Dragoș Damian, directorul de la Terapia Cluj, a precizat că în media românească apar angajatori care „se văicăresc” că în țara noastră există o mare penurie enormă de forță de muncă, în special în sănătate, fabrici, construcții, agricultură, servicii, HORECA.
Mai mult, CEO Terapiei a mai afirmat că pe lângă această „văicăreală”, în presă se rostogolește informația cum că angajatorii urmează să digitalizeze și automatizeze lucrările pentru a face față acestei penurii sau să aducă muncitori din Asia pentru a înlocui populația aptă de muncă dispărută din România.
Toți angajatorii mint cu nerușinare, România nu ar avea cum să fie numărul unu la PIB dacă cele de mai sus ar fi adevărate. Datele statistice ale statului român arată fără dubii că sistemul de educație produce la foc continuu:
- peste 130 mii de absolvenți de clasa a XII-a sunt înscriși la bacalaureat, putând să între imediat sau la terminarea facultății în câmpul muncii;
- peste 50 mii de tineri termină o formă sau altă de învățământ profesional sau dual cu burse de la angajatori și pot intra imediat în câmpul muncii;
- peste 550 mii studenți se află într-o formă de pregătire de învățământ superior de licență, masterat și doctorat, unii cu burse de la angajatori și aproximativ un sfert dintre ei intră anul acest în câmpul muncii.
Așadar, angajatorii mint. De fapt minte PwC, re-Think, NEET, Eurostat, CIA Fact Book, Mihnea Costoiu, Directorul de RU al BNR etc. Toți cei care spun că avem o problema gravă în ceea ce privește capitalul uman mint. Cum ar putea fi deschisă o fabrică cu 8000 de angajați la Galați dacă ar exista deficit de capital uman?
Avem o resursă umană bogată, largă, bine pregătită de sistemul de învățământ, gata să între, cum se spune, „în pâine”, spre a aduce valoare adăugată în sănătate, fabrici, construcții, agricultură, servicii, HORECA etc.
Gata cu văicărelile, înapoi la lucrurile importante, la tăierea pensiilor speciale și a adaosurilor la alimente, la bateriile și panourile fotovoltaice care sunt absolut nepoluante, la Schengen, la alegerile din 2024 etc.
Și iată o propunere legislativă folositoare, care să confirme încă o dată că în România nu există o criză de capital uman. Ziua de 29 februarie să fie declarată zi liberă, oricum cade doar o dată la 4 ani, oricum avem cel mai mare PIB din Europa și oricum va putea fi recuperată prin surplusul de muncă din sănătate, fabrici, construcții, agricultură, servicii, HORECA etc, a precizat Dragoș Damian.
Opinia lui Dragoș Damian este interesantă, dar există contraargumente solide care i-ar putea fi aduse de specialistii din domeniu:
• Istoricul emigrării: Conform datelor de la Banca Mondială, România este a doua țară din lume ca număr de emigranți, cu peste 3,4 milioane de persoane plecate la muncă în străinătate. Acestea sunt persoane care adesea au competențe valoroase și sunt în mare parte în perioada productivă a vieții lor. Plecarea lor lasă un gol în forța de muncă a țării.
• Competențele absolvenților: Faptul că o anumită cantitate de tineri ies din sistemul de educație nu înseamnă neapărat că aceștia au competențele necesare pentru piața muncii. Multe companii se plâng de faptul că noii absolvenți nu sunt suficient de pregătiți pentru a îndeplini funcțiile cerute de economia modernă.
• Piața muncii neformală: Există o mare piață a muncii neformale în România, unde oamenii muncesc fără a avea contracte formale de muncă. Acesta este un alt factor care duce la percepția că există o criză a forței de muncă.
• Îmbătrânirea populației: România se confruntă cu o rată semnificativă de îmbătrânire a populației, ceea ce înseamnă că numărul de persoane care intră pe piața muncii este mai mic decât numărul celor care ies din ea.
• Calitatea locurilor de muncă disponibile: Nu este suficient să existe pur și simplu locuri de muncă disponibile – acestea trebuie să fie, de asemenea, atractive pentru potențialii angajați. Dacă locurile de muncă disponibile sunt prost plătite, cu condiții de muncă precare, este de înțeles de ce mulți pot alege să caute oportunități în alte părți.
• Discrepanțe regionale: Deși în anumite zone ale țării pot exista suficiente forțe de muncă, în alte zone pot exista deficite semnificative. Acest lucru se poate datora variațiilor regionale în ceea ce privește oportunitățile economice, nivelul de educație, migrația internă etc.
În concluzie, este posibil să existe o discrepanță între percepția lui Dragoș Damian și realitatea complexă a pieței forței de muncă din România. Analiza situației trebuie să fie mult mai nuanțată și să ia în considerare mai multe variabile și factori interconectați.