Facturi fictive și prejudiciu de 450.000 lei: soți din Cluj scapă penal, dar plătesc civil

Doi soți din Cluj, administratori ai unei firme prospere de fațadări, au fost trimiși în judecată pentru evaziune fiscală în valoare de aproape 450.000 lei, prin înregistrarea a sute de tranzacții fictive. Deși probele au indicat o schemă bine pusă la punct, instanța a constatat că faptele s-au prescris în 2023, la zece ani de la ultima faptă, iar procesul penal a fost închis. Cu toate acestea, soții au fost obligați civil să achite prejudiciul către ANAF, plus penalități.

Societatea, administrată de cei doi inculpați atât în fapt, cât și în drept, avea ca obiect principal de activitate executarea lucrărilor de demontaj de tâmplărie din aluminiu și perete cortină, precum și realizarea de placări ventilate cu diverse materiale – aluminiu, lemn și altele, respectiv fațadarea clădirilor.
În perioada relevantă cauzei, respectiv 2009–2013, conform registrului REVISAL, societatea a avut un număr de 56 de angajați. Activitatea desfășurată a fost una intensă, firma executând lucrări și pe șantiere din țară.
Începând cu anul 2009, societatea a declarat venituri foarte mari, de ordinul sutelor de mii și chiar al milioanelor de lei, dar a raportat cheltuieli și mai ridicate, rezultând pierderi semnificative, în continuă creștere de la un an la altul, au arătat anchetatorii. Astfel, dacă în anul 2009 pierderea fiscală declarată era de 254.717 lei, în anul următor aceasta a crescut la 417.715 lei. Cu toate acestea, deși nu au declarat alte surse de venit, inculpații au continuat activitatea societății timp de mai mulți ani, în condiții de pierdere fiscală constantă și semnificativă.
Procurorii au arătat că pentru a majora în mod artificial cheltuielile societății și, pe această cale, pentru a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat – TVA și impozit pe profit – inculpații au evidențiat în contabilitatea firmei un număr de 397 de operațiuni comerciale fictive, având ca obiect achiziții de materiale de construcții și prestări de servicii – montaj și placări de fațade ventilate-, în aparență desfășurate cu 16 persoane juridice.

Fără excepție, toate facturile au fost emise cu valori ușor sub pragul de 5.000 de lei, astfel încât să poată fi ”plătite” în numerar, prin chitanță. De exemplu, au fost înregistrate 133 de facturi fiscale fictive, în valoare totală de 607.659 lei, pretins emise de o singură firmă, majoritatea în jurul sumei de 4.000 de lei, multe fiind emise în zile consecutive, precum 27, 28, 29, 30 și 31 decembrie 2010. ”Această practică sistematică de fragmentare a valorii tranzacțiilor, coroborată cu frecvența emiterii (inclusiv în zile consecutive), indică o conduită premeditată, orientată spre disimularea unor cheltuieli inexistente și evitarea trasabilității plăților”, au arătat anchetatorii.
În privința anumitor parteneri contractuali, caracterul fictiv al operațiunilor este de domeniul evidenței, având în vedere obiectul real de activitate al acestora. De exemplu, o firmă are ca obiect de activitate realizarea de piese vestimentare unicat, o alta – servicii de cazare, o a treia firmă se ocupă de organizarea de spectacole și activități artistice, iar o alta – de reparații de calculatoare și echipamente periferice.

Conținutul facturilor înregistrate în contabilitate a ridicat, de asemenea, suspiciuni serioase privind veridicitatea lor. Astfel, dacă în 23 septembrie 2010 o firmeă pare să fi emis factura fiscală nr. 143, după care, la mai puțin de o lună, la 14 octombrie 2010, a emis factura nr. 9002, iar la 3 noiembrie 2010 emite deja factura nr. 10000 – ”salturi de numerotare greu explicabile”, au susținut anchetatorii.
Mai mult, alte societăți, cu activitate reală, au confirmat că nu au avut relații comerciale cu firma, iar numerele facturilor pretins emise în numele lor nu corespund cu plajele utilizate în fapt. În plus, în cuprinsul facturilor înregistrate apar, la rubrica ”delegat”, nume care nu corespund unor persoane identificabile în evidențele DEPABD, fie fiind completate fără date de identificare, fie cu date fictive sau asociate altor persoane fără legătură cu tranzacțiile respective. Operațiunile respective au fost declarate exclusiv de firma celor doi soți, fără a fi reflectate și în contabilitatea societăților partenere. În cazuri în care documentele contabile ale acestora din urmă au fost identificate, facturile respective nu se regăseau în evidențele lor.

”Inexistența unei reciprocități fiscale – în sensul că facturile înregistrate de SC (…) SRL nu se regăsesc în evidențele contabile ale societăților presupus emitente – ridică serioase suspiciuni cu privire la realitatea tranzacțiilor, suspiciuni confirmate de ansamblul probator. Aceste îndoieli capătă o greutate suplimentară în contextul în care reprezentanții acestor societăți declară în mod expres că nu au desfășurat niciun fel de relație comercială cu SC (…) SRL”, au arătat anchetatorii. În ipoteza unei conduite neglijente din partea partenerilor contractuali, aceasta nu poate fi reținută ca o explicație plauzibilă în cauză, au mai arătat aceștia. ”În practică, neglijența ar putea justifica cel mult întârzieri sau omisiuni izolate în evidențierea unor facturi, însă nu poate explica absența completă și sistematică a oricărei reflectări contabile a unor presupuse relații comerciale, cu atât mai puțin atunci când este vorba despre zeci sau chiar sute de facturi, pretins emise într-o perioadă extinsă de timp”.

Instanța Tribunalului Cluj a constatat ieri că legea penală mai favorabilă inculpaţilor este Codul penal în forma existentă între 2018 şi 2022, și a dispus încetarea procesului penal. Nu și partea civilă, însă: instanța a admis acțiunea civilă exercitată de Stat prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală și a obligat inculpații, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 446.690 lei, cu titlu de daune materiale, la care se adaugă accesoriile fiscale – dobânzi și penalități -, de la data scadenţei, adică 20 septembrie 2013, până la data achitării integrale a debitului principal. Decizia e atacabilă cu apel în zece zile de la comunicare.

Firma prin care cei doi au operat a fost înființată în 2004 și a fost radiată printr-o decizie a Tribunalului Comercial Cluj din 2021.