Radu Chirita, lector la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii Babes- Bolyai si autor al mai multor lucrari având ca obiect jurisprudenta CEDO a apreciat, în cadrul unui interviu acordat în exclusivitate Gazetei, faptul ca în momentul de fata legislatia proasta, pregatirea slaba a magistratilor si lipsa interesului pentru armonizarea legislatiei românesti cu cea europeana face ca România sa piarda o multe procese la CEDO. De asemenea, potrivit lui Chirita, CSM în loc sa protejeze independenta magistratilor, ancheteaza magistratii fara a avea temei. Tot în cadrul interviului acordat Gazetei, profesorul clujean apreciaza ca dosar Gazeta nu are nimic de a face cu justitia.
Gazeta: Cum apreciati faptul ca în momentul de fata România este a doua tara din Europa ca numar de procese aflate pe rol la CEDO?
Radu Chirita: Explicatia pentru care exista un numar de plângeri atât de mare venite din România nu este atât de simplu de dat si dupa parerea mea e un complex de factori care concura la acest fapt. În primul rând faptul ca în ultimii trei, patru ani în România a început sa se constientizeze care este rolul Curtii si nivelul de cunostinte ale juristilor în domeniu a crescut. În al doilea rând faptul ca, corespondent cu cresterea nivelului de cunostinte la avocati legat de acest subeict, nivelul cunostintelor judecatorilor si procurorilor în materie nu a crescut. Exista foarte multe situatii litigioase sub aspectul drepturilor omului create de catre judecatori sau de catre procurori în care au refuzat sa aplice prevederile Conventiei desi prin pledoariile avocatilor li s-a atras atentia si în consecinta pierzând avocatii s-au îndreptat mai departe catre CEDO. În al treilea rând, probabil principalul motiv este absenta reactiei institutionale a statului român la condamnari ale Curtii contra României sau contra altor state. Sunt cel putin doua exemple care sunt frapante. În 2001 Polonia a fost condamnata pe motiv ca legislatia poloneza nu cunoaste nici un fel de remediu prin care o persoana care considera ca e victima încalcarii dreptului sau la o durata rezonabila a unei proceduri sa se poata adresa unei instante de drept intern care sa-i rezolve problemele, Polonia a suferit o condamnare din acasta privinta. La acel moment orice stat normal ar fi adoptat o lege prin care sa permita unei persoane sa se plânga cuiva de faptul ca procesul sau dureaza prea mult. Aproape toate statele europene au adoptat o astfel de lege. S-au instituit tot felul de sisteme, unele mai bune, altele mai proaste, ideea e ca le-au instituit, cu exceptia României. Tara noastra, din 2001 pâna în 2007, n-a facut nimic si în consecinta pierdem procese pe banda rulanta la Strasbourg din cauza asta. La un moment dat a existat un proiect de lege, dar acesta a murit în fasa.
Gazeta: Cui apartine vina?
Radu Chirita: Eu cred ca vina apartine divizat în doua. O parte din vina apartine organelor competente legislativ, Guvernului si Parlamentului, pentru ca fie adopta legi care sunt complet contrare Conventiei si pe care trebuie sa le modifice ulterior fie nu adopta legi deloc. Pe de alta parte, cred ca o foarte mare parte din vina apartine magistratilor, judecatorilor în principal. În ciuda faptului ca ei neaga chestia asta, nici Parlamentul, nici Guvernul nu a respins mii de actiuni legate de casele nationalizate care ajung sa fie admise de catre Curte. Au continuat sa respinga aceste actiuni si le resping si în continuare, desi astazi exista sute de hotarâri ale Curtii în situatii asemanatoare în care România a fost condamnata. Cu toate acestea, magistratii români, cu exceptii evident, îsi continua jurisprudenta care este sanctionata la Strasbourg. Pe de alta parte, pentru ca dupa parerea mea multi nu au constientizat înca faptul ca exista o prevedere în Constitutie la articolul 20 care spune ca în materia drepturilor omului tratatele internationale la care România este parte se aplica cu prioritate fata de orice alta lege interna. Judecatorii, daca au de aplicat o lege proasta, ar trebui sa aplice Conventia Europeana a Drepturilor Omului cu prioritate.
Gazeta: În momentul de fata România pierde o multime de procese la CEDO din cauza greselilor din instantele românesti. Care credeti ca sunt cauzele acestui fapt?
Radu Chirita: Cred ca sunt doua cauze principale. Intervine pe alocuri si coruptia, dar dupa parerea mea rolul coruptiei în justitia româna este supraevaluata. Cred ca o buna parte din magistrati nu au pregatire suficienta în destul de multe domenii si refuza sa si-o îmbunatateasca complacându-se în situatia care sunt. Pe de alta parte, cred sincer ca o buna parte din magistrati sunt neinteresati. Practic vorbind uitându-ne la activitatea CSM, acesta este organul care sanctioneaza magistratii prosti si promoveaza magistratii buni. Din punct de vedere al functiunii eu înca nu am vazut nici o decizie a CSM prin care magistratii care fac prostii sunt sanctionati. Probabil uneori si oamenii exagereaza, acestia reclamând unele chestii ca fiind mari greseli ale instantelor, de fapt nu sunt. Imposibil ca vreme de cinci, sase ani nici un judecator sau procuror din România sa n-o fi comis-o niciodata. Firesc era ca greseala respectiva sa fie urmata de o sanctiune, mai dura sau mai putin dura, în functie de gravitate. Am vazut magistrati sanctionati, dar pentru alte chestii, chestii de management nu pentru ca într-un dosar a ignorat o jumatate din probe. Evident, CSM nu poate sa ignore faptul ca magistratul a crezut ca respectivul martor minte. Asta tine de resortul intern al magistratului. Pe care nimeni nu-l poate controla. În schimb, daca respectivul magistrat ignora cu buna stiinta acte, atunci trebuie tras la raspundere.
Gazeta: În general, care sunt cele mai frecvente cazuri reclamate de români la Curtea Europeana?
Radu Chirita: Cea mai mare parte din ele se refera la drepturile de proprietate si la accesul la justitie. Pâna acum s-a atins aproape toate drepturile prevazute în Conventie, singurul drept în care nu avem hotarâre de condamnare este dreptul la viata. În rest toate celelate drepturi prevazute în Conventie au fost încalcate de catre România. Sunt înca foarte multe plângeri legate de situatia proprietatii, foarte multe plângeri sunt si legate de libertatea de exprimare, sau de dreptuul la viata privata.
Gazeta: Ce ar trebui sa faca Statul român pentru ca numarul proceselor de la CEDO sa scada?
Radu Chirita: Multe. În primul rând sa asigure informarea judiciara si administrativa despre practica Curtii. Pentru asta Statul român ar trebui în primul rând sa se informeze. Nu exista la nivelul unui minister un organ de monitorizare a jurisprudentei Curtii si a compatibilitatii cu realitatile românesti. În al doilea rând ar trebui sa aplice o norma care exista la noi de ceva vreme potrivit careia în ipoteza în care Curtea constata ca urmarea unei hotarâri judecatoresti pronuntata în România Statul român este obligat la plata unei sume de bani ca despagubiri pentru încalcarea unor drepturi fundamentale statul are dreptul sa promoveze o actiune împotriva judecatorului respectiv prin care sa-si recupereze banii pierduti. Cred ca aplicarea acestei prevederi ar face pe toata lumea ceva mai atenta. Cred ca ar ajunge ca un judecator sa plateasca 50.000 euro, atunci atât el cât si colegii lui s-ar domolii si ar fi mai atenti.
Gazeta: Exista impedimente semnalate de dumneavoastra în calea indendependentei si impartialitatatii magistratului român?
Radu Chirita: Multe. În primul rând faptul ca CSM în loc sa lupte pentru independenta magistratului, rolul si statulul acestui organism este de protejare a independentei justitiei, ajunge un singur exemplu de dat ca sa vedem ce întelege CSM din asta. Legat de scandalul cu domnul Tulus. Nu stiu cine e de vina, nu stiu ce s-a întâmplat, însa pe mine m-a frapat un singur aspect. În momentul în care un om politic, respectiv ministrul Justitiei, împreuna cu alti oameni politici, fac tot felul de declaratii la adresa unui magistrat, declaratii compromitatoare, acuzatoare. Magistrat care înca nu s-a constat ca ar fi gresit cu ceva. La acel moment CSM ar fi trebuit sa intervina si sa protejeze independenta magistratului. Acest procuror a fost suspectat de faptul ca, printre altele, ar fi raspuns unor comenzi politice. CSM în loc sa ancheteze posibilele atingeri ale independentei magistratului, pâna sa se ajunga sa se constate ca ministrul Justitiei a avut dreptate si atunci sa-l dea afara, dar pâna la momentul acela sa-l protejeze pe magistrat. În schimb, CSM ancheteaza daca domnul procuror si-a facut corect treaba de manager al Parchetului.
Gazeta: Cum comentati dosarul Gazeta?
Radu Chirita: Ce s-a întâmplat în fapt, daca a existat acel santaj sau nu, nu stiu. Nu pot sa zic nici da nici ba pentru ca n-am fost de fata, n-am vazut probele. Cred însa ca modul în care s-a instrumentat dosarul, indiferent daca acuzatia de fond e reala sau e o inventie, nu are nimic de a face cu justitia sau cu modul în care trebuie respectate drepturile fundamentale. Mi s-a parut ca s-a exagerat nu numai în cazul Gazeta ci în foarte multe cazuri. S-a facut din multe dosare, inclusiv cel cu Gazeta, un spectacol mediatic, un spectacol pentru stiri si pentru ziare, chestie care nu este fireasca. Cred ca procurorii ar fi putut ancheta cazul si fara sa aresteze oameni. Ce ar fi putut face acei oameni daca ar fi fost în libertate? Nimic, numai daca ar fi continuat sa se compromita continuând santajul. Mai mult decât atât, pot spune ca îl înteleg si pe judecatorul care a dat mandatul de arestare din cauza presiunii puse pe umerii acestuia. Este foarte greu pentru un judecator sa vada la televizor cazul, iar apoi sa dea o sentinta. Daca nu semneaza mandatul de arestare atunci opinia publica îl va considera ca un judecator care elibereaza infractori. Asa ca judecatorii prefera sa dea mandate de arestare, tin omul la închisoare pâna lucrurile se calmeaza si apoi îl elibereaza. Ori acest lucru nu mi se pare normal în conditiile în care respectivul om are o familie, afacerile i se naruie.
Interviu realizat de
Augustin Stanciu
