Prejudiciile stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă trebuie achitate integral, fără posibilitatea de eșalonare, în cazul persoanelor juridice. Legea nu oferă acestora un mecanism de plată în rate, iar instanțele nu dispun astfel de măsuri decât în situații rare și doar la cerere expresă, ceea ce nu se aplică de regulă în cazul persoanelor juridice, care nici nu pot lăsa bunuri gaj până la achitarea sumelor imputate. Deşi esențială rămâne recuperarea efectivă a prejudiciului, hotărârea judecătorească definitivă stabilește o obligație de plată imediată și integrală şi nu prevede posibilitatea de plată în rate, fără a oferi posibilitatea reabilitării. Gazeta de Cluj i-a contactat pe deputaţii Csoma Botond (UDMR), Alin Coleşa (AUR), Radu Moisin (PNL) şi pe senatorul Răzvan Ciortea pentru un punct de vedre şi pentru a-i întreba dacă ar susţie o iniţiativă legislativă care să permită eşalonarea în vederea recuperării prejudiciului.
Prejudiciile imputate de instanţele de judecată nu pot fi eşalonate
În momentul în care o instanță admite acțiunea și obligă o persoană juridică să achite un prejudiciu, suma stabilită prin hotărâre devine exigibilă imediat ce decizia rămâne definitivă. Cu alte cuvinte, obligația de plată este pe deplin activă și executorie din clipa în care nu mai poate fi atacată pe cale legală. Excepțiile de la această regulă sunt extrem de rare și presupun ca instanța să fi dispus în mod expres eșalonarea sumei – o măsură care apare doar în situații cu totul particulare și, aproape fără excepție, în cazul persoanelor fizice, nu al celor juridice. În absența unei astfel de dispoziții, plata trebuie făcută integral, iar orice întârziere poate atrage executarea silită.
Persoanele juridice nu beneficiază de posibilitatea legală de a solicita eșalonarea plății unui prejudiciu stabilit prin hotărâre judecătorească definitivă. În astfel de situații, instanța nu analizează capacitatea de plată a firmei și nici nu permite împărțirea sumei în tranșe, chiar dacă societatea invocă dificultăți financiare. Mai mult, legea nu oferă firmelor nici alternativa de a garanta plata prin constituirea unui gaj asupra unor bunuri – o opțiune rezervată în alte proceduri. În acest cadru strict, singura obligație rămâne plata integrală, imediată, a prejudiciului, iar eventualele negocieri sau promisiuni de plată nu au nicio valoare juridică în fața executorului judecătoresc.
Indiferent de contextul în care a fost stabilit prejudiciul – fie că vorbim despre evaziune fiscală, deturnare de fonduri sau o greşală contabilă, legea nu distinge în funcție de natura sau de valoarea sumei. Fie că prejudiciul este de ordinul milioanelor sau de câteva mii de lei, persoana juridică nu are opțiunea de a cere instanței plata în rate și nici nu poate condiționa executarea de oferirea unor garanții materiale. Mecanismul legal este unul inflexibil în această privință: odată ce hotărârea este definitivă, întreaga sumă trebuie achitată imediat. Nici complexitatea dosarului, nici dificultățile financiare ale firmei, nici dimensiunea prejudiciului nu justifică, în faţa instanţelor de instanţă, eşalonarea obligațiilor de plată.
Recuperarea prejudiciilor ar trebui să fie mai importantă decât rigiditatea instanţelor de judecată
Într-o logică a responsabilității și a recuperării reale a prejudiciilor, s-ar impune o regândire a rigidității actuale a sistemului. În loc să se insiste pe achitarea imediată a unor sume care, în multe cazuri, sunt imposibil de plătit dintr-o singură tranșă, ar fi mai util și mai eficient ca legea să permită mecanisme mai flexibile, menite să asigure recuperarea efectivă a banilor.
Ar fi firesc ca o persoană juridică, odată ce a fost obligată să plătească un prejudiciu prin hotărâre definitivă, să aibă posibilitatea legală de a propune o plată eșalonată sau de a garanta suma prin constituirea unui gaj asupra bunurilor proprii. Această abordare ar transforma o datorie greu sau imposibil de achitat imediat într-un angajament gestionabil și verificabil, în beneficiul real al creditorului.
În prezent, inflexibilitatea sistemului produce adesea efecte contrare scopului urmărit: în loc ca prejudiciile să fie recuperate, firmele debitoare intră în insolvență, dispar sau tergiversează executarea, iar statul rămâne cu o hotărâre definitivă, dar fără bani. O abordare mai pragmatică, care să permită eșalonarea sub control judiciar și cu garanții reale, ar putea transforma simpla sancțiune juridică într-un proces de reparație concretă, cu șanse reale de recuperare a prejudiciilor, indiferent de valoarea lor.
Ce spun deputaţii Csoma Botond (UDMR), Alin Coleşa (AUR), Radu Moisin (PNL) şi senatorul Răzvan Ciortea (PSD) despre imposibilitatea eşalonării
Gazeta de Cluj i-a contactat pe Csoma Botond (UDMR), Alin Coleşa (AUR), Radu Moisin (PNL) şi Răzvan Ciortea (PSD) pentru a le cere un punct de vedere şi a-i întreba daca ar iniţia sau susţine o iniţiativă legislativă care să reglementeze această situaţie şi să prevadă opţiunea de eşalonare în vederea recuperării prejudicilor imputate de instanţele de judecată persoanelor juridice.
„Nu cunosc acest subiect, dar dacă experţii spun că acest lucru ar ajuta ca banii să fie recuperaţi la bugetul de stat, da. Dacă experţii şi mediul de afaceri au această poziţie, că eşalonarea ar ajuta, da. Personal, nu cunosc îndeajuns acest domeniu încât să am eu singur o părere relevantă. În prinicpu aş fi de acord să susţin un asemenea proiect, dar după consultări cu experţi şi cu mediul de afaceri”, a declarat deputatul UDMR Csoma Botond.
„Da, sigur, dar eu cred că ar fi o discuţie legată de sume şi de situaţie. Înclin să zic da pentru că mă gândesc că cel mai important e să recuperezi banii. În funcţie de context cu siguranţă aş susţine o astfel de propunere legislativă mai ales pentru cei mici şi mijlocii. E o întreagă discuţie aici, nu există o super-reglementare a celor mici şi mijloci. Dacă au datorii cu siguranţă ei ar trebui păsuiţi. E o idee foarte bună”, a declarat deputatul AUR Alin Coleşa.
„Susţin o recuperare eşalonată a datoriei, dar în funcţie de speţă şi contextul în care a fost creat prejudiciul. Dacă evaziunea a fost făcută la stat sau cu persoane fizice, a fost făcută către persoane fizice. Trebuie să vedem. Una e să vrea să recupereze statul, care statul ar putea trăi şi cu banii aia eşalonaţi, deci discuţia e mai complexă. Aş fi de acord cu eşalonarea, e normal, dar cu anumite amendamente. Nu putem acum să spunem că toţi care au făcut evaziune să plătească în 15 ani. Trebuie pusă o limită. Vă daţi seama mai ales acum când creşte inflaţia şi preturile, de asemenea, cresc galopant, s-ar putea ca peste 20 de ani, un evazionist care a făcut o evaziune de 500.000 de lei să nu mai însemne nimic peste o perioadă lungă de timp. Ce pot să vă spun sigur e că, după părerea mea, ar trebui nuanţată un pic legea, iar eu o susţin”, a declarat senatorul PSD Răzvan Ciortea
„În primul rând, legislaţia privind evaziunea fiscală astăzi este una extrem de favorabilă celor care au săvârşit fapte de evaziune fiscală. Au fost modificări succesive în Parlament care au venit în sprijinul celor care vor să intre în ilegalitate, tocmai pentru a favoriza recuperare prejudiciului. Prin nu susţin nicio facilitate în plus. Sunt diverse legi care au introdus clauze de nepedepsire cu condiţia recuperării ulterioare a prejudiciului. Personal, nu aş susţine o astfel de iniţiativă pentru că oricum în România evaziunea este una la cote estimate a fi o treime din produsul intern brut. Se estimează că asta ar reprezenta economia neagră în România şi nu este cazul să dam idei sau să încurajăm suplimentar genul ăsta de activitaţi”, a declarat deputatul PNL Radu Moisin
Citeşte şi:
