Eparhia de Maramures cere restituirea lacasurilor de cult greco-catolice

”În decembrie 1948 mănăstirile şi bisericile greco-catolice au fost confiscate de Guvernul comunist, episcopii, preoţi, călugări şi mulţi credincioşi care n-au acceptat să treacă la altă confesiune au fost arestaţi şi mulţi dintre ei au murit, nerezistând torturilor, foamei şi frigului. S-a întâmplat aşa şi cu Mănăstirea greco-catolică din Bixad a Ordinului Călugărilor „Sf. Vasile cel Mare”.
Abia în anul 2013 s-a obţinut, în final, o hotărâre definitivă şi irevocabilă a Justitiei române, prin care Episcopia Greco-Catolică de Maramureş „să fie pusă în proprietate şi deplină posesie” a Mănăstirii Greco-Catolice din Bixad, cea mai veche mănăstire (întemeiată între 1689-1706 „pentru întărirea unirii românilor din Transilvania care în acea vreme aparţineau Eparhiei de Munkaci”). Această mănăstire  a marcat începutul vieţii monahale greco-catolice în România, Ordinul „Sf. Vasile cel Mare” fiind cel care, mai târziu,  în 1750 şi-a întemeiat la Blaj un centru religios-cultural care a stat la baza Şcolilor Blajului şi apoi a Şcolii Ardelene.
„Consiliul Judeţean Satu Mare a cerut şi a obţinut o ordonanţă preşedenţială de sistare temporară a executării până ce se judecă această cauză” – şi aceasta chiar în momentul în care trebuia pusă în aplicare hotărârea „definitivă şi irevocabilă” a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Deocamdată călugării greco-catolici nu au fost şi ei arestaţi, la fel ca în 1948…
Ordinului „Sf. Vasile cel Mare” i-a fost încredinţată, în 1936, de către Episcopul Iuliu Hossu şi Mănăstirea de la Nicula care a avut apoi aceeaşi soartă, Stareţul de atunci pr. Leon Manu OSBM a murit la scurt timp, fiind torturat în închisoarea din Gherla şi în continuare, până azi, în biserica de zid a mănăstirii zidită de Episcopii greco-catolici Ioan Vancea şi Mihai Pavel, nu e permisă nici o celebrare greco-catolică.
Episcopul de Cluj-Gherla, IPS Iuliu Hossu, primul Cardinal al românilor, închis din oct. 1948 la Ministerul de Interne, apoi la Dragoslavele, la Sighet (între 1949-1955) şi apoi cu domiciliu obligatoriu în Mănăstirea ortodoxă Căldăruşani până la moartea sa, în 1970, nu a încetat în nenumărate rânduri, prin memorii scrise sau chiar în timp ce era anchetat, să ceară autorităţilor comuniste „dreptate pentru Biserica sa” – este şi cererea de azi a Episcopilor, preoţilor şi călugărilor, este şi dorinţa arzătoare a credincioşilor greco-catolici, ca cei în drept să împlinească un act de dreptate – restituirea în primul rând a lăcaşelor de cult cu o valoare spirituală şi istorică deosebită pentru Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică – între care se află şi Mănăstirea Bixad din Eparhia de Maramureş”, arata Biroul de presă al Episcopiei de Cluj-Gherla.