Tinerii artişti care şi-au făcut studiile sub mâna lui Cornel Durgheu acuză:
Facultatea de Arte Vizuale din Oradea a fost transformată de decan într-un butic privat!
Transformarea instituţiilor şi firmelor de stat în adevărate “fabrici de bani” pentru mahării postdecembrişti şi familiile lor a devenit un fenomen banal. Însă unele mijloace prin care unii bugetari înţeleg să se îmbogăţească frizează, uneori, dacă nu Codul Penal, măcar ridicolul. Cine şi-ar închipui, de pildă, că poţi face avere vânzând operele studenţilor cărora le eşti dascăl?! Există însă persoane care ţin cu tot dinandinsul să demonstreze că se poate.
Fost “kulturnik”, decan la Arte
Conf. univ. drd. Corneliu T. Durgheu este decanul Facultatăţii de Arte Vizuale din cadrul Universităţii Oradea. În vârstă de 59 de ani, dl Durgheu a absolvit Academia de Arte Vizuale “Ion Andreeescu” din Cluj Napoca în 1978, Secţia Sculptură. Între 1964 şi 1996 a lucrat ca profesor de desen şi sculptură la uniăţi şcolare din Roit, Sînicolaul român, Vaşcău, Oraşul dr Petru Groza (Ştei) şi Liceul de Artă Oradea. Între 1971-1974 a activat ca instructor cultural în cadrul Inspectoratului de Cultură Bihor. Ce presupunea funcţia de instructor cultural în regimul comunist vă lăsăm pe dvs. să apreciaţi. Unii susţin că era echivalentul termenului “kulturnik” din spaţiul sovietic. Din 1995, Cornel Durgheu a debutat ca asistent în învăţământul universitar orădean. Este preşedinte şi fondator al Fundaţiei “Cetate-Durgheu”, înfiinţată în 1997 cu scopul de a atrage fonduri pentru restaurarea cetăţii medievale a Oradiei. Fundaţia prosperă, dar Cetatea a rămas la fel de părăginită. În schimb, Facultatea de Arte Vizuale, păstorită tot de Durgheu, a pus stăpânire pe o parte din spaţiile Cetăţii. Ştiind să-şi valorifice relaţiile, sculptorul Durgheu a ajuns să deţină, după 1990, monopolul monumentelor realizate pe bani publici din judeţ. Lucrările lui Durgheu sunt făcute pe bani grei. Iar unele sunt, conform opiniei unor critici de artă, de o calitate îndoielnică, ceea ce le-a atras diferite porecle şugubeţe. Din zecile de lucrări realizate de decanul-sculptor, în Oradea sunt amplasate Statuia lui Avram Iancu, (1994), busturile lui Onisifor Ghibu (1995), Lucian Blaga (relief monumental, 1995), Mihai Viteazul (1995), Constantin Brâncuşi (1993), Lucian Blaga (1998), Monumentul Pompierilor (1996). Alte numeroase lucrări monumentale, plătite de asemenea din bani publici, se află amplasate în Beiuş, Homorog, Marghita, Ştei, Sînicolaul Român, etc. Fiind un artist prolific, Cornel Durgheu are, de asemenea, zeci, dacă nu chiar sute, de lucrări în diferite colecţii particular din ţară şi străinătate. Dl Durgheu se numără printre puţinii artişti bogaţi din România
Extorcarea
“Ni s-a cerut, pentru înscrierea la examenul de licenţă, câte 100 de euro, plus câte un milion de lei de căciulă, pentru protocol. Banii au fost încasaţi în perioada 1-15 iunie a.c., la Secretariatul facultăţii. Nu am primit nici un fel de chitanţă pentru aceşti bani!”– reclamă o parte din cei 186 de absolvenţi ai Facultăţii de Arte Vizuale, la care dl Cornel Durgheu este decan. Un mic calcul arată că este vorba de 18.600 de euro şi 186 milioane de lei. Unii părinţi au făcut scandal şi, la insistenţele lor, studenţilor li s-au eliberat un fel de adeverinţe scrise de mână prin care se confirma că s-au primit 100 de euro. Pentru milionul “de protocol”, singura explicaţie primită de absolvenţi a fost că “vine o comisie de la Cluj” (de la Academia de Artă “Ion Andreescu”-n.n.). Deşi Facultatea orădeană de Arte Vizuale are o mulţime de secţii (Pictură, Sculptură, Muzică, Pedagogie, Restaurare, Istoria Artei, Design Vestimentar, Design Industrial, etc.), doar cele de Sculptură şi Pedagogie sunt acreditate. În ciuda acestui fapt, Cornel Durgheu intenţionează să înfiinţeze şi alte secţii (Ceramică, Sticlă, Metal, Artă fotografică, Scenografie).
Aceeaşi absolvenţi reclamă faptul că nici pentru sumele plătite pentru a putea participa la reexaminări, respectiv câte 5 euro pentru fiecare materie, nu au primit chitanţe.
Proiecte şi machete confiscate
Dar scandalurile financiare legate de Facultatea de Arte Vizuale şi persoana lui Cornel Durgheu nu se opresc aici.
“În urmă cu doi sau trei ani, unul dintre colegii noştri de la Design Industrial a proiectat, pentru lucrarea de licenţă, un cort foarte apreciat, a cărui calitate principală era că se plia într-un mod foarte ingenios şi ocupa un volum mic. Ar fi putut să-l omologheze şi să negocieze cu firmele de profil producţia acestui cort. El a fost foarte revoltat de faptul că, după examen, nu şi-a putut recupera lucrarea. Dl Durgheu a refuzat să-i restituie prototipul, care îngloba munca de creaţie a colegului nostru.
Un alt caz care ne-a revoltat a fost al cel al unor colegi de-ai noştri care au câştigat concursul de proiecte pentru executarea bordului la noul tip de autoturism ARO. Se ştie că fabricile de autoturisme plătesc sume imense pentru orice element de noutate care le poate mări vânzările. Deşi s-au promis premii substanţiale, studenţii noştri au primit doar strângeri de mână şi nişte truse pentru desen tehnic. Noi credem totuşi că cineva din conducerea facultăţii a luat nişte bani. O altă situaţie scandaloasă a fost cea legată de un proiect revoluţionar pentru autogara din Oradea, prezentată chiar în acest an la examenul de licenţă de un coleg de-al nostru. Proiectul a fost premiat şi ar avea toate şansele să fie aprobat şi pus în practică. Deşi a muncit luni la rând pentru executarea machetei, dl Durgheu a refuzat să-i înapoieze macheta autorului.
Pregătirea unei lucrări de diplomă costă destule milioane. Multe din proiecte şi machete pot fi folosite de alte persoane la diverse licitaţii pentru lucrări publice. Doar dl Durgheu ştie ce destinaţie iau lucrările pentru examenul de licenţă, care ne sunt pur şi simplu confiscate! La celelalte facultăţi din ţară, studenţii îşi primesc creaţiile înapoi”.
“Autofinanţare”
“La Oradea, s-a instituit regula ca 40% – patru tablouri din zece, de exemplu, dacă vorbim de lucrarea de diplomă la Pictură, să fie reţinute de facultate. Acestea sunt valorificate în expoziţii cu vânzare. Stabilirea preţului este făcută arbitrar. Nu se ştie ce destinaţie iau banii. Cert este însă că autorii nu primesc nici un leu”– acuză studenţii lui Cornel Durgheu.
La Muzeul Ţării Crişurilor, în sala de vernisaje, poate fi vizionată, de la începutul lunii iulie, o expoziţie cu vânzare ce cuprinde lucrări ale absolvenţilor Facultăţii de Arte Vizuale Oradea, promoţia 2004, intitulată “Gala Lucrărilor de Diplomă- Arte Vizuale”.
Cîteva zeci de piese sunt expuse la etajul I al muzeului în mai multe săli, inclusiv în sala de vernisaje. Tablourile au preţuri afişate, acestea variind între 6 şi 21 milioane lei.
Absolvenţii reclamă şi faptul că în timpul facultăţii, nu au primit materiale pentru a-şi putea pune în valoare talentul.
“Eu am absolvit Pictura. În cei cinci ani de studii, am primit doar un şasiu. A trebuit să-mi cumpăr singur toate materialele; pânză, culori, şevalet, pensule, etc. Şi să nu credeţi că sunt ieftine! Nu am avut voie să ducem acasă nici o lucrare pe care am făcut-o. Ni s-a spus că aparţin facultăţii. Nu ştiu ce s-a întâmplat cu ele, dar bănuiesc că a avut grijă dl Durgheu să fie valorificate. Am dat patru milioane de lei pentru restanţe, dar n-am primit nici o chitanţă”– ne-a declarat unul din foştii studenţi ai lui Cornel Durgheu.
Aceeaşi studenţi reclamă faptul că decanul, prin relaţiile sale personale, i-a promovat ca asistenţi universitari pe doi dintre copiii săi, Serena şi Cosmin Durgheu, mezinul fiind şi el, în prezent, student la aceeaşi facultate.
Indisciplina, cauză a frigului!
L-am rugat pe Cornel Durgheu să ne primească pentru a clarifica unele aspecte legate de activitatea sa şi a Facultăţii de Arte Vizuale. În biroul său din Cetatea Oradea decanul ţine la loc de cinste un portret pictat al lui Iuliu Maniu şi afişe cu expoziţiile fiicei sale. O jună brunetă cu fusta cam scurtă tocmai îi mulţumeşte profesorului bărbos “pentru informaţii”. După ce ne prezintă atelierul de pictură bizantină, “unul din cele mai bune din ţară”, intrăm din nou în biroul său. Dl Durgheu se mândreşte că e ţărănist. La început, discuţia e degajată. Încep prin a-l întreba ce se întâmplă cu secţiile care nu sunt acreditate. Nu sunt cumva pândite de riscul desfiinţării?
“Totul este autorizat! Deocamdată, provizoriu. E doar o chestiune de timp. Am mai îndeplinit criteriile de acreditare la Arte Textile, la Design şi la Pictură. De la anul, putem fi acreditaţi şi pentru aceste secţii şi atunci vom organiza noi examenul de licenţă”. Cornel Durgheu înearcă să ne convingă că, în trei-aptru ani, toate secţiile vor fi acreditate.
Îl întreb dacă, într-adevăr, studenţii suferă de frig în timpul iernii, după cum ni s-au plâns.
“Noi am tot cerut oficialităţilor locale şi conducerii Universităţii să remedieze această situaţie! Numai că, fiind spaţii cu caracter de patrimoniu cultural şi istoric, nu se poate interveni cu investiţii! Trebuiesc aprobări inclusiv de la Direcţia Monumente de la Bucureşti! Au venit doi specialişti, au analizat situaţia. Trebuie să protejăm arhitectura de patrimoniu! Necazul e că nu avem voie să ne atingem nici măcar de o cărămidă! Iarna nu putem face încălzire decât cu aeroterme. Însă Este frig doar în atelierele în care este indisciplină (?!)…”
Despre protocoale, chitanţe şi euro
“Eu vin la facultate la ora zece şi plec seara la unu! Dacă mata` m-ai cunoaşte pe mine, ai zice: «Domnule, omul ăsta îşi sacrifică viaţa pentru obştea culturală a naţiei a a oraşului!» Am făcut experienţe pe ateliere, unde sunt şefi de grupe de studenţi neglijenţi. Acolo, iarna este frig. Pentru că deschid geamurile, fumează în ateliere! Îi mai sancţionez pe unii, dar sunt şi fără bani… Dar nu trebuie uitat că Cetatea Oradea este un locaş extraordinar pentru această facultate!”
Îi semnalez dlui Durgheu faptul că absolvenţii se plâng de faptul că li s-a cerut câte 100 de euro pentru examenul de licenţă şi câte un milion de lei pentru “protocol” şi că nu au primit chitanţe.
“S-au cerut şi 300 de euro, dar şi 100 de euro. Aceşti bani reprezintă taxele impuse de universităţile de artă cu care noi colaborăm. Noi am predat banii Universităţii din Bucureşti şi celei din Cluj, înainte de a începe licenţa! Banii au fost predaţi la caseria Universităţii Oradea. Există protocol între universităţi! Noi nu am adunat banii pe bază de chitanţe, ci pe bază de tabele nominale, pe care le-am predat la Bucureşti şi Cluj. Există copii după chitanţe la caseria Universităţii Am şi eu pe aici, pe undeva!”
Ni se arată copiile xerox ale unor chitanţe prin care s-au încasat câte 12 milioane de lei în 10 iunie, fără a se specifica că reprezintă taxa pentru licenţă. Despre milionul “de protocol”, Cornel Durgheu nu suflă un cuvânt.
Comorile
Îl întreb ce are de spus la acuzaţiile privind lipsa materialelor didactice. Începe să se agite şi explică precipitat. “E un non-sens! De fapt, eu cred că e vorba de lipsa de iniţiativă a studenţilor. Facultatea de Artă din Oradea are cele mai multe şi mai bune materiale din toată România! Este o gafă din partea studenţilor să spună acest lucru! Este neglijenţa lor, de ce nu au iniţiativă?! Nu cred că poate spune careva că nu i-am dat materiale dacă mi-a cerut! …Sigur că sunt greutăţi!…”
Îl rugăm pe dl Durgheu să ne explice ce se întâmplă cu lucrările absolvenţilor. “Pentru că studenţii absolvenţi au contribuit mult cu materiale la lucrările lor, aproape în totalitate, le-am returnat. De exemplu, la design vestimentar, din zece piese, nouă le-am dat lor şi una am lăsat-o la fondul de documentare al facultăţii. Noi trebuie să păstrăm aceste piese timp de cincisprezece ani, împreună cu dosarul de licenţă. Majoritatea lucrărilor sunt înapoiate studenţilor, iar celelalte sunt aici, în depozit, pentru expoziţiile care le facem noi. Avem lucrări expuse la toate facultăţile din Universtiatea Oradea, Inspectoratul Şcolar, la şcoli şi licee din judeţ, am oferit şi unor universităţi din exterior, pentru că am făcut expoziţii şi în Belgia, în Franţa, în Portugalia, în Spania…”. Cornel Durgheu spune că la pictură sunt reţinute cam o treime din numărul pieselor ce compun lucrarea pentru examenul de licenţă. “Lucrările de licenţă sunt ale facultăţii! Asta, indiferent că le-a făcut studentul pe banii lui, prin sponsorizări sau pe banii facultăţii! Aceasta e o regulă la toate universităţile şi facultăţile de artă din ţară! Însă noi, fiind generoşi şi înţelegând efortul lor, le-am dat şi lor o parte din lucrări”.
“Totul e al facultăţii, iar facultatea sunt eu!”
Aduc în discuţie proiectul autogării. “Proiectul, ca şi concepţie, este al studentului. Nimeni nu are voie să se atingă de el! Dar lucrarea, macheta, este a facultăţii! Noi nu putem utiliza lucrarea decât cu acordul studentului. Acestor lucrări, noi le dăm valori simbolice”. Cornel Durgheu vrea să ne convingă că lucrările sunt păstrate timp de 15 ani, iar apoi “împodobesc instituţiile publice de învăţământ”. “Oricum, nu e nici o problemă, fiindcă sunt ale Universităţii!”– ne precizează decanul Facultăţii de Arte. Referitor la lucrările expuse în cadrul Galei Lucrărilor de Diplomă de la Muzeul Ţării Crişurilor, dl Durgheu a încercat iniţial să ne convingă că nu e vorba de o expoziţie cu vânzare, ci “este o chestiune pur simbolică”, dar apoi a precizat că dacă piesele expuse se vor vinde, banii vor intra în contul facultăţii, fiind vorba, în acest caz, de “autofinanţare”. “Dacă cineva ar dori să cumpere acele lucrări, am fi foarte bucuroşi. Fiindcă avem tot dreptul să facem autofinanţare!” Întrebat dacă nu i se pare corect ca şi studenţii să primească o parte din banii rezultaţi din vânzări, decanul susţine că lucrările nu sunt ale studenţilor, ci ale facultăţii, astfel că autorii nu au de ce să emită pretenţii.
Îl interpelăm pe decan ce e cu Fundaţia Cetate-Durgheu.
“Fundaţia a făcut tot ce vedeţi în facultate! A fost gândită pentru a aduce un aport la restaurarea cetăţii, dar am făcut mai multe pentru facultate. Prin ea am adus mobilier pentru atelierele facultăţii. Fundaţia n-a primit bani, doar nişte ajutoare pentru studenţi. Şi nişte materiale aduse din Germania, care au fost toate date studenţilor. Le-am dat şi sute de piese de îmbrăcăminte şi chiar piese de mobilier. Până şi portarului i-am dat un televizor! Aici nu se fac mizerii! Desigur, există şi nemulţumiri, dar nu e o stare de nemulţumire fundamentală! Starea de mulţumire e cea fundamentală! Aici se fac lucruri extraordinare!”
Dinastia Durgheu
Întrerupem euforia dlui Durgheu, rugându-l să ne explice dacă i se pare firesc ca doi dintre copiii săi să ajungă artişti, ca tata, şi asistenţi universitari, la aceeaşi facultate unde tata e şef. Răspunsul ne scuteşte de comentarii.
“E foarte bine că sunt asistenţi la facultate! Sunt doi copii străluciţi! Fiica mea are două licenţe! A avut anul trecut o expoziţie la New York, prin munca ei şi cu sprijinul asocaţiilor internaţionale studenţeşti. E vorba de valoare, nu de altceva! De ce să fie la altă facultate?! Taică-său a înfiinţat facultatea! Am dreptul ăsta! Ce lege îmi poate impune mie să dau valorile la o parte? Eu am o trudă de 44 de ani în spate şi pot să am nişte pretenţii…!”
La plecare, dl Durgheu mă invită să vizitez atelierele de pictură şi în cele din urmă recunoaşte că unii dintre studenţi “şi-au cumpărat culori din banii lor”. Pe holurile facultăţii şi în ateliere, sute de lucrări de pictură şi sculptură alcătuiesc o expoziţie de artă ad-hoc. Sunt doar o mică parte din miile de lucrări aflate în spaţiile instituţiei. O adevărată comoară, o avere inestimabilă, pe care Cornel Durgheu o gestionează după bunul plac.
Decanul ne-a pus în vedere să nu scriem negativ la adresa lui sau a facultăţii conduse de el, fiindcă s-ar putea ca, în acest caz, să-i cunoaştem şi altă latură.
“Nu vreţi să aflaţi cum sunt când sunt supărat! Sunt convins că nu vreţi să mă supăraţi!”– ne-a avertizat Cornel Durgheu. Pe care, dacă se va supăra în urma publicării prezentului articol, îl invităm să ia un calmant, să bea un pahar de apă şi să reflecteze la problemele ridicate de studenţi şi răspunsurile pe care el le-a dat.
Florin Cuc
