Majoritatea cazurilor se judecă în instanţă de ani de zile, pacienţii sau familiile lor aşteptând uneori şi 10 ani o sentinţă definitivă. Doar câteva cazuri de malpraxis au fost confirmate până acum de instanțele din instanţa din România. Ministerul Sănătăţii vrea, cel puţin la nivel declarativ, printr-un proiect de lege care vizează abordarea cazurilor de malpraxis, să simplifice procedura de soluţionare a cazurilor de eroare medicală. Potrivit proiectului de lege, pacienţii care au suferit din neglijenţă, imprudenţă, din cauza nerespectării protocoalelor specifice sau a cunoştinţelor medicale insuficiente ale personalului medical care i-a îngrijit, ar trebui să fie despăgubiţi în cel mult şase luni de zile de la data la care au semnalat malpraxis-ul.
Pe întâi octombrie a fost postat pe site Ministerului Sănătăţii proiectul de lege privind Răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice. cunoscută sub numele de „legea malpraxisului”. Proiectul de lege prevede o procedură administrativă, iniţial obligatorie, dar acum facultativă, cu o durată de maxim 6 luni de zile, de soluționare a cazurilor de eroare medicală. Până la momentul în care legea malpraxisului va deveni operabilă, medici și pacienți se judecă prin tribunale cu anii. Pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca există în acest moment două procese de malpraxis, ambele durând de doi ani de zile. Gazeta de Cluj încearcă să prezinte cele două cazuri atât din punctul de vedere al pacientului, care este unul subiectiv, dar şi al efortului în ceea ce priveşte costurile în timp și bani pentru medicii implicați și justiție.
Cazul de la Institutul Oncologic
Unul dintre cazuri este cel al pacientei S.S, care, în urma unui consult de specialitate efectuat la cabinetul unui medic clujean privat, a fost diagnosticată cu fibrom uterin, cu recomandarea efectuării unei intervenţii chirurgicale de histerectomie totală, având în vedere vârsta – peste 60 de ani – a acesteia. Ulterior pacienta a fost internată la Institutul Oncologic “Prof. Dr. Ion Chiricuţă” din Cluj-Napoca, acolo unde profesa medicul care a investigat-o, cu diagnosticul de fibrom uterin compresiv. Premergător operaţiei i s-au făcut analizele de sânge, analiza pentru determinarea timpului de coagulare şi o electrocardiogramă. Pe cont propriu, pacienta a mai făcut o ecografie, diagnosticul fiind de uter mărit fibromatos.
Medicul a asigurat-o că este vorba despre o operaţi de rutină şi că într-o săptămână va fi acasă. După operaţie, la trezire, medicul anestezist a anunţat-o că în timpul operaţiei i-a fost secţionat ureterul drept, dar că problema a fost rezolvată de către unul dintre medicii specializați în urologie ai spitalului.
Din acel moment pare să fi început calvarul pacientei, care a început să piardă urină, ca apoi să facă, în timpul spitalizării, o infecţie urinară. În urma unor investigaţii a reieşit că pacienta avea pierderi de urină prin vagin din cauza ureterului secţionat.
După externare, au urmat infecţii urinare repetate, pentru ca, într-un final, să pacienta să se prezinte la Institutul Clinic de Uronefrologie şi Transplant Renal Fundeni, unde a fost diagnosticată cu fisură uretro-vaginală dreaptă. După mai multe încercări de protezare a ureterului şi în urma unor investigaţii RMN şi a unor tomografii computerizate s-a hotărât că cea mai bună soluţie este o nouă operaţie, de reimplatare a ureterului drept în vezică şi reprotezare cu sondă Cook.
S.S. vorbește despre o “suferinţă fizică şi psihică de neimaginat”. Ea acuză medicii din echipa care a operat-o de neefectuarea unor investigaţii mai amănunţite înainte de operaţie. De asemenea, îi acuză de neglijenţă în timpul operaţiei de histerectomie şi efectuarea necorespunzătoare a operaţiei reparatorii a ureterului secţionat, ceea ce ar fi cauzat apariţia unei fistule uretero-vaginale, urmată de infecţii urinare repetate şi de incontinenţă, necesitând tratamente agresive și o operaţie invazivă ulterioară. Pentru toate acestea pacienta cere daune materiale de puţin peste 3000 de lei, deoarece doar pentru această sumă are acte doveditoare, şi daune morale de 30.000 de euro.
În întâmpinarea făcută de Institutul Oncologic se arată că acesta nu se consideră responsabil de acţiunile echipei de medici deoarece, conform codului de deontologie profesională, medicul este independent în mod profesional absolut.
Din raportul de expertiză al medicului legist reiese că “posibilitatea de secţionare a ureterului a fost prevăzută de echipa operatorie, dar aceasta nu a putut fi evitată datorită condiţiilor concrete şi reale din timpul desfăşurării operaţiei.” De asemenea, medicul legist arată că fistula uretero-vaginală nu este neapărat o complicaţie directă a operaţiei de histerectomie “neexistând nici corelaţia de loc, nici de tip între intervenţie şi apariţia acestuia.” El subliniază că complicaţiile de acest fel depind de starea pacientului, de vârstă, de particularităţile de organism şi reactivitate ale acestuia.
Cazul de la Spitalul de Urgenţă
Cel de al doilea caz de malpraxis aflat pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca este cel în care familia unui pacient al Spitalului Judeţean de Urgenţă Cluj, Clinica de Endocrinologie, acuză pe unul dintre medicii acestui spital de moartea soţului, respectiv a tatălui, la mai puţin de 24 de ore după internare, timp în care nu i s-a acordat niciun fel de îngrijire medicală.
Familia susține că medicul care l-a internat că nu a gestionat corect situaţia din momentul în care a internat pacientul, ignorând toate semnele generale la momentul internării ce reclamau servicii medicale de urgenţă. Astfel, pacientul s-a prezentat cu dispnee (dificultăţi de respiraţie), acuzând senzaţii de sufocare. La examenul obiectiv prezenta tegumente înroşite şi buze uşor cianotice. La examenul tiroidian a reieşit că avea guşă multinodulară compresivă retrosternală. Din punctul de vedere al familiei, medicul trebuia să considere cazul o urgenţă şi să îl transfere la o unitate medicală corespunzătoare. De asemenea, familia acuză medicul de gardă că nu a evaluat situaţia de criză ce a apărut în jurul orei 4 dimineaţa şi nu a intervenit prompt pentru acordarea îngrijirilor medicale.
Cazul a fost deja în atenţia Comisiei de Monitorizare şi Competenţă Profesională pentru Cazurile de Malpraxis, în raportul căreia se poate citi că pacientul s-a prezentat la spitalul de Endocrinologie din proprie iniţiativă, el având recomandare, din partea medicului de familie, pentru cardiologie, deoarece prezenta o respiraţie şuierătoare de mai multe săptămâni, care nu putea fi explicată prin compresia produsă de gușă. Se pare că acesta avea o tromboflebită care, în urma faptului că a condus 160 de km, a mobilizat trombul, cauzând pacientului moartea prin embolie. Cum tromboflebita era asimptomatică, iar medicul care l-a internat nu a avut un istoric al bolilor pacientului, guşa a fost un factor de confuzie. Cazul se află pe rolul instanţei clujene din 2011 și după doi ani s-a ajuns abia la momentul în care se așteaptă expertiza medicului legist.
Crina Crainic
