Europarlamentarul Terheș îi dă în judecată pe Orban și Iohannis

Președintele Klaus Iohannis, premierul Orban și ministrul de Interne Marcel Vela sunt dați în judecată de europarlamentarul PNTCD Cristian Terhes pentru incalcarea dreptului la libertate individuala cu ocazia starii de urgenta.

Intr-o actiune civila contra paratilor Presedintele Romaniei, Primul-ministru, Ministrul de Interne si Parlamentul Romaniei, prin cele doua camere, europarlamentarul PNTCD Cristian Terhes a inaintat o „cerere de «habeas corpus»”, solicitand instantei sa „dispuna punerea mea in libertate de indata din starea manifest ilegala de detentie administrativa in locuinta in care am fost plasat in timpul starii de urgenta”.

In aceeasi cerere, europarlamentarul Cristian Terhes a mai solicitat instantei „sa dispuna ca am dreptul sa parasesc locuinta oricand, pentru orice motive, fara a prezenta vreun document justificativ si fara a risca vreo sanctiune”, precum si „sa dispuna ca sentinta este imediat executorie”.

Actiunea contra susnumitilor parati a fost depusa la Tribunalul Bucuresti in perioada starii de urgenta si inregistrata de instanta pe data de 8 mai cu numarul 10121/3/2020. Pana in prezent cauza nu are termen de judecata.http://portal.just.ro/3/SitePages/Dosar.aspx…

Cu privire la starea de fapt din actiune, europarlamentarul PNTCD a aratat ca „prin actul paratilor Ministrul Afacerilor Interne si Primul-Ministru al Guvernului Romaniei, aplicabil in baza actelor paratilor Presedintele Romaniei, Primul-Ministru al Guvernului Romaniei si Parlamentul Romaniei, reclamantul a fost, este si va fi in stare de privare de libertate, in detentie administrativa in locuinta, pe care impotriva vointei sale nu o poate parasi decat in situatii exceptionale, sub sanctiunea unor amenzi contraventionale in cuantum extrem de mare, incepand cu data de 24.03.2020 si pana in data de 14.05.2020 inclusiv”.

Cu privire la argumentele de drept ale solicitarii, reclamantul a aratat ca prin decretele Presedintelui, incuviintate de Parlament, s-a instituit si prelungit starea de urgenta pe teritoriul Romaniei.

In baza acestor decrete, apoi, Ministrul de Interne a emis, iar Primul-ministru a aprobat Ordonanta Militara 3/2020, care, la art. 1, „instituie interdictia pentru toate persoanele de a iesi din locuinta sau gospodarie, prevazand prin exceptie, in mod expres si limitativ, cateva situatii in care este permisa totusi parasirea locuintei sau a gospodariei”. Cei care incalca aceasta dispozitie, prevede Ordonanta Militara, vor fi amendati contraventional.

„Prin urmare, regula este reprezentata de interdictia, impusa tuturor persoanelor care se afla pe teritoriul Romaniei, de a parasi locuinta sau gospodaria. Numai prin exceptie, exclusiv in cazurile expres si limitativ prevazute de text, o persoana poate iesi din locuinta sau gospodarie, avand in acest caz obligatia detinerii unui document justificativ si fiind supusa controalelor politienesti, sub sanctiunea amenzilor contraventionale.

Interdictia parasirii locuintei sau gospodariei, prin spatiul extrem de limitat, prin durata, prin modalitatile de control si sanctiune, nu este o simpla limitare a libertatii de circulatie, ci este o limitare a dreptului la libertate individuala, consacrat de art. 23 din Constitutie si de art. 5 din Conventia europeana a drepturilor omului.

Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului este in acest sens, o asemenea masura reprezentand o limitare a dreptului la libertate si la siguranta si atragand aplicabilitatea art. 5 din Conventie […].

Ca masura in sine (nu vorbim de scopul ei, ci doar de existenta ei), interdictia parasirii locuintei sau a gospodariei este o limitare similara arestului la domiciliu.

Pentru comparatie, interdictia impusa unei persoane de a parasi zona internationala a unui aeroport (o zona foarte extinsa, ce poate include restaurante, magazine, hoteluri) a fost considerata in jurisprudenta europeana o privare de libertate. Condamnatii care executa pedeapsa in regim deschis pot circula liber in interiorul penitenciarului, intr-un spatiu cu mult mai mare decat o locuinta, dar sunt in stare de privare de libertate. Condamnatii care executa pedeapsa in regim deschis pot desfasura activitate de munca in afara penitenciarului si fara paza, parasind zilnic penitenciarul la o anumita ora si fiind obligati sa se intoarca la o anumita ora, dar situatia lor juridica este tot de privare de libertate, intrucat faptul de a nu se intoarce constituie evadare.

Starea de privare de libertate este una administrativa (iar nu judiciara) si extra-penala (masura de siguranta pentru prevenirea transmiterii bolilor contagioase).

Prin urmare, in perioada 24.03.2020 – 14.05.2020, reclamantul s-a aflat, se afla si se va afla in stare de privare de libertate, si anume de detentie administrativa (extra-judiciara si extra-penala) la locuinta sa”, s-a argumentat in cererea catre instanta.

Limitarea dreptului la libertate individuala prin aceasta Ordonanta Militara este nelegala din cel putin doua motive, s-a argumentat in cerere.

„1. Primul motiv de nelegalitate a starii de privare de libertate a reclamantului este reprezentat de neindeplinirea conditiei de validitate a limitarii dreptului constand in existenta unei baze in dreptul intern a acestei limitari.

Conform jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, o limitare a unui drept trebuie sa fie prevazuta de «lege», ca notiune europeana autonoma, adica o sursa a dreptului intern.

Ordonanta Militara nr. 3/2020 trebuie sa respecte limitele fixate prin Decretul nr. 195/2020 pentru a fi valida – conform art. 4 alin. (2) din decret -, respectiv prin Decretul nr. 240/2020 pentru a ramane in vigoare – conform art. 3 alin. (3) si art. 7 din decret.

Singurele norme juridice din decretele de instituire, respectiv de prelungire a starii de urgenta, care permit limitarea dreptului la libertate individuala, sunt pct. 1 din anexa nr. 2 la Decretul nr. 195/2020 si pct. 1 din anexa nr. 2 la Decretul nr. 240/2020. Aceste norme, care au o redactare similara, permit paratului Ministrul Afacerilor Interne, cu acordul paratului Primul-Ministru al Guvernului Romaniei, prin ordonanta militara, sa decida: «Izolarea si carantinarea persoanelor provenite din zonele de risc, precum si a celor care iau contact cu acestea; masuri de carantinare asupra unor cladiri, localitati sau zone geografice».

Prin urmare, o ordonanta militara nu poate decide detentia administrativa in locuinta sau gospodarie a tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Romaniei, deoarece emitentii ordonantelor militare nu au fost abilitati prin decretele de instituire sau prelungire a starii de urgenta sa faca acest lucru.

Singurele limitari ale dreptului la libertate individuala permise de decrete pentru ordonantele militare privesc persoanele provenite din zonele de risc si persoanele care iau contact cu acestea (deci, nu intreaga populatie care se afla pe teritoriul Romaniei) si carantinarea unor cladiri (intrucat carantinarea unor localitati sau zone geografice nu mai reprezinta o limitare a dreptului la libertate individuala, ci a libertatii de circulatie).

Plasand prin ordonanta militara in stare de detentie administrativa in locuinta sau gospodarie toate persoanele aflate pe teritoriul Romaniei, paratii Ministrul Afacerilor Interne si Primul-Ministru al Guvernului Romaniei au depasit limitele abilitarii fixate prin Decretele nr. 195/2020 si nr. 240/2020, deci normele corespunzatoare din Ordonanta Militara nr. 3/2020 sunt ilegale, consecinta fiind ca starea de detentie in locuinta a paratului, intemeiata pe aceste norme ilegale, este la randul ei ilegala”, s-a argumentat in primul motiv de nelegalitate al Ordonantei Militare care priveaza romanii de libertate.

„2. Al doilea motiv de nelegalitate a starii de privare de libertate a reclamantului este reprezentat de neindeplinirea conditiei de validitate a limitarii dreptului constand in existenta unei norme juridice previzibile, clare, care sa prevada aceasta limitare.

Conform jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului, o limitare a unui drept trebuie sa fie prevazuta de «lege», ca notiune europeana autonoma, adica o sursa a dreptului intern, care insa nu este suficient sa existe, ci trebuie sa indeplineasca si conditia calitativa a previzibilitatii, a claritatii.

Ordonanta Militara nr. 3/2020, care decide starea de detentie administrativa a reclamantului, a fost emisa, respectiv mentinuta in vigoare prin Decretele nr. 195/2020 si nr. 240/2020.

In ambele decrete (privind instituirea, respectiv prelungirea starii de urgenta), in continutul propriu-zis al decretului, imediat dupa ce s-a decis (prin art. 1) instituirea / prelungirea starii de urgenta, s-au fixat (in art. 2) drepturile omului care fac obiectul limitarilor in aceasta stare exceptionala.

Din modul de redactare a art. 2 din ambele decrete ar rezulta ca enumerarea este expresa si limitativa. Or, in aceasta enumerare, dreptul la libertate individuala nu se regaseste, ceea ce ar duce la concluzia ca el nu poate suferi limitari in perioada starii de urgenta. Numai in anexa nr. 2 la decret, fara a se vorbi in terminis de dreptul la libertate individuala, se prevede posibilitatea limitarii acestuia, in limitele aratate supra.

Prin urmare, sub aspectul limitarii dreptului la libertate individuala, Decretele nr. 195/2020 si nr. 240/2020 nu satisfac testul de claritate, de previzibilitate, ceea ce inseamna ca limitarea nu este prevazuta de «lege» in sens european autonom.

Prin contaminare, nelegalitatea bazei juridice (Decretele nr. 195/2020 si nr. 240/2020) atrage si nelegalitatea dispozitiilor din Ordonanta Militara nr. 3/2020 (emisa in baza primului decret si mentinuta in vigoare prin cel de-al doilea) privind detentia administrativa in locuinta sau gospodarie. Si pentru acest al doilea motiv deci, starea de privare de libertate a reclamantului este nelegala”, s-a argumentat al doilea motiv de nelegalitate al Ordonantei Militare care priveaza romanii de libertate.

Europarlamentarul Terhes si-a intemeiat actiunea direct pe art. 5 para. 4 din Conventia europeana a drepturilor omului.

Aceasta „norma conventionala consacra o garantie importanta a libertatii individuale, si anume dreptul de «habeas corpus» (corpul sa fie al tau), care isi are originea in dreptul englez.

Conventia nu se preocupa sa stabileasca subiectul de drept care poate decide o privare de libertate, dar impune existenta garantiei, pentru persoana privata de libertate, de a se putea adresa unui judecator, caruia sa ii solicite sa verifice legalitatea starii de privare de libertate, acesta avand puterea sa ordone eliberarea persoanei daca va constata ca privarea de libertate este nelegala. Persoana care a fost lipsita de corpul sau (prin privare de libertate) obtine restituirea acestuia de la un judecator.

Fiind vorba de o norma internationala conventionala in materia drepturilor omului la care Romania este Parte, ea este direct aplicabila in dreptul intern, cu valoare interpretativa constitutionala si cu forta supra-legislativa, in temeiul art. 11 alin. (2) si art. 20 din Constitutie. Prin urmare, art. 5 para. 4 din Conventia europeana, pastrandu-si statutul de norma internationala, este in egala masura norma a dreptului intern roman, consacrand direct pentru reclamant un drept individual si fiind direct aplicabila de autoritatile si instantele romane”, s-a argumentat in cerere.

La finalul actiunii reclamantul a reiterat instantei solicitarea „ca, printr-o sentinta despre care sa prevada expres ca este executorie din momentul pronuntarii, in baza art. 5 para. 4 din Conventia europeana a drepturilor omului (norma direct aplicabila in dreptul roman si avand forta superioara), in urma constatarii nelegalitatii manifeste a normelor juridice aplicabile din Ordonanta Militara nr. 3/2020 si din Decretele nr. 195/2020 si nr. 240/2020, sa dispuna incetarea de indata a starii de detentie administrativa in locuinta a reclamantului, recunoscand dreptul acestuia de a parasi locuinta oricand doreste, pentru orice motiv doreste, fara a dispune de vreun document justificativ si fara a risca vreo sanctiune daca paraseste in aceste conditii propria locuinta”.

Europarlamentarul Cristian Terhes este reprezentat in instanta, in aceasta actiune, de catre avocatul Corneliu-Liviu Popescu.

Comentand aceasta actiune, europarlamentarul PNTCD Cristian Terhes a spus:

„Chestiunea in cauza de fata este una de legalitate si nu de oportunitate. Nu pun in discutie acum daca masura izolarii cu forta a romanilor in case de catre Presedinte si Guvern a fost oportuna, ci faptul ca aceasta a fost complet nelegala.

De la reprezentanti ai celor mai inalte functii in stat, care au mintit romanii in ultimii ani spunand ca apara statul de drept, te-ai fi asteptat sa fie primii care sa respecte Constitutia si legea, lucru pe care nu l-au facut. Decretele Presedintelui si Ordonantele Militare sunt vadit abuzive, incalca nepermis drepturi si libertati fundamentale, sunt in afara Constitutiei si legii, iar instantele de judecata vor trebui sa sanctioneze acest lucru.

Fac un apel la toti romanii sa nu-si cedeze drepturile si libertatile pentru o amagitoare siguranta, pe care diversi oameni politici pretind ca le-o garanteaza, deoarece vor ajunge sa ramana si fara drepturi si fara siguranta. Voi lupta contra oricaror actiuni prin care se incalca drepturile si libertatile romanilor, pentru ca un astfel de precedent nu trebuie lasat nesanctionat, deoarece nici Presedintele si nici Guvernul nu sunt mai presus de lege!”

Europarlamentarul PNTCD Cristian Terhes a initiat si alte demersuri legale in vederea anularii decretelor Presedintelui privind instituirea si prelungirea starii de urgenta, precum si a unor Ordonante Militare adoptate in baza acelor decrete.