Dupa doua achitari, dosarul „Ziua de Iaşi” s-a impotmolit la Curtea de Apel Cluj

Dupa doua achitari, dosarul „Ziua de Iaşi” s-a impotmolit la Curtea de Apel Cluj

Dupa doua decizii de achitare pronunţate de instanţe clujene, dosarul „Ziua de Iaşi” se intoarce pe masa judecatorilor dupa ce Curtea de Apel Cluj a decis ţeninerea cauzei pentru rejudecare.  In timp ce Judecatoria şi Tribunalul Cluj a decis ca şantajul acuzat de procurorii DNA nu a existat niciodata şi nu avea cum sa fie savarşit de catre Florin Asimionesei şi Alin Tocan,  magistraţii Curţii de Apel au decis admiterea recursului declarat de procurori şi de partea vatamata Relu Fenechiu, urmatorul termen de judecata avand loc in luna septembrie.

Miercuri, 13 iunie, judecatorii Curţii de Apel Cluj s-au pronunşat cu privire la admiterea recursului formulat de catre procurorii DNA şi partea vatamata Relu Fenechiu in dosarul „Ziua de Iaşi”. Daca ar fi fost data o soluţie de achitare, pronunţarea ar fi dus la finalizarea primului ccaz controversat de şantaj prin presa din Romania. In complet de trei, judecatorii Curţii Morar Ioana, Rodina Monica şi Adina Lupea au decis admiterea recursului şi, pe cale de consecinţa, a decis casarea in intregime a deciziei penale cu numarul 200/A/07.06.2011 a Tribunalului Cluj şi a sentinţa penala nr. 673/15.07.2010 a Judecatoriei Cluj –Napoca, reţind cauza spre rejudecare, hotararea fiind definitiva. Curtea de Apel Cluj ar fi putut casa cele doua hotarari judecatoreşti cu trimitere, in acest caz dosarul fiind rejudecat de prima instanţa. In situaţia de faţa procesul va fi reluat in intregime la Curtea de Apel, urmand ca la urmatorul termen, stabilit pentru data de 14 septembrie, sa se reintre pe fond şi sa se procedeze la cercetarea judecatoreasca. Cu ocazia aceleiaşi pronunţari, magistraţii Curţii de Apel Cluj au dispus reaudierea inculpaţilor Florin Asimionesei şi Tocan Alin, precum şi reaudierea parţilor vatamate, a parţilor civile, a parţilor responsabile civilmente dar şi a martorilor, prezenţa fiind obligatorie.
In motivarea recursului declarat,se pare ca procurorii DNA au reuşit sa convinga judecatorii ca „din vastul probatoriu administrat in cauza rezulta conţinutul concret al ameninţarilor facute de catre inculpaţi la adresa parţilor vatamate, precum şi modul in care libertatea psihica a acestora a fost constransa, prin darea in vileag a unor fapte compromiţatoare in scopul evident de obţinere a unor foloase materiale injuste de catre inculpaţi, fiind confirmate invinuirile aduse inculpaţilor prin actul de sesizare al instanţelor”.

Au fost achitaţi degeaba

Atat in prima instanţa, cat şi in apel, judecatorii clujeni au decis ca Flrin Asimionesei şi Tocan Alin sunt nevinovaţi de acuzaţiile de şantaj şi au decis achitarea acestora. Prin sentinţa penala nr. 673 din data de 15 iulie 2010,  Judecatoria Cluj a pronunţat nevinovaţia celor doi inculpaţi, in motivarea acesteia aratandu-se ca nu fapta de şantaj nu numai ca nu a fost savaşita, dar nici macar nu a existat. „Din punct de vedere strict juridic, infracţiunea de şantaj se savarşeşte cu intenţie directa, iar latura subiectiva a infracţiunii include şi scopul dobandirii, in mod injust, a unui folos pentru sine sau pentru altul, scopul fiind practic elementul esenţial care o deosebeşte de infracţiunea de ameninţare. In speţa, dupa studierea probelor administrate, nu rezulta dobandirea unui material injust in condiţiile in care au fost incheiate contracte de publicitate cu reprezantanţii de resort din cadrul societaţilor care editau codtidianul “Ziua de Iaşi”. Totodata, in paginile ziarului au fost inserate spoturile poblicitare ale firmelor contractante, fara ca aceasta activitate sa aiba vreo legatura cu articolele publicate.” arata in motivarea sentinţei magistratul de fond.
In motivarea hotararii, judecatorul Betrice Birau a aratat faptul ca „lipsa ameninţarilor propriu zise ori simplele gesturi şi mimica inculpaţilor nu pot suplini constrangerea parţii vatamate. Apare absolut absurd ca un şantaj sa poata fi comis prin minica, atata timp cat concomitent trebuie sa existe o acţiune de constrangere cu ceva concret, corelata cu obţinerea unui folos. In urma administrarii probelor, faptei de şantaj catalogata prin rechizitoriu drept “linşaj mediatic” ii lipsesc anumite elemente ale laturii obiective şi subiective, care nu o incadreaza in prevederile art. 194 alin.2 C.Pen. Fara realizarea cumulativa a elementelor prevazute de lege, nu poate exista tragerea la raspundere penala a inculpaţilor”, se arata in sentinţa.

Referitor la infracţiunea de “asociere pentru savarşirea de infracţiuni”, prevazuta de legea 78/2000, la art. 18 şi de art. 323 alin.1, nici aceasta nu poate fi reţinuta in cauza pentru ca din probatoriu nu rezulta ca inculpaţii Asimionesei şi Tocan ar fi iniţiat, constituit sau sprijinit un grup de persoane prin intermediul caruia sa constranga alte persoane in scopul obţinerii unui folos injust. Instanţa a apreciat ca nu a existat o organizare in acest sens, cu reguli prestabilite de acţiune, cu ierarhie intre membrii, asta chiar in condiţiile in care ar fi fost dovedita infracţiunea de şantaj.
In sentinţa se mai arata ca procurorul nu a depus toate diligenţele in administrarea probelor in vederea aflarii adevarului ci dand dovada de parţialitate a plecat in administrarea probelor de la o veritabila prezumţie de vinovaţie abatandu-se de la exigenţele art.6 CEDO conform carora imparţialitatea in administrarea probelor atat in faza de judecata cat şi in faza de urmarire penala constituie o garanţie generala a unui proces echitabil. Importanţa protezarii conceptrului de libertate a presei a fost deasemenea dezbatut de catre instanţa de fond , care a considerat ca orice limitare adusa libertaţii de exprimare a publicaţiilor sau a politicii lor editoriale este neconstituţionala şi, implciit, ilegala. “Trebuie avut in vedere faptul ca presa este a patra putere in stat. Aceasta sintagma nu reprezinta doar un aforism, ci o ilustrare pregnanta a faptului ca fiind o cucerire de data recenta a democratizarii vieţii sociale in Romania, are virtutea de a se impune, alaturi de celelalte puteri ale statului, ca un adevarat ” Paznic al legii”, iar independenţa acesteia reprezinta o garanţie a faptului ca in cvasitotalitatea cazurilor, tinde spre adevar”, a mai aratat judecatorul.

Prin decizia penala deciziei cu numarul 200 din data de 7 iunie 2011, Tribunalul Cluj, ca a doua instanţa, a decis respingerea ca nefondat a apelului declarat de cptre procurorii DNA, menţinand achitarea de pe fond. Toate acestea nu mai conteaza insa, dupa ce Curtea de Apel Cluj a dispus casarea celor doua hotarari judecatoreşti şi  reţinerea cauzei spre rejudecare, stabilind in acest sen un prim termen pentru luna septembrie.
Sabin Ripan