Sorin Badea

Sapou
Potrivit analiştilor economici, perioada următoare va fi caracterizată în România de o creştere generalizată a preţurilor la produsele de bază, ceea ce va contribui la accentuarea scăderii puterii de cumpărare a populaţiei.
Vina pentru acest fenomen  o poartă moneda unică europeană, care a atins valori nemaiîntâlnite şi a cărei creştere pare fără de sfârşit. Aşa cum ni s-a spus în comunicatele de presă creşterile de preţuri care vor urma sunt consecinţa faptului că peste două treimi din importuri provin din UE. În plus, accizele sunt stabilite şi plătite în euro, fapt care va obliga producătorii să crească preţurile şi tarifele. Acest fenomen se reflectă deja de mai bine de un an şi pe piaţa imobiliară. Preţurile în acest sector cresc, cresc şi iar cresc, fără nici o noimă, în dauna buzunarelor celor interesaţi.

Bihorul se numără şi el printre judeţele în care moneda germană, marca, a avut o influenţă decisivă la stabilirea preţurilor imobilelor. Dispariţia mărcii şi înlocuirea ei cu moneda europeană a avut un efect nefast pe piaţa imobiliară din Ardeal. Vânzătorii de case, apartamente şi terenuri au pus semnul egal între marcă şi euro. Preţul apartamentelor a crescut, în răstimp doar de un singur an, cu procente îngrijorătoare. Astfel, o garsonieră a ajuns să coste, în cartierul orădean Ioşia, 10.000 de euro (360 de milioane de lei), în timp ce un apartament cu două camere în zona centrală poate ajunge la frumoasa sumă de 20.000-30.000 de euro (720 de milioane – un miliard şi optzeci de milioane de lei). În Băile Felix, pentru un apartemrnt cu două camere se cere 26.000 de euro (circa 900 de milioane de lei). „Recordul” în materie de preţuri descoperit de noi pentru un apartament cu două camere este de 42.000 de euro (aproape un miliard şi jumătate de lei), cerut pentru o locuinţă în zona „ultracentrală”. Pe strada Republicii, „Corso”-ul orădean, pentru două camere (suprafaţă utilă 60 mp) se cere 29.000 de dolari (oricum, un preţ mult mai modest). Apartmentele cu trei camere au mai puţină căutare, de aceea şi preţurile sunt oarecum mai rezonabile. Astfel, pentru un apartament situat pe străzile Transilvaniei sau Milcovului se cere „doar” 16500 de dolari, în timp ce în aceeaşi zonă, în imediata apropiere, pe Ştefan cel Mare, pe trei camere se cer 30.000 sau chiar 35.000 de euro.

Bulevardul Dacia nu pare interesant

Paradoxal, preţul unei locuinţe similare pe strada Italiană sau chiar pe Bulevardul Dacia ajunge la jumătate (14.000 de euro). La apartemente cu 4 camere, preţurile variază între 15.000 de dolari (circa 500 de milioane) în cartierul Velenţa, 20.000 de euro în Ioşia, 30.000 de euro în Nufărul sau  40.000 de euro în zona centrală.
Cele mai căutate apartamente sunt cele din zonele Nufărul, Decebal, centru, Rogerius. În privinţa caselor, un apartament cu o cameră şi  dependinţe pe strada Delavrancea costă 15.00 de euro, pe Republicii, pentru două camere se cer 38.000 euro. Pentru cei cu bani, un imobil cu 3 nivele în zona Muzeului are preţul de 100.000 de dolari (3,3 miliarde de lei). Pe strada Horea, o casă cu etaj cu 6 camere se cer 80.000 de dolari, în timp ce pentru o vilă în zona străzii Louis Pasteur (fostă Spitalului) preţul cerut este de 180.000 de dolari. Dar există, pe strada Făcliei şi imobile pentru care se cer 400.000 de dolari ( aproape 13 miliarde de lei, dacă are cineva).
„Mai nou, sunt cereri foarte mari pentru apartamente în cartierul Nufărul. Dar şi în celelalte cartiere, mai puţin în Velenţa. Motivele scumpirii locuinţelor ţin în primul rând de cererea mare existentă pe piaţă, în condiţiile în care nu s-a construit aproape nimic. Dacă în 1980 se construiau 4118 apartamente, în 1990 s-a ajuns la 1147, în 1994, 200 de apartamente, iar în 2002, 123 de apartamente. Alt motiv al creşterii cererii şi, indirect, a preţurilor, a fost reorientarea investiţiilor populaţiei în urma săcderii dobânzilor acordate de bănci. Oamenii investesc din ce în ce mai mult în imobile, ale căror preţuri cresc continuu. Un alt motiv al majorării preţurilor la imobile îl constituie creşterea cotaţiei de schimb a monedei euro, precum şi valuta repatriată a celor plecaţi la lucru în afară şi care îş ibagă banii în locuinţe şi terenuri”– ne-a declarat patronul uneia din agenţiile imobiliare orădene.

Cererea e în creştere continuă

Directorul unei agenţii concurente este de altă părere. „Oamenii se orientează şi după preţurile din ziar. Cine vrea să vîndă, vrea să vândă cât mai scump. Firesc, cei ce intenţionează să cumpere, vor să o facă la un preţ cât mai avantajos. Preţurile locuinţelor ţin seama uneori şi de perspectivele de dezvoltare a zonei respective: Spre exemplu, în zona dintre Oradea şi Oşorhei, de-a lungul şoşelei E 60, imobilele nu aveau prea mare căutare. Dar odată cu constuirea noilor sedii de firme şi a supermarketului, preţurile la locuinţe şi terenuri aproape că s-au dublat”.
Cererea de locuinţe este în Oradea în continuă creştere. Pe fondul trecerii la moneda unică europeană, precum şi al creşterii cererii de locuinţe, preţul apartamentelor a crescut continuu de la începutul anului trecut , ajungând în prezent ca ele să coste în unele cazuri aproape dublu, raportat la începutul anului 2002. Explicaţia pentru aceste scumpiri este, în opinia unor analişti financiari o data cu trecerea, în luna februarie a anului precedent, de la marcă la euro, practic vânzătorii nu au făcut altceva decât să schimbe preţul din mărci in euro, punând semnul egal între acestea, astfel ca au apărut aceste preţuri nejustificate.
Desi preţurile aproape că s-au dublat în majoritatea cazurilor, orădenii nu par sa fie deranjaţi de ele, cererea de locuinţe rămânând aproximativ constantă. Un apartament cu două camere a ajuns la 400-500 de milioane de lei Cele mai căutate apartamente sunt cele din zona centrală. În ciuda preţurilor mari, patronii agenţiilor imobiliare nu se plâng că nu le merg afacerile. Astfel, un apartament cu două camere, confort I, costă în jur de 400 de milioane de lei, comparativ cu 300-350 de milioane de lei, cât costa anul trecut. Un apartament de patru camere costă în cartierul Velenţa cam cât unul cu două camere în centru , adică aproximativ 600 de milioane de lei.
Preţul garsonierelor a crescut şi el semnificativ, de la 120 de milioane, la 150-250 de milioane. 500-700 de milioane tebuie să plătescă doritorii pentru un apartament în zona centrală În topul preţurilor se află apartamentele din zona centrală a oraşului, care depăşesc cele mai multe suma de 700 de milioane de lei. Un apartament cu trei sau patru camere poate ajunge, în zona centrală sau în zonele rezidenţiale, chiar la 30.000 de euro, (circa un miliard de lei-n.n.) în funcţie de îmbunătăţirile pe care le are. Nici vânzările de case nu merg prea rau, în ciuda preţurilor care cel mai adesea depasesc 500 de milioane de lei. Spaţiile comerciale se află şi ele la mare căutare, în ciuda preţurilor piperate.

Notarii taxează dublu vânzarea locuinţelor

Cei care vor să-şi cumpere o locuinţă sau un teren trebuie sa scoată acum mai mulţi bani din buzunare. Motivul principal este creşterea preţurilor la apartamente, coroborat cu majorarea taxelor de timbru, dar şi a onorariilor practicate de notarii publici. Taxele de timbru aplicate la vânzarea-cumpărarea imobilelor s-au dublat faţă de anul precedent. Odată cu taxele percepute de stat, s-au majorat şi onorariile notarilor publici care autentifică aceste acte. Astfel, pentru un apartament cu valoarea declarată de 300 de milioane de lei, taxele ce trebuiesc achitate  de cumpărător însumeaza 7,65 milioane, faţă de circa 4 milioane de lei în 2002. Taxele notariale diferă de la notar la notar, în funcţie de aspectul dacă aceştia s-au declarat sau nu plătitori de TVA. Birourile notariale care au încasări de peste 1,7 miliarde de lei anual plătesc taxa pe valoare adăugată în timp ce notarii care nu ating acest plafon sunt scutiţi de plata TVA. Din această cauză, taxele sunt diferite de la un birou la altul. Valoarea imobilelor este stabilită prin expertize ale experţilor tehnici. Valoarea de circulaţie a caselor, terenurilor şi apartamentelor este exprimată în euro şi ţine cont şi de zona în care se află amplasate. Ele pot fi luate în considerare ca preţuri orientative în tranzacţiile imobiliare. Taxele se calculează în funcţie de preţul declarat de părţi, în contractul de vânzare-cumpărare, dar acesta nu trebuie să fie sub valoarea rezultată în urma expertizei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here