În vreme ce autorităţile fac proiecte pentru atragerea de bani europeni pentru turismul subacvatic, epavele sunt tăiate şi duse la fier vechi. A fost şi soarta cargoului „Mitera Zafira“, scufundat în urmă cu aproape jumătate de secol şi care, în prezent, este scos bucată cu bucată şi vândut la fier vechi, scrie ”Adevărul”.
Marea Neagră deţine un patrimoniu arheologic de mare valoare: de la corăbii greceşti la distrugătoarele scufundate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Tot Marea Neagră a devenit mormânt pentru alte nave care nu şi-au mai putut găsi drumul pe furtunile iscate din senin sau scufundate după ce au luat foc. Aceasta a fost şi soarta cargoului „Mitera Zafira“, sub pavilion Cipru, cu o lungime de 140 metri şi o lăţime de 18 metri. Nava, încărcată cu fosfaţi, a plecat în primăvara anului 1973 din Portul Ashdod – Israel cu destinaţia Portul Constanţa. La 7 martie 1973, aproape de destinaţie, în zona staţiunii Costineşti, la bord a izbucnit un incendiu puternic. Cum era distrusă aproape în totalitate, iar cheltuielile erau mult mai mari decât valoarea ei, la 16 martie 1973 nava a fost abandonată şi s-a scufundat. Din fericire, s-a salvat tot echipajul. De atunci, epava care zace pe fundul mării.
Calea cea mai uşoară: vânzarea la fier vechi
De-a lungilor celor aproape cinci decenii, mai mulţi scafandri au vizitat-o şi au făcut publice imagini inedite cu ceea ce a mai rămas din vestitul cargou. Structura navei s-a păstrat bine, fiind vizibil inclusiv lanţul de ancoră, care cândva ajuta nava să nu plece de la mal.
Numai că, în ultimii ani, din structura navei au început să lipsească părţi întregi. „Au fost văzuţi mai mulţi scafandri care lucrau la scoaterea bucăţilor din navă. Apoi, când am vizitat iar epava, am descoperit că lipsea cu totul prova, adică parte din faţă a navei. Este mare păcat. Epava ar fi devenit o atracţie deosebită pentru pasionaţii de scufundări, dar s-a ales calea cea mai uşoară: să fie vândută la fier vechi“, dezvăluie pasionaţii de scufundări subacvatice.
Aproape de Evangelia, nava lui Onassis
Din punctul lor de vedere, distrugerea epavei nu s-a făcut din considerente de siguranţă a circulaţiei, aceasta fiind scufundată la o distanţă de aproximativ un kilometru de ţărm, între farul de la Tuzla şi staţiunea Costineşti, şi la 10 metri adâncime, acolo nu ajung unde navele care tranzitează Marea Neagră. „Era epava cea mai aproape de ţărm de pe litoralul românesc, fiind accesibilă şi celor fără cunoştinţe, care putea fi vizitată uşor“, spun scafandrii care au admirat-o în mai multe rânduri.
În aceeaşi zonă, la o distanţă de doar o milă marină, se află o altă epavă celebră, „Evangelia“, a omului de afaceri grec Aristotel Onassis, care a eşuat, în condiţii misterioase, la 15 octombrie 1968. Una dintre legendele legate de naufragiul navei spune ca incidentul a fost provocat intenţionat de căpitanul navei, la ordinul armatorului grec, pentru a putea obţine despăgubiri, nava urmând să fie trimisă la casare.
Fundul mării, „măturat“ de arheologi şi geologi
În zona respectivă, spun marinarii cu vechime, în zona Tuzla, au avut loc mai multe evenimente navele tragice, mai multe corăbii şi nave găsindu-şi aici sfârşitul. De altfel, întregul platoul continental al Mării Negre este un imens cimitir de nave. În urmă cu câţiva ani, toată zona a fost cercetată de o echipă de specialişti în arheologie şi geologie din România şi din Bulgaria pentru a identifica vestigii subacvatice pe care să le cuprindă într-un proiect transfrontalier de turism de aventură. Astfel, în cadrul proiectului intitulat „Heras – Moştenirea arheologică submarină din partea de vest a Mării Negre“ au fost descoperite 26 epave care zăceau neştiute pe fundul Mării Negre: 16 pe teritoriul românesc, iar 10 la vecinii bulgari. Cele găsite din teritoriul nostru naţional se adaugă celor peste 100 înregistrate deja în Registrul Epavelor, a spus dr. Glicherie Caraivan, coordonatorul proiectului.
„Moskva“, epava-vedetă din Marea Neagră
De departe, cea mai faimoasă epavă care zace pe fundul Mării Negre este cea a distrugătorului „Moskva“. Cel supranumit „Titanicul Mării Negre“ a fost distrus în cel de-al Doilea Război Mondial, după bătălia navală care a avut loc între forţele navele româneşti şi ruseşti la data de 26 iunie 1941. Epava a fost descoperită după 70 de ani de o echipă de scafandri din Ucraina, Rusia şi România. Mândria flotei ruseşti din al Doilea Război Mondial este la o distanţă de 20 de kilometri de ţărm, travers de Tuzla.
Tot în largul Costineştiului, la 38 metri adâncime, a fost descoperit un al doilea submarin rusesc, scufundat în al Doilea Război Mondial, când coasta Constanţei a fost atacată de flota de la Răsărit.
Ancore de piatră scufundate în Marea Neagră
În adâncul Mării Negre dorm şi resturi ale corăbiilor antice, dovadă a faptului că zona era la intersecţia rutelor comerciale încă din Antichitate. În urma ultimelor scanări ale fundului mării, a fost reperată o corabie genoveză din care se mai văd chila, coastele de lemn şi lestul format din roci magmatice. După configuraţie, vechimea epavei a fost evaluată la secolele XV – XVI.
În zona Eforie se află resturile unei ambarcaţiuni din lemn, lungă de 14 metri, dotată cu piroane de bronz. Construite din lemn, materialul a putrezit în cele două milenii care au trecut de la scufundarea lor, însă au rămas încărcăturile, respectiv bucăţi mari de calcar, care nu au mai ajuns niciodată la destinaţie, dar şi obiecte care făceau parte din transportul vechilor ambarcaţiuni cu pânze, cum ar fi resturile de ceramică, sau roci magmatice ce proveneau de pe coasta Mării Adriatice.
În mâlul de pe fund, căutătorii de comori au mai găsit ancore de piatră, primul model folosit de oameni la începuturile navigaţiei, ancore alcătuite din plumb şi lemn, din perioada antică, dar şi ancore de fier cu două braţe, care datează din perioada medievală.
Sursa: ”Adevărul”
