Ideea amnistierii plagiatelor a fost pusă în circulație publică pentru prima dată acum aproape o lună de către Horia Iovu, președintele interimar al Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), într-o declarație pentru revista Newsweek România, scrie Emilia Șercan pe pressone.ro.
Acesta a avansat și un termen de 10 – 15 de ani, dincolo de care toți cei care au plagiat în teze de doctorat ar fi puși la adăpost de efectele legii. Inițial, potrivit lui Iovu, această variantă ar fi trebuiut să fie discutată în ședința Consiliului general al CNATDCU de vineri, 14 decembrie. Dar, la momentul scrierii acestui articol, niciunul din cei implicați în luarea deciziei, n-au mai recunoscut că ea a fost acceptată de curând măcar ca variantă de lucru.
Declarația lui Iovu este doar vârful unui iceberg: în subteranele Educației se duce o luptă aprigă pentru salvarea plagiatorilor de un potențial verdict rușinos.
Și, așa cum vom vedea, proporțiile imposturii academice și mai ales consecințele pe care le pot avea verdictele de plagiat în tezele de doctorat au pus în mișcare Sistemul. Iar laboratorul în care se pregătește confecționarea instrumentelor salvatoare este tocmai instituția abilitată prin lege să verifice și să sancționeze plagiatele, CNATDCU.
Președintele interimar al CNATDCU s-a mai referit la această propunere de amnistiere a plagiatorilor şi într-un articol apărut pe Edupedu.ro. El afirma că propunerea de amnistiere a plagiatorilor ar fi venit de la Comisia de Științe Juridice a CNATDCU și că ar fi solicitat un punct de vedere de la Ministerul Educației.
Deloc surprinzător, soluția „amnistierii” plagiatorilor dovediți vine pe fondul discuțiilor despre grațiere și amnistie, cel mai sensibil subiect din sfera publică și politică din ultimii doi ani, un deziderat al coaliției de guvernare.
Am încercat să aflu cine a lansat ideea amnistiei plagiatelor.
Contextul
În intervalul 1990 – 2017, în România au fost acordate 69.462 de titluri de doctorat.
Multe dintre aceste zeci de mii de teze de doctorat sunt originale, iar autorii lor au muncit enorm pentru a le scrie, au făcut sacrificii personale și profesionale. Spun acest lucrul pentru a fi foarte clar că nu toate lucrările de doctorat susținute după 1990 sunt plagiate. Însă o parte, probabil semnificativă, este.
Grosul susținerilor publice de doctorat a avut loc în ultimii zece ani, când au fost acordate nu mai puțin de 41.400 de teze. Din 1990 și până în 2008, an care corespunde primului termen propus pentru amnistierea plagiatorilor, cel de 10 ani, au fost susținute 28.062 de teze de doctorat. Dacă termenul de amnistiere ar fi de 15 ani, atunci între 1990 şi 2003 au fost susținute 14.861 de teze de doctorat.
Nimeni nu poate ști cu exactitate câte teze au fost plagiate din 1990 încoace, cum nimeni nu poate ști nici câte teze de doctorat au fost plagiate dintre cele susținute acum mai bine de 10 sau 15 ani.
Se naște firesc întrebarea: de ce doar tezele susținute în ultimii 10 sau 15 ani sunt pasibile de clemență? Niciun reprezentant al statului nu și-a asumat, până acum, o explicație oficială.
Ce știm însă cu certitudine este că, începând cu 2007, în România au fost susținute cele mai multe examene pentru obținerea titlului de doctor din toată istoria noastră academică.
Pentru un cadru didactic universitar care ar primi verdict de plagiat și sancțiunea retragerii titlului de doctor efectul ar fi distrugător, iar întreaga lui carieră s-ar prăbuși asemeni unui castel din cărți, mai cu seamă că, potrivit prevederilor actuale, nicio persoană nu poate fi angajată a unei universități fără să dețină titlul de doctor.
Fără doctorat pierzi automat gradul didactic de lector, conferențiar sau profesor. Pentru o persoană aflată la vârsta a doua sau în prag de pensionare, o astfel de decizie ar fi devastatoare.
Mai trebuie să spunem că, până acum, toate tezele de doctorat ale unor profesori universitari care au fost analizate pentru acuzații de plagiat de către CNATDCU au primit verdict de menținere a titlului de doctor.
În plus, multe alte sesizări, unele vechi și de doi ani, nu au fost soluționate de către CNATDCU, emiterea unor decizii fiind tergiversată din varii motive.
De altfel, trendul evident al soluțiilor date de CNATDCU în ultimul an este de „menținere a titlului de doctor”.
Ultima decizie de plagiat, însoțită de propunerea de retragere a titlului a fost dată în octombrie 2017. De atunci, au mai fost emise alte 9 decizii, toate de „menținere a titlului de doctor”.
Ce s-a întâmplat în acest an în care s-au produs toate aceste schimbări semnificative la nivelul CNATDCU?
Mulți dintre membrii numiți în 2016, după reînființarea CNADCU, și-au dat demisia din comisiile de specialitate sau din Consiliul General al CNATDCU. Printre cei plecați se numără Mircea Dumitru, rector al Universității din București și fost ministru al Educației sau Marius Andruh, academician și fost președinte interimar al CNATDCU.
„Efectiv, nu am auzit să plece ideea de amnistie de la Comisia de Științe Juridice. Noi nu dăm amnistii. Am rămas perplex și eu”
Prof. Alexandru Boroi de la Universitatea „Titu Maiorescu”
Cine a avut ideea amnistiei?
Acum două săptămâni, președintele interimar al CNATDCU, Horia Iovu, declara că propunerea referitoare la amnistia plagiatelor „a pornit de la cineva din comisia de drept de la CNATDCU”.
În ultima săptămână am reușit să stau de vorbă cu 11 din cei 15 membri ai Comisiei de Științe Juridice din CNATDCU pentru a încerca să aflu cine a avut ideea amnistierii plagiatelor. Niciunul dintre ei nu a recunoscut că o asemenea discuție ar fi avut loc în ședințele de până acum.
Simina Tănăsescu și Ștefan Deaconu, ambii profesori la Universitatea din București, au spus că nu au participat la ultima ședință, fiind plecați din țară, dar nici nu au auzit de la ceilalți colegi despre o asemenea propunere.
Ioana Maria Costea, conferențiar la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, nu a dorit să facă vreun comentariu:
„Nu știu dacă dezbaterile din comisia juridică sunt de interes public, or fi publice, dar nu știu dacă sunt publice și luările de poziție, motiv pentru care îmi rezerv dreptul de a nu vă răspunde”.
Mircea Bob (gesticulând în primul rând), profesor la UBB, membru în Comisia de Științe Juridice a CNATDCU. Foto: arhiva personală
Profesorul Mircea Bob de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (foto sus), fost președinte al Comisiei de Științe Juridice până anul trecut, nu s-a arătat surprins că se discută public despre amnistierea plagiatelor:
„Nu am văzut declarația, dar mă așteptam. Nu am fost la ultima ședință, am fost plecat în Germania„.
Anton Trăilescu, profesor de la Universitatea de Vest din Timișoara, susține și el că nu a auzit despre o asemenea propunere: „Nu am fost la ultimele două ședințe ale comisiei. Din punctul meu de vedere nu e normal să fie așa, nu văd moral justificată o asemenea idee. Eu nu cred că o asemenea propunere poate fi făcută. Poate o fi un zvon„.
Profesorul Alexandru Boroi de la Universitatea „Titu Maiorescu” susține că a fost prezent la toate ședințele Comisiei de Științe Juridice a CNATDCU și că nu s-a discutat așa ceva la nicio întâlnire.
„Efectiv, nu am auzit să plece ideea de amnistie de la Comisia de Științe Juridice. Noi nu dăm amnistii. Am rămas perplex și eu”.
Emil Bălan (foto stânga), profesor la Școala Națională de Științe Politice și Administrative (SNSPA), afirmă categoric că nu a fost o discuție în plenul Comisiei de Științe Juridice pe tema aceasta: „Am văzut că planează asupra Comisiei ideea că noi am fi sugerat așa ceva, însă pe ordinea de zi nu a fost niciodată așa ceva”.
Totuși, Bălan susține că o discuție este necesară acum, în contextul apariției publice a acestui subiect.
„Aș vrea să declanșăm o discuție în interiorul comisiei și să emitem un punct de vedere„, a spus el.
Acesta mai susține că tezele vor putea fi analizate indiferent când au fost susținute.
„Problema e dacă mai pot fi produse consecințe. Dacă fapta, în sine, a fost incriminată din punct de vedere juridic la un anume moment, adică a fost înscrisă în normele legale, abia de atunci încolo ai putea să o sancționezi. Probabil că ar trebui făcută o separare între răspunderea juridică și răspunderea morală”, a spus Bălan.
Bianca Guțan este profesor la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu și vicepreședinte al Comisiei de Științe Juridice. Și ea spune că propunerea referitoare la amnistierea plagiatelor nu s-a discutat în comisia din a cărei conducere face parte.
„Nu am auzit o asemenea idee, iar dacă aș fi auzit-o aș fi combătut-o vehement. Nu îmi vine să cred că de la comisia noastră să fi pornit așa ceva.
Mi se pare o idee proastă pentru că nu timpul sau o perioadă anume este relevantă în materie de plagiate, ci este relevantă contribuția originală, mai ales în cazul tezelor de doctorat”, a declarat Bianca Guţan.
Preşedintele Comisiei de Științe Juridice, profesorul Viorel Roş, de la Universitatea „Nicolae Titulescu”, susține că discuția referitoare la amnistia plagiatelor nu a pornit din această comisie și că nu ştie de ce Horia Iovu, președintele interimar al CNATDCU, a afirmat aşa ceva.
„Vorbiţi despre un lucru despre care eu nu am nicio cunoştinţă. Eu vă spun ce ştiu eu. Poate domnul Iovu știe ceva ce nu știu eu. Domnul Iovu este președinte al CNATDCU. Nici în Comisia de Științe Juridice, nici în Consiliul General al CNATDCU nu s-a discutat despre amnistie. E o bazaconie„, a arătat Roș.
Viorel Roș mai spune că nu există nicio intenție la Comisia de Științe Juridice pentru propunerea unei astfel de măsuri.
„Plagiatul nu se uită, nu se iartă, nu se prescrie. Poziția mea este clară, am scris-o în cele trei lucrări pe care le-am elaborat despre dreptul de autor, despre citare, despre plagiat”.
Prof. Viorel Roș, Universitatea „Nicolae Titulescu”, președintele Comisiei de Științe Juridice din CNATDCU
Cum s-a răzgândit Horia Iovu
Horia Iovu. Sursa foto: chimie.upb.ro
După discuțiile extinse cu 11 din cei 15 membri ai Comisiei de Științe Juridice din CNATDCU, l-am contactat pe Horia Iovu, președintele interimar al acestui for.
Cu toate că ministerul Educației, Ecaterina Andronescu, admitea că a primit solicitarea CNATDCU referitoare la termenul privind amnistia, aceasta nu a răspuns solicitărilor noastre de a-și exprima punctul de vedere.
Gigel Paraschiv, secretarul de stat pentru învățământul superior, a declarat, însă, pentru PressOne, că o discuție despre „albirea” plagiatorilor nu a existat în Ministerul Educației.
„La nivelul ministerului Educației, nici pe vremea domnului ministru Popa, nici pe interimatul doamnei Plumb, nici de când a venit doamna Andronescu, nu am discutat acest subiect”, a spus Gigel Paraschiv.
Redăm, mai jos, conversația purtată cu Horia Iovu la două săptămâni după ce a pus pe tapet ideea amnistierii posibililor plagiatori.
– Ce fel de document ați trimis către Ministerul Educației pentru punctul de vedere juridic referitor la tezele mai vechi de 10 – 15 ani?
Horia Iovu: Nu am trimis niciun document în scris. În ședință s-a discutat despre treaba asta, iar domnul Ciucă, secretarul tehnic al CNATDCU, a promis că o să ceară o părere de la Departamentul Juridic, însă nu a fost trimis un document scris către Juridic.
– Totuși, doamna ministru Andronescu spunea într-o declarație de presă că a primit o solicitare din partea CNATDCU și că va formula un răspuns.
– Noi nu am formulat nicio hârtie scrisă către doamna ministru Andronescu. De fapt, discuția aceasta în Consiliul general este de foarte mult timp, înainte ca doamna Andronescu să fie numită ministru. Nici nu cred că avea de unde să știe, poate doar de la domnul Ciucă. Dar document scris nu există.
– Atunci vorbim despre o solicitare verbală?
– Da, vorbim despre o solicitare verbală.
– La ce se referă această solicitare verbală?
– Colegii au sesizat că se consumă foarte mult timp referitor la aceste analize a suspiciunilor de plagiat. Peste trei sferturi din timpul ședințelor se petrece cu analiza sesizărilor de plagiat și numai un sfert cu activitatea de bază, abilitări, validarea tezelor de doctorat și așa mai departe.
Colegii au spus că nu mai pot din cauza asta și au întrebat care este finalitatea. S-a pus problema în felul următor. Dacă noi tot luam niște hotărâri care după aceea nu sunt puse în practică și nu folosesc nimănui, pentru că justiția hotărăște ce și cum, așa ne-au explicat juriștii din Comisia de Științe Juridice, atunci la ce bun să ne ducem în urmă cu verificarea tezelor de doctorat așa de mult în timp.
– Stați puțin, că nu justiția acordă un titlu de doctor. Nu o instanță dă titlul de doctor.
– Nu, dar de retragere numai justiția se poate ocupa acuma.
– Retragerea titlului de doctor, fiind vorba despre un act administrativ, se poate face numai în modul în care a fost emis actul.
Adică, CNATDCU validează teza, ministrul Educației acordă titlul. La fel cum a fost dat un titlu de doctor, la fel se poate retrage. De ce introduceți instanța în discuție, pentru că nu instanța dă titlul de doctor?
– Eu vă spun ce au spus oamenii ăștia de la Comisia de Științe Juridice. Eu am înțeles că Curtea Constituțională ar fi spus că dacă acest act a intrat în circuitul administrativ el nu mai poate fi retras decât de o instanță, nu poate fi retras de o hotărâre a Ministerului Educației. Ministerul o să ne lămurească, iar juriștii își vor spune punctul de vedere.
– Această interpretare nu este corectă, domnule Iovu.
– Eu așa am înțeles. Oricum, Ministerul Educației o să ne lămurească, pentru că noi suntem în coordonarea ministerului.
– Ce ați cerut, mai exact, de la minister?
– Am cerut un punct de vedere al oficiului juridic dacă analiza sesizărilor de plagiat pe care o face CNATDCU are un efect asupra retragerii titlului de doctor.
De exemplu, dacă noi, Consiliul CNATDCU constatăm că o teză a fost plagiată și luăm această hotărâre, dacă noi putem cere retragerea titlului către minister, indiferent de data la care a fost scrisă teza.
Să știm dacă teza a fost plagiată acum 30 de ani putem noi să mai cerem ministrului Educației, în rezoluția noastră, retragerea titlului?
– Este pronunțat un termen în respectiva solicitare? 10 ani, 15 ani, 20 de ani?
– Nu, pentru că nu ne-am putut înțelege. Unul a zis după 2011, când a fost adoptată legea educației, altul a zis că nu, până în 2004, când a apărut legea bunei conduite în cercetare, altul că până în 1996, când a apărut legea dreptului de autor.
– Cine a emis aceste păreri referitoare la data de la care să se aplice amnistia plagiatelor?
– Membrii Consiliului general. Nu mă întrebați nume că nu știu și chiar nu contează. Nu asta e important. Membrii Consiliului general, cred ca acum vreo patru luni.
– Dar dumneavoastră, într-o declarație anterioară, spuneți că această idee a pornit de la un membru din Comisia de Științe Juridice.
– Da, de la juriști, dar nu știu cine a fost acolo.
– Ați spus Comisia de Științe Juridice, nu de la juriști.
– Pai, da, că acolo sunt juriștii.
– Eu am vorbit cu 11 din cei 15 membri ai Comisiei de Științe Juridice. Niciunul nu știe ca la ei în comisie să se fi discutat așa ceva.
– Doamna Șercan, când e să spună, lumea nu mai recunoaște, că pare că e o rușine. Nu știu cine a fost cu ideea. Am considerat-o o treabă minoră, neimportantă, nu mi-am dat seama că poate lua o asemenea amploare.
– Bun, și acum cum stăm?
– Acum stăm ca în gară. Eu nu cred că domnul Ciucă a pus problema mai departe la Departamentul Juridic. De fapt, nu știu dacă a pus-o sau nu. Problema nu se afla pe ordinea de zi a ședinței din data de 14 decembrie.
– Dar dumneavoastră considerați că este oportun să se stabilească un termen dincolo de care tezele să nu mai fie analizate?
– Nu, nu pot să consider așa ceva ca fiind oportun, pentru că legea spune foarte clar că CNATDCU are obligația să cerceteze indiferent de data la care s-a săvârșit abaterea. Este obligație stabilită prin regulamentul CNATDCU.
– Atunci de ce există această discuție referitoare la amnistierea plagiatelor?
– Eu nu înțeleg de ce avem această discuție. Eu am obligația să cercetez indiferent de dată, iar dacă constatăm că este plagiat, noi trebuie să dispunem o măsură, o sancțiune.
Să propunem ministrului Educației retragerea titlului, așa zice legea. Întrebarea este dacă am bază legală să propun revocarea sau nu, pentru că legea nu retroactivează.
Despre asta este vorba. Eu trebuie să cercetez indiferent de dată și pot să arăt cu degetul moral pe cineva care a plagiat. Dar dacă constat un plagiat din 1980 am dreptul să iau o măsură?
Citește continuarea pe pressone.ro
Lupta nu este numai pentru salvarea plagiatorilor.
Promovarea pe posturi se face NU la Bucuresti, ci local, in universitati, unde comisiile locale inchid ochii la punctajele falsificate. Sunt nenumarate cazurile de promovare, in care concurentul nu indeplineste punctajul necesar.
O modificare recenta la lege prevede ca posturile vacantate de Senat sa fie puse doar la dispozitia internilor. Respectiv, din afara, nu mai pot aparea contracandidati. Favorizarea internilor a avut loc si pana cum, dar mai ferit: se afisa postul in mod obscur, se anunta o bibliografie stufoasa, dar candidatului i se spunea direct subiectul. Concurentul si postul. La fel sunt favorizati cei cu relatii pentru gradatiile de merit. Depunera actelor se anunta cu trei zile inainte si, de obicei inainte de weekend. Cei cu relatii stiu despre data de depunere a dosarelor cu saptamani inainte. Despre metodele de favorizare a internilor s-a scris o carte.
Sunt cadre didactice in varsta, fara doctorat, care predau in universitati (nu este vorba de experti, ci de cadre didactice). Si multe alte moduri de a trece salarul unui universitar mediu mult peste 20000 lei. Universitatile sunt un teren de vanatoare mult mai avantajos decat credeti.
Lupta nu este numai pentru salvarea plagiatorilor.
Promovarea pe posturi se face NU la Bucuresti, ci local, in universitati, unde comisiile locale inchid ochii la punctajele falsificate. Sunt nenumarate cazurile de promovare, in care concurentul nu indeplineste punctajul necesar.
O modificare recenta la lege prevede ca posturile vacantate de Senat sa fie puse doar la dispozitia internilor. Respectiv, din afara, nu mai pot aparea contracandidati. Favorizarea internilor a avut loc si pana cum, dar mai ferit: se afisa postul in mod obscur, se anunta o bibliografie stufoasa, dar candidatului i se spunea direct subiectul. Concurentul si postul. La fel sunt favorizati cei cu relatii pentru gradatiile de merit. Depunerea actelor se anunta cu trei zile inainte si, de obicei inainte de weekend. Cei cu relatii stiu despre data de depunere a dosarelor cu saptamani inainte. Despre metodele de favorizare a internilor s-a scris o carte.
Sunt cadre didactice in varsta, fara doctorat, care predau in universitati (nu este vorba de experti, ci de cadre didactice). Si multe alte moduri de a trece salarul unui universitar mediu mult peste 20000 lei. Universitatile sunt un teren de vanatoare mult mai avantajos decat credeti.
Cei care fac teze de doctorat in domeniile umaniste nu au cum sa faca o teza fara sa plagieze. Ce sa mai tot scrii la partea de cercetare personala, tot reinventezi miezul din dodoasca. La stiintele ingineresti nu au fost asa probleme, pt ca, la partea practica, originala, poti face o multime de cercetari aplicative, nu teoretice.
Asta inseamna legalizarea FURTULUI. Total inadmisibil.