Drepturile romanilor din Bulgaria si asimilarea la care este supusa comunitatea romaneasca din Bulgaria uitate de Marga in vizita sa in Bulgaria
Faptul ca cei peste 150.000 de romani autohtoni din Bulgaria nu se bucura de drepturi elementare cum ar fi scoala in limba materna sau slujbe religioase in limba lor, se pare ca nu a deranjat prea tare pe Ministrul de externe al Romaniei, Andrei Marga, care a efectuat o vizita saptamana trecuta in Bulgaria, transmite corespondentul Romanian Global News din Vidin.
Din comunicatul postat pe pagina de web a MAE reise doar ca “Seful diplomaţiei romane a subliniat rolul cooperarii in domeniile cultural şi educaţional, evidenţiind importanţa celor doua comunitaţi, romana, respectiv bulgara, in cadrul relaţiilor bilaterale.Programul ministrul Andrei Marga la Sofia a inclus şi intalniri cu reprezentanţi ai oamenilor de afaceri romani şi ai comunitaţii romaneşti din Bulgaria şi o vizita la Biserica romaneasca, unde a fost depusa o coroana de flori la Monumentul Eroilor Romani din Sofia. “
Cam asta este singura referire la comunitatea romaneasca din Bulgaria, comunitate numeroasa, daca este sa o comparam cu cei 10.000 de bulgari din Romania, bulgari carora Romania le pune la dispozitie invatamant in limba bulgara, parlamentar din oficiu in parlamentul Romaniei, cu tot bugetul aferent, mass-media in limba bulgara, finantarea activitatilor culturale identitare si alte asemenea drepturi la care romanii din Bulgaria nici nu indraznesc sa spere.
Ca fost ministru al educatiei, comunitatea romaneasca din Bulgaria ar fi sperat de la Marga sa anunte infiintarea unui liceu romanesc pentru numeroasa comunitate romaneasca din zona Vidinului sau sa ceara reciprocitate de la omologul sau Bulgar in ceea ce priveste drepturile acordate minoritatilor nationale.
Care o fi importanta pe care a vazut-o ministrul Marga la comunitatea romaneasca, o comunitate nerecunoscuta ca minoritate nationala, o minoritate impotriva careia statul bulgar aplica inca de la incepul statalitatii sale cele mai diverse si mai perfide metode de asimilare, o comunitate romaneasca care iata, este umilita de chiar reprezentantii Tarii Mama care s-au plimbat de-a lungul timpului pe la Sofia si au promis tot felul de lucruri de care nu s-a ales decat praful.
Uniunea Etnicilor Romani din Bulgaria (UERB) a trimis o scrisoare deschisa Consiliului Europei şi guvernelor de la Sofia şi Bucureşti, pentru a prezenta situaţia „tragica” in care se afla şi pentru a solicita sprijin.
Romanii din Bulgaria ii solicita Consiliului Europei, in calitatea sa de garant al multiculturalitaţii, intr-o Europa a naţiunilor, sa atenţioneze autoritaţile statului bulgar ca limba romana sa fie trecuta in nomenclatorul limbilor oficiale din Bulgaria. Romanii cer asigurarea dreptului la serviciu religios in limba materna, educaţia copiilor in limba parinţilor lor, fara ingradiri din partea autoritaţilor statului, deoarece dreptul la libera exprimare in limba materna nu le este asigurat romanilor din Bulgaria. Incepand cu anul 1833, etnicii romani, creştini de rit ortodox, nu mai au posibilitatea sa participe la Sfanta Liturghie oficiata in limba materna (romana).
Comunitatea romaneasca, aşa-zisa “vlaha”, din Bulgaria cere sa fie recunoscuta ca minoritate naţionala in cadrul statului democratic bulgar, impreuna cu celelalte comunitaţi, considerate prin constituţie doar “grupuri etnice”, in stricta conformitate cu standardele Consiliului Europei. Sistemul constituţional bulgar nu recunoaşte statutul de “minoritate naţionala”, ci doar pe cel de “grup etnic”.
Minoritatea romanilor din Bulgaria numara oficial 150.000 de persoane (neoficial, aproape dublu), dar la aceasta ora nu este recunoscuta ca minoritate naţionala de catre statul bulgar. Demersurile lor catre autoritaţile bulgare au ramas, de cele mai multe ori, fara efect.
“Nu am primit decat tacere de la statul bulgar!”
“Ne adresam dumneavoastra cu respect şi va supunem atenţiei punctul nostru de vedere cu privire la situaţia populaţiei romaneşti, aşa-numita “vlaha”, şi a aromanilor ce locuiesc in Bulgaria. Trebuie sa amintim ca toate ţarile balcanice s-au format in ideea monoetnicitaţii. Principiul “un stat, o limba, o credinţa” nu a fost insa conform cu realitatea. Acest principiu le-a creat oficialilor statelor impresia ca minoritaţile naţionale trebuie asimilate, iar aceasta atitudine poate fi observata cu uşurinţa in cazul nostru, al romanilor (vlahilor) din Bulgaria”, se arata in scrisoare.
UERB a facut mai multe demersuri spre a obţine avizul autoritaţilor bulgare pentru organizarea unor cursuri in limba romana, in localitaţile cu populaţie romaneasca.
De scrisoarea respectiva probabil Andrei Marga nici nu a auzit. Si nici nu este de mirare cu un asemnea ambasador pe care Romania il are la Sofia.
DESPRE COMUNITATILE ROMANESTI DIN BULGARIA
Romanii din Bulgaria se pot imparti intr-un sector timocean, un sector dunarean (care se intinde de la raul Timoc si pana la litoralul Marii Negre) si un sector, in interiorul tarii si al Muntilor Balcani.
Asupra identitatii lor etnice, pentru oameni de buna credinta nu mai exista indoieli, daca tinem seama de rezultatele observatiilor mai vechi ale cunoscutului Emanoil Bucuta (1923) facute in lucrarea Videnenii, sau de cele mai recente, facute de etnologul roman Virgil Nestorescu (1993). Despre fratii nostri romani din Bulgaria, unele date le intalnim si in lucrarea Romanii din Bulgaria, de Vlad Bejan si Ion Capreanu(1998) si in Note de calatorie si insemnari, de dr. Anatolie Macris (2001). Merita sa mentionam ca despre identitatea de neam si de limba a fratilor nostri din zona Vidinului vorbesc si sociologii si lingvistii bulgari, ca sa nu mai amintim pe cunoscutul lingvist german Gustav Weigand (1892) care, la inceputul secolului trcut, a fost impresionat de calitatile acestei comunitati romanesti.
Incercan sa beneficieze de prevederile Tratatului de la Neuilly semnat de bulgari, s-au izbit de suspiciunile autoritatilor care i-au acuzat pe romani ca actioneaza «in directia instaurarii dominatiei romane pe malul drept al Dunarii» si mai mult, a intregului curs al Dunarii. Atmosfera creata minoritatii romane pe baza unor asemenea aberatii aparute in presa a dus la o serie de «drastice masuri punitive» indreptate impotriva romanilor, in special in comunele din zona Vidinului.
Incercarile facute in perioada interbelica, prin canale diplomatice, chiar la niveluri mai inalte, nici atunci cand au pornit de la principiul de reciprocitate, n-au avut calitatea de a ameliora prea mult situatia nici in zona Vidinului si nici a minoritatii romane din alte regiuni ale Bulgariei.
Cei mai multi romani sunt in zona Vidinului unde intalnim 50 de comune din care 30 sunt curat romanesti. Alti multi romani traiesc pe malul drept al bazinului dunarean, pana la Ruse si apoi in sate din sudul Dobrogei, care au ajuns sub stapanirea bulgarilor, dupa Tratatul de la Craiova, incheiat in 1940.
Cu toate acestea numarul vorbitoarilor de limba romana din tara vecina este astazi dupa datele oficiale, foarte mic, scazand de la 96 000 inregistrat la inceputul secolului, la 16 000 in 1934 si la 2 700, dintr-o statistica mai recenta. Explicatiile acestui mod, cel putin « misterios », de scadere a numarului romanilor din Bulgaria ni-l da un reprezentant al «Asociatiei Vlahilor» din Vidin care, printre altele, semnaleaza faptul ca in multe zone s-au inregistrat cazuri de presiuni din partea autoritatilor bulgare, care-i obliga pe vlahi sa-si ascunda adevarata identitate.
Atitudinea ostila a bulgarilor fata de fratii nostri valahi ne surprinde, cu atat mai mult cu cat, noi, romanii, le-am fost intotdeauna apropiati si am acordat sprijin si ospitalitate revolutionarilor lor, in secolul trecut. De asemenea, din istoria propriei lor tari, ar trebui sa retina ca valahii i-au dat pe cei doi frati, Petru siAsan (1185) si, mai ales, pe regele Ionita, sub domnia (1197 – 1207) caruia Imperiul valaho-bulgar a inregistrat o frumoasa perioada de inflorire.
Romanii din tara, in general, preocupati de soarta fratilor lor de peste Dunare, obtinusera de la otomani dreptul de a intretine pentru acestia biserici si scoli romanesti. Asa se face ca in Bulgaria, la Sofia, a fost infiintat un liceu romanesc, in care, in perioada interbelica si-au facut studiile secundare un mare numar de romani din Timocul bulgaresc sau din alte zone ale tarii vecine. Acest liceu, dupa 1944, ca si alte scoli cu limba de predare romana, au fost desfiintate. (n.n. la Sofia si-au reluat dupa 1990, cu pretentia ca li se acorda romanilor dreptul la educatie in limba materna, asa zisele cursuri de limba romana care se predau insa ca si limba straina, o data sau de doua ori pe saptamana !) Cu toate acestea romanii si-au pastrat constiinta identitatii de neam. (n.n. asa cum o releva si studiile etnografice intreprinse de Academia Romana in colaborare cu Academia Bulgara, vezi dr. Monica Budis, Romanii de pe Valea Timocului Bulgaresc, Ed. Militara, 2001, aparut sub egida Fundatiei Nationale pentru Romanii de Pretutindeni).
