Mai nou am impresia ca ceva e „putred” rau în sistemul educational românesc. Reforma începuta de la Cluj, acum mai multi ani, pare a fi ajuns într-un punct mort. Ezitarile si dorinta de schimbari radicale în perioada pre-electorala mai mult au daunat decât au impulsionat Scoala Româneasca.
Ministrul Cristian Adomnitei a vrut, de la început, sa pozeze într-un „ cavaler dur”, un Mesia al Guvernului. A dat-o de la început în bara, când, a intrat într-o disputa de doi bani cu niste elevi pe tema „ câte stele are steagul albastru al UE” iar, apoi, a revenit în forta cu reflectii de genul „vor fi introduse teze cu subiect unic fiindca asa vreau eu”. Cel care tine frâiele educatiei are doar 32 de ani si este…inginer constructor. Ce are una, cu alta, greu de zis. Mai nou are nevoie disperata sa se faca remarcat, ca doar candideaza pentru o Primarie si nu oricare. Are nevoie de o victorie.
Pactul pentru educatie propus de Adomnitei a devenit de ceva vreme o miza importanta în lupta politica. Partidele politice l-au aprobat, fiindca asa trebuia. Parlamentarii clujeni social-democrati anuntau ca nu vor vota noua lege, fostul ministru taranist al Educatiei, Andrei Marga a criticat ideile lui Adomnitei si, totusi, acum par toti „împacati” în fata pactului. Ce au politicienii cu educatia? Cum arata sistemul educational românesc actual? De ce au iesit sindicatele în strada si ameninta fragilul Guvern asa, fatis?
Cineva spunea ca profesorii si ceilalti sunt poate singurii care, dupa ce intra în învatamânt, ramân pe veci dascali. De calitate, nici gând…Ei trebuie sa se autoevalueze singuri acasa, în fata unei hârtii xeroxate, pe care îsi dau note. Directorii aduna hârtiile si le iau de bune. Un alt pas în evaluarea lor e „grosimea portofoliului”. Hârtii peste de hârtii de a caror originalitate oricine se poate îndoi. Îmi amintesc ca, în urma cu câteva luni, am auzit ca cineva din sistem, cu rezultate mediocre, a primit un premiu important, ceva legat de excelenta. Am întrebat daca a avut rezultate extraordinare. Nu avea. Dar avea portofoliu…
Calitatea învatamântului a devenit, deci, declarativa, de fatada, apanaj al unor dascali care au nesimtirea de a-si da singuri note mari. Cei modesti nu mai au loc în bransa…Nu merge asa. Poate, doar pentru un inginer pentru care cifrele si mediile sunt mai importante decât ceea ce nu poate fi evaluat matematic. În sistemul nou, Domnu Trandafir nu mai are loc, nici Creanga, nici macar Spiru Haret…ca nu ar avea portofolii. Cum ar fi fost ora descrisa de Sadoveanu daca dascalul moldovean ar fi fost asistat de catre actualul ministru însotit de vreo doi inspectori orientati catre implementarea normelor europene si necesitatea aplicarii ariilor extracurriculare. Nu vreau sa îmi imaginez.
Acum sindicatele au iesit în strada. Refuza pactul pentru educatie. Nu par a fi interesate de acesta decât în masura în care face referire la partea salariala. E 2008, e an electoral. Pot cere. Dar ce ar fi ca cei care îi reprezinta pe profesori sa citeasca ultimele stiri din târg? O profesoara a batut o eleva, un director de liceu are o amanta eleva si câteva profesoare, cel mai bun profesor dintr-un liceu are 18 ani, nu are definitivatul si nu este platizat de cancelarie…
Sindicalistii santajeaza Guvernul. Dar oare, daca apare vreo ispita nu îsi vor abandona membrii? Se zice ca au mai facut-o…Si, dincolo de perioadele de nemultumire cu ce îsi ajuta sustinatorii?
Astfel, în fata unui pact semnat de politicieni, care se vrea eliberat de politic, si a sindicatelor care cer, în noul sistem singurii care nu mai au loc sunt elevii si studentii. Pe ceilalti din educatie nu îi mai intereseaza ca a 28-a modificare a legislatiei din domeniu va naste noi confuzii, va stopa generatii, va da în ei. La ce bun? Doar majoritatea lor nu voteaza nici în 1 iunie si nici la alegerile generale.
Ligia Popa
