturiei mincinoase în cazul martorului. În acelaşi mod, procurorul a decis să facă o nouă plângere penală împortiva martorului Boroş Martin Dorel, complicând pe acestă cale şi mai mult procesul, asta după ce martorii au fost audiaţi aproape 6 ore.
Ca fundament legal, pronunţarea unei sedinţe de judecată ca fiind secretă îşi are sediul materiei în art. 290 alin. 2 din Codul de procedură penală care menţionează că: „Dacă judecarea în sedinţă publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţii sau vieţii intime a unei persoane, instanţa, la cererea procurorului, a părţilor ori din oficiu, poate declara sedinţa secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei.”
Vlad Hosu, fostul avocat al Danei Hosu în prima instanţă, a declarat că speră ca, de această dată, instanţa să ţină cont de probele propuse la dosar, printre care şi cea cu testul poligraf, probe care ţin să demonstreze nevinovăţia inculpaţilor.
Alte cazuri de mărturii mincinoase
Mărturia mincinoasă face parte din categoria infracţiunilor contra justiţiei, pentru care legiuitorul, spre deosebire de infracţiunile contra persoanei sau a patrimoniului, nu a prevăzut o sancţiune foarte drastică. Conform profesorului de procedură penală Gheorghiţă Mateuţ, sunt relativ rare cazurile în care o persoană să fie sancţionată cu o pedeapă privativă de libertate cu executare, practica judiciară alegând pedeapsa cu suspendare. Cu toate acestea, există câteva speţe care, asemenea cazului de la Cluj, au constituit veritabile excepţii care întăresc regula. Pentru a influenţa dosarul de divorţ al fiului său, prof. dr. Gheorghe Petrescu de la UMF Iaşi a instigat la mărturie mincinoasă pe unul dintre martorii audiaţi în faţa instanţei de judecată. Menajera familiei Petrescu a fost ameninţată pentru a ascunde adevărul . „Noi nu puteam să ne sesizăm din oficiu pentru că nu cunoşteam acest aspect semnalat în sentinţa respectivă”, spun procurorii . Reporterii “ZIUA de Iaşi” au prezentat fragmente din sentinţa de divorţ: “Bogdan Petrescu nu-şi suporta copiii la aceeaşi masă. Dorea ca soţia să-l servească întotdeana ca la restaurant. La naşterea primului copil, dr. Bogdan Petrescu a spus că-l aruncă pe geam, iar la cel de-al doilea a cerut soţiei să-l avorteze.” Bogdan Petrescu, fiul celor doi profesori de la UMF, a cerut ca dosarul să fie judecat în secret din cauza mediatizării.
Pentru a influenţa dosarul de divorţ al fiului său, prof. dr. Gheorghe Petrescu, prorector la Universitatea de Medicină şi Farmacie (UMF) din Iaşi, a instigat la mărturie mincinoasă pe unul dintre martorii audiaţi în faţa instanţei de judecată. Aflându-se pe holul instanţei de la Judecătoria Iaşi, prof. dr. Gheorghe Petrescu a ameninţat-o pe martora Ionela Petcu că, dacă spune adevârul, o va purta prin procese. Trebuie menţionat că Ionela Petcu a fost menajera din casa familiei Petrescu, aceasta având grijâ de copiii soţilor aflaţi în divorţ. „A mai arătat martora că, înainte de a intra în camera de consiliu spre a fi audiată, tatăl pârâtului i-a spus că o va da în judecată dacă va afirma că reclamanta a fost lovită de către pârât”, precizează judecătorul în sentinţa dată în acest caz. De obicei, în astfel de cazuri, Parchetul se sesizează pentru comiterea infracţiunii de instigare la mărturie mincinoasă, însă pentru că în sala de judecată nu era nici un procuror la acest proces, sesizarea revenea părţilor implicate sau judecătorului. „Noi nu puteam să ne sesizam din oficiu pentru că nu cunoşteam acest aspect semnalat în sentinţa respectivă. Din câte cunosc eu, pe rolul Parchetul nu se afla nici un dosar în care să fie descrise astfel de fapte de instigare la mărturie mincinoasă. În astfel de cazuri, responsabilitatea revine în special părţilor implicate sau instanţei de judecată”, a declarat procuroarea Nadia Albu, purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi. În mod evident, se poate observa cum membrii familiei Petrescu se cred stăpâni peste sufletele celorlalţi şi îi tratează pe toţi ca nişte slugi.
Art. 260. – Mărturia mincinoasă
Fapta martorului care într-o cauză penală, civilă, disciplinară sau în orice altă cauză în care se ascultă martori face afirmaţii mincinoase, ori nu spune tot ce ştie privitor la împrejurările esenţiale asupra cărora a fost întrebat, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Fapta prevăzută în alineatul precedent nu se pedepseşte dacă, în cauzele penale mai, înainte de a se produce arestarea inculpatului ori în toate cauzele mai înainte de a se fi pronunţat o hotărâre sau de a se fi dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, martorul îşi retrage mărturia.
Dacă retragerea mărturiei a intervenit în cauzele penale după ce s-a produs arestarea inculpatului sau în toate cauzele după ce s-a pronunţat o hotărâre sau după ce s-a dat o altă soluţie ca urmare a mărturiei mincinoase, instanţa va reduce pedeapsa potrivit art. 76.
Dispoziţiile alin. 1 şi alin. 3 se aplică, în mod corespunzător, şi expertului sau interpretului.
Andrei Tomoş