Situat pe strada Potaissa, lângă zidurile fostei cetăţi medievale, Ema este de 20 de ani locul de întîlnire al oamenilor de cultură clujeni. Local fără fiţe, fără pretenţii, dar mai ales fără prejudecăţi, Ema şi-a asigurat locul în memoria generaţiilor de clienţi.

Probabil unul dintre cele mai cunoscute şi frecventate birturi de la revoluţie încoace, Ema  oferă un loc de refugiu pentru cei care caută o atmosferă boemă şi relaxantă. Barul şi-a început lunga existenţă imediat după revoluţie, mai precis în anul 1991, având iniţial destinaţia de patiserie, nu la mult timp de la deschidere a devenit cârciumă. Originea numelui de Ema este învăluită în mister, existând tot felul de legende pe această temă.
În realitate numele vine de la Ecaterina, o fostă asociată, şi Maria, soţia patronului Nicolae Rusu.
Fără a avea nevoie de o publicitate specială, aici au început să se adune cărturarii, dăscalimea si artiştii. Au venit actori, ca Marius Bodochi si Maria Munteanu sau literati precum Vasile Sav, unul dintre marii latinişti.Au găsit un loc de relaxare la Ema cântăreţi de operă, precum Giuseppe Poenaru, muzicieni, ca Nucu Pandrea, dar si regizori de film ca Hano Hoffer.
La Ema consumaţia nu este obligatorie, nu este nevoie să consumi de o anumită sumă pentru a sta la o masă. Localul oferă chiar o linie de creditare clienţilor fideli, sub forma unui caiet de datorii.Din acest motiv, probabil unul dintre cei mai iubiţi clienţi ai barului a fost Grigore Leşe. Pe vremea când venea pe la Ema , avea sănătosul obicei de a achita datoriile de pe caiet ale celorlalţi clienţi mai mult sau mai puţin notorii. Pe lângă misiunea de filantrop, lui Grigore Leşe îi plăcea să petreacă şi să ţină câte un concert perin Ema, spre deliciul audienţei.
În Ema fiecare ere dreptul să ceară să asculte ce muzică vrea, în limita unui playlist prestabilit. Cu alte cuvinete, înafară de manele şi muzică de prost gust, fiecare poate îşi poate alege ce vrea să asculte. În Ema se acultă tot ce înseamnă muzică cultă, şi anume folk, clasicii rock-ului, chiar şi muzică clasică.
Toată lumea vorbeşte cu toată lumea, nu trebuie neapărat să cunoşti pe cineva ca să intrii în vorbă, să începi un dialog. Sunt cupluri care s-au întâlnit, s-au căsătorit, şi, deşi nu mai frecventează la fel de des Ema, vor fi legaţi pentru totdeauna de ea.

Personalităţi care i-au trecut pragul

Ema înţelege poate mai bine decât orice alt local conceptul de „clientul nostru, stăpânul nostru”. Printre cei care i-au trecut pragul în cei aproape 20 de ani de existentă se numără mulţi artişti, pictori, scriitori şi oameni de cultură în general. Pictura murală din interiorul birtului este o dovadă vie în acest sens. A fost realizată între 1999 şi 2000, mai ales în lunile de vara. Picturile sunt opera artiştilor plastici Ion Antoniu, Alexandru Chiorean, Adrian Bumb, şi este un omagiu adus clienţilor marcanţi ai barului. Pentru a enumera doar câteva exemple de personalităţi, îi putem aminti pe Negoita Irimie, Liviu Petrescu, Adrian Popescu, Aurel Vlad, Miron Scorobete. Ales spre a fi imortalizat este şi Vasile Gogea, unul dintre liderii revoltei de la Braşov, din 1987. Dintre cei pictaţi mulţi nu mai trăiesc, avănd lângă portrete două dungi negre în semn de respect. Am intrebat ce trebuie cineva să facă pentru a fi imortalizat pe pereţii încăperii. Se pare că nu este suficient să fi client fidel, trebuie să fii o persoană cunoscută, să ai o oarecare prestanţă.

 
Management în familie şi planuri de viitor

La Ema toată munca este desfăşurată în familie. Este adevărat că la un moment dat au fost şase angajaţi, dar întotdeauna Nicu şi Maria au fost cei care au depus cel ami mare efort. Nicu este cunoscut de către clienţi ca fiind cel jovial, cel prietenos. Maria este cea „dură”, cel puţin în cumparaţie cu Nicu. Fiul cel mare este managerul localului de trei ani deja, cel mai este student în Statele Unite.
Au fost momente dificile economic, nu este prima dată când ne confruntăm cu o criză financiară, ne-a declarat aceasta. Chair dacă au fost momente dificile economic, când se mergea de multe ori fără profit, sau chiar în pierdere, niciodată nu s-a pus problema să se închidă. La un moment dat, unul dintre vecini ne-a făcut o plângere la primărie şi eram pe punctul de a fi închişi. Atunci clienţii au dat dovadă de solidaritate şi au stâns semnături pntru local, au făcut un memoriu.

La anul se vor primii 20 de ani de Ema. Pentru viitorul apropiat, Nicu şi Maria îşi propun să extindă localul, păstrând însă atmosfera boemă care l-a consacrat. În interior se va deschide o nouă încăpere destinată noii generaţii. După restaurarea zidului cetăţii, Ema îşi propune deschiderea unei terase, având deja obţinută aprobarea. Mezinul familie, care munceşte în Statele Unite ca barman este cel de la care se aşteaptă să să aducă ideii noi, să infuenţeze viitorul Emei.  Între timp, localul s-a îmbogăţit cu o nouă mascotă, mai precis căţeaua Afina, personaj care se integrează perfect în atmosfera boemă a barului.
 

Andrei Tomoş

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.