Există Europa națiunilor sau Europa fără nicio națiune, fără nicio identitate?

Întru-un editorial de al său pentru ziarul Cotidianul, Ioan Buduca critică actualul proiect politic al Uniunii Europene de uniformizare/omogenizare a popoarelor, națiunilor, claselor sociale, etc. Mai grav decât atât, el crede că asistăm nu doar la o dispariție a etniilor și naționalităților dar asistăm și la o dispariție a diferențelor culturale care au pus în valoare națiunile și popoarele Europei pe parcursul veacurilor. Redăm mai jos opiniile sale publicate de Cotidianul:

”Mulţi dintre noi am avut nevoie de povestea finală a ursului Arthur, un rege al celor ce păzesc Graalul în natură, pentru a afla un secret murdar al fondatorilor proiectului european.

 Coudenhove-Kalergi, unul dintre aceşti fondatori, considera că revenirea pericolelor reprezentate de naţionalismele beligerante ale Europei (cel german, cel francez, cel britanic etc.) ar putea fi combătută prin operaţiuni deliberate pe termen lung de amestec rasial pe teritoriile continentului nostru.

Viktor Orban,

premierul controversat al Ungariei, îl acuză pe George Soros că ar fi promotorul făţiş al acestui melting pot în UE, dar, cu siguranţă, fostul student al The London School of Economics ştie că primul promotor al deznaţionalizării europenilor a fost Coudenhove-Kalergi, al cărui bust în bronz se află la loc de mare cinste în palatele UE de la Bruxelles şi Strasbourg.

Oricât de odioasă, viziunea acestui fondator cu privire la rasa albă a europenilor are meritul că a fost clară precum cristalul. Da, naţionalismele reprezintă răul pentru viitorul european chiar dacă au reprezentat binele pentru trecutul nostru iluminist – acesta a fost gândul din viziunea sa. O viziune care privilegia pacea europeană şi considera trecutul nostru cultural ca fiind vinovat pentru potenţialul de război dezvoltat între noi.

Jean Monnet,

alt fondator al Europei pacificate, spunea, la multe decenii după ce proiectul european a fost implementat, că dacă ar fi să repornească această implementare ar trebui să înceapă cu dimensiunile culturale, nu cu acelea economice. Era în mărturisirea lui Monnet un regret asupra faptului că unificările economice din Europa nu au condus la uniformizări culturale.

Acum, dacă ar mai fi în viaţă, Monnet ar fi satisfăcut că, iată, un tăvălug al uniformizării a fost pornit prin motoarele corectitudinii politice, acelea care refac filmul de animaţie „Albă ca zăpada…” ca să nu mai fie promovat sărutul fără consimţământ şi cenzurează „Infernul” lui Dante ca să nu-l vedem acolo pe Mahomed. Tot trecutul are a fi ajustat la comandamentele constructiviste ale prezentului? Se pare că da. Ce ideologie a mai procedat aşa? Socialismul radical. Dar de ce comunitarismul naţionalist a fost considerat a fi beligerant, în vreme ce, iată, comunitarismul socializant este considerat a fi pacificator?

Pentru că fondatorii proiectului european au ales principiul comunitarismului în locul celui al individualismului iluminist. Cel din urmă ar fi produs consecinţe elitiste. Cel dintâi ar fi produs consecinţe uniformizatoare. Ceea ce deja se şi întâmplă.

Soluţia nici-nici le era cunoscută, dar nu au vrut să o promoveze. Nici socialism, nici naţionalism a fost soluţia elaborată după Primul Război Mondial. Ea constata că există trei puteri autonome în stat şi că ele sunt deja constituţionalizate: legislativul, executivul, judecătorescul. Dar mai constata că există şi în societate trei puteri autonome, care ar trebui să fie constituţionalizate: economicul, cultural-spiritualul şi politico-juridicul (statul).

Nu au dorit acest curs de constituţionalizări pentru că au urmărit ca puterea autonomă a economico-financiarului să poată ajunge să domine autonomia cultural-spiritualului şi autonomia politico-juridicului. Ceea ce este deja un fapt împlinit.

Acest fapt reprezintă esenţa antiiluministă a proiectului european.”

Sursa: cotidianul.ro

Citește și: DRUMUL CĂTRE LIBERTATE – AU SOSIT ZIMBRII DIN SUEDIA