Informațiile furnizate de autorități sunt cel puțin haotice. Pentru cei mai mulți dintre cetățenii români nici o informație primită nu are sens. În loc ca autoritățiile să ofere explicații care să clarifice ce se petrece, declarațiile lor provoacă confuzie generală. Dar asta se și urmărește, alambicarea informațiilor până nimic nu are sens. Dacă pandemia nu creea destule contradicții pentru cetățeni, numărul acestora este îngroșat de evenimetele ciudate care țin de DGIA. Putem observa eforturi disperate de a salva imaginea instituției care este grav afectată. Expulzarea diplomatului rus, despre care este presupus că era angajat în activități de spinaj, se încadrează perfect în imaginea de ansamblu dacă o analizăm mai în detaliu.

Am aflat ieri, brusc, că România a decis să expulzeze un diplomat rus, adjunct al atașatului militar de la ambasada Moscovei la București. Un comunicat oficial sec informează:

„Ministerul Afacerilor Externe informează că autoritățile române au decis declararea persona non grata pe teritoriul României a domnului Alexey Grishaev, adjunct al atașatului militar în cadrul Ambasadei Federației Ruse la București, având în vedere că activitățile și acțiunile sale contravin prevederilor Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice din 1961. Aceste elemente au fost comunicate părții ruse astăzi, 26 aprilie 2021, cu prilejul convocării la sediul MAE, din dispoziția ministrului Bogdan Aurescu, a ambasadorului Federației Ruse la București, domnul Valery Kuzmin”.

În cîteva ore, începe sarabanda mediatică: varii organe de presă și influenceri de top primesc pe surse și livrează mai departe informații ”beton”, cum că expulzatul e agent al GRU, serviciul de informații al armatei ruse, că racola oficiali români pentru a afla informații din guvernul României ori despre trupele NATO etc.

Foarte interesant, bună parte din respectivele organe citează surse proprii, în timp ce altele doar lasă de înțeles asta, ceea ce schițează un tablou spectaculos: un ditamai cazul de spionaj implicând Kremlinul devine în câteva ore mai accesibil presei decât numele celui care ar fi amenințat-o pe Maia Morgenstern.

La fel de rapid apar și ”decriptările” deciziei MAE: un mesaj către aliați că se pot baza pe România, care nu e sat fără câini, și unul de amenințare către Moscova, să stea în banca ei și să nu se mai lege de NATO dacă vrea să nu sufere repercusiuni din partea noastră.

Încercăm să ne oprim din râs și să continuăm într-o notă sobră.

Care să fie explicația deranjului mediatic?

Să o luăm metodic.

Nicio sursă oficială nu a suflat vreo vorbă despre spionaj.
Când acesta e motivul oficial, nu se ține secret, ci e prezentat public.

În 2010, rușii au arestat un diplomat român, Gabriel Grecu, în flagrant de primire a unor informații, și l-au expulzat anunțând explicit că a spionat, ba chiar prezentând și filmul acțiunii.

Italia a expulzat la finele lunii trecute doi diplomați ruși anunțând oficial că aceștia erau suspectați de spionaj.
Bulgaria a arestat, tot luna trecută, șase ruși, nu doar Parchetul bulgar ci și însuși premierul Boiko Borisov anunțând public că aceștia erau spioni și cerând tot public Rusiei să înceteze cu spionajul în Bulgaria. Doi dintre ei, diplomați, au fost ulterior expulzați. În septembrie anul trecut, alți doi diplomați ruși fuseseră expulzați din Bulgaria sub acuzația oficială de spionaj militar.

Exemplele pot continua cu duiumul.
Concret, când o țară obține probe ori indicii și expulzează diplomați străini sub acuzația de spionaj, o spune public, ca să se știe.

În România, nicio oficialitate nu l-a acuzat pe Alexey Grishaev de spionaj, s-a mulțumit să-i anunțe expulzarea și atât.
Nici nu era obligată să o facă.
Convenția de la Viena din 1961, care reglementează relații diplomatice, spune clar:

Articolul 91.
Statul acreditar poate oricînd, şi fără a trebui sa motiveze hotărîrea, să informeze statul acreditant ca şeful sau orice alt membru al personalului diplomatic al misiunii este persona non grata sau că orice alt membru al personalului misiunii nu este acceptabil. În acest caz, statul acreditant va rechema persoana în cauză sau va pune capăt funcţiilor sale în cadrul misiunii, după caz.

Un diplomat poate fi expulzat pentru foarte multe motive, în primul rând pentru fapte penale, de la viol la conducere sub influența alcoolului. Neputând fi anchetați, judecați, condamnați, grație imunității diplomatice, ei sunt doar livrați pachet țării-mamă.

Oficial, Grishaev putea să fi comis multe alte fapte sau niciuna. Convenția nu impune motive obiective pentru expulzare. Nu știm oficial nici că era agent al GRU, putând fi, teoretic, un militar de la orice altă armă. Dacă ar fi fost agent deplin acoperit al serviciului rus, nu ar fi știut asta cu precizie nici mari oficiali ruși. Bănuiala e una, certitudinea e alta.
O știe cu precizie și o anunță, în schimb, o parte a presei române. Spre deosebire de presa străină, care nu pomenește despre spionaj și punctează ”Romanian authorities did not provide further details” (autoritățile române nu au furnizat alte detalii).

Evident, expulzarea rusului trimite cu gîndul, firesc, la încadrarea României în evenimentele ultimei perioade, în care țări din NATO dau afară pe capete diplomați ruși. Am mai făcut-o și acum trei ani, când, alături de alte state europene, am expulzat un diplomat rus în urma cazului Serghei Skripal – fostul agent rus otrăvit la 4 martie în Marea Britanie.

În asemenea situații, nu se motivează expulzările, fiind subânțeles că e o decizie de solidaritate cu state aliate.
În 2018, MAE român s-a mulțumit doar să confirme informația expulzării, fără alte precizări.

Acum, însă, se distribuie în masă, pe surse, informația că e categoric vorba de spionaj militar.

În plus – atenție mare! – vine premierul României și spune exact pe dos decât cel al Bulgariei, că acțiunea nu are nicio legătură cu expulzările de diplomați ruși ale ultimei perioade în cadrul amplei campanii de intimidare a Moscovei de către statele NATO, cu SUA în frunte.

„Referitor la comunicatul de astăzi, eu nu aş lega-o pe seama unei campanii sau unei reacţii solidare cu ceea ce se întâmplă în alte ţări. În România a fost o decizie luată, asumată şi am mers mai departe. A fost o decizie pe care o luăm şi nu are nicio legătură cu ce se întâmplă în alte ţări din UE”, a declarat premierul la TVR 1.

Din acest moment, poziția înaltului oficial român, ale influencerilor și relatările pe surse ale presei se leagă între ele.
Iar motivul, în opinia nostră, transpare clar.

România s-a văzut nevoită să intre în hora de ultimă oră a expulzării de diplomați ruși, alături de Cehia, Slovacia, Bulgaria, țările baltice, Polonia, Italia șamd.
Dacă tot a trebuit să facă asta, însă, de ce nu s-ar obține și un oarece profit pe seama manevrei?

Fluturând neoficial teza spionajului militar, se induce clar ideea că ”spionul GRU” a fost prins cu rața-n gură de omologii lui români, adică cei de la serviciul secret al armatei.
Aceeași structură care, aflam zilele trecute de la Klaus Iohannis, e atât de eficientă încât, grație ei, România livrează ”altora” informații despre conflictul din Ucraina.

DGIA culege superinformații despre manevrele rusești care sperie mapamondul, uimește și îndatorează aliații din NATO, prinde spioni ruși, ce mai, dormim mai liniștiți știind că avem asemenea jamensbonzi în straie militare.

Este exact strategia de imagine necesară acoperirii unui scandal de asemenea proporții încât ar fi trebuit să zguduie din temelii guvernarea de dreapta, să ducă la demisiile ministrului Apărării, a șefului DGIA și la o ședință de urgență a CSAT pe marginea unei imense vulnerabilități a securității naționale.

E vorba, desigur, de arestarea nr.2 în DGIA, acum două luni, sub acuzația – deja recunoscută de el în anchetă – că a delapidat bani în folos personal din fondurile operative de război ale serviciului.
Se întâmpla asta în noiembrie 2018.
DGIA a avut nevoie de mai bine de doi ani pentru a sesiza fapta și a anunța Parchetul militar, care l-a arestat pe generalul Iulian Gherghe, mâna dreaptă a generalului Marian Hăpău, șeful serviciului și un mare apropiat al ministrului Nicolae Ciucă.
Același Hăpău care i-a angajat lui Ciucă soția și cumnatul la DGIA.
Și același Ciucă despre care se aude că Iohannis îl vrea viitor premier, la un moment dat, dacă nu chiar lider al PNL și viitor candidat prezidențial.

În Cehia, acum opt ani, guvernul Petr Necas a căzut de la putere după ce s-a aflat că șefa lui de cabinet se ocupa cu trafic de influență, ba chiar folosise serviciul secret al armatei pentru a o spiona pe soția șefului său, pe fondul unor chestiuni amoroase.

În România momentului, nu o secretară, ci ditamai șefii serviciului secret al armatei delapidează bani în folos personal, bani din care, aflăm din ancheta asupra lui Iulian Gherghe, că, adesea, sunt folosiți pentru mituirea unor politicieni – și e dat numele președintelui Iohannis – dar nu vine nici măcar o demisie de nivel 3-4.

Din contră, aproape imediat se declanșează o amplă operațiune de lustruire publică a DGIA – ”Spaima rușilor”.

Corupția de la vârful armatei devine peste noapte competență, eficiență și eroism.

Președintele Klaus Iohannis merge azi braț la braț cu ministrul Apărării și cu șeful Statului Major al Apărării, generalul-locotenent Daniel Petrescu, în cadrul unei operațiuni străvezii de imagine, pretext oferit de ”Ziua veteranilor de război”, și împachetează, înduioșător, cadouri pentru bătrânii rezerviști. Președintele ține aproape de Armata țării. În anii anteriori, președintele se mulțumea doar cu niște mesaje de ziua veteranilor, livrate de consilieri.

De la vârful statului se dau semnale disperate de susținere a tandemului Ciucă-Hăpău, confruntat cu lovituri teribile în ultimele luni.

Să fie, oare, îndreptățit analistul Ion Cristoiu să se întrebe ”Costumul de ski o fi singurul cadou făcut președintelui de către DGIA?”.

Citește și: DGIA a fost vândută către GRU! Plata a fost făcută în martie, în Rusia

Sursă: flux24.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here