Un dosar complex de evaziune fiscală și spălare de bani aproape a ajuns la final, după ani de anchetă și procese. Tribunalul a pronunțat pedepse cu închisoarea pentru mai mulți inculpați implicați într-o schemă de fraudare a statului, prin facturi fictive, firme-paravan și tranzacții suspecte.
Cu toate acestea, amploarea prejudiciului și modul bine structurat în care a fost organizată frauda evidențiază deficiențele sistemului în combaterea criminalității economice din România. Dosarul despre care vorbim este cel al clanului Țap din Dej.
În ceea ce privește pedepsele, Ţap Cristofor Florin a fost condamnat la 4 ani și 8 luni de închisoare într-un alt dosar. Cât despre dosarul despre care discutăm în acest articol, instanța încă nu s-a pronunțat cu pedepsele.
Clanul Țap de la Dej a dat un tun de 5,2 milioane de euro
Firmele SC FLR Production SRL, reprezentată prin mandatarul Gherman Cristian Vasile, SC Ramon PWR SRL, prin mandatarul Nuna Marinela, și SC Powersandas SRL, prin administratorul Dascălu Nicu, au fost parte a acestei rețele de fraudă.
Tranzacții inexistente cu bani pe cât de poate de reali
Mecanismul fraudei s-a bazat pe un lanț de firme intermediare, utilizate pentru a simula tranzacții inexistente. În acest fel, inculpații au dedus ilegal TVA și au redus obligațiile fiscale.
Pe lângă aceasta, banii erau spălați prin retrageri de numerar, achiziții de imobile și autoturisme de lux pe numele unor oameni de încredere, iar o parte dintre fonduri erau transferate în conturi bancare din străinătate. Pentru a evita confiscarea, multe dintre bunuri au fost înregistrate pe numele unor rude sau persoane de încredere.
Insolvența, metoda perfectă de a scăpa de plata prejudiciului către stat
Într-o mișcare strategică, inculpații au recurs la scoaterea firmelor implicate în fraudă în insolvență. Astfel, SC FLR Production SRL, SC Ramon PWR SRL și SC Powersandas SRL, firme prin care au fost derulate tranzacțiile fictive și spălarea de bani, au dispărut oficial din registrul comerțului. Această manevră legală a blocat orice posibilitate reală ca statul să își recupereze sumele datorate.
Deși instanța a pus sechestru pe anumite bunuri, multe dintre acestea au fost deja transferate pe numele unor apropiați, iar o parte semnificativă din bani a fost scoasă din țară înainte ca autoritățile să intervină.
Prin radierea firmelor, Statul Român, prin ANAF, a rămas fără o țintă juridică asupra căreia să își exercite pretențiile civile, ceea ce înseamnă că procesul de recuperare a prejudiciului este, practic, blocat.
Sentința penală nu mai poate produce efecte financiare asupra unor entități care nu mai există, iar inculpații se pot considera în mare parte scăpați de responsabilitatea de a acoperi paguba de 5,2 milioane de euro. Acest caz evidențiază din nou lacunele sistemului juridic din România, unde grupările specializate în criminalitate economică știu exact cum să exploateze breșele legislative pentru a evita sancțiunile reale, în timp ce statul rămâne doar cu o serie de hotărâri judecătorești fără aplicabilitate practică.
Timpul de cazare în penitenciar asigurat în hotărârea din prima instanță
Deși sentința pare să reflecte gravitatea faptelor, aceasta nu este definitivă iar pedepsele aplicate nu sunt deloc drastice, având în vedere valoarea prejudiciului și durata în care schema a fost pusă în practică.
Recuperarea banilor rămâne principala provocare pentru autorități, în condițiile în care rețelele de crimă organizată economică sunt din ce în ce mai sofisticate. Această situație ridică întrebări despre capacitatea statului român de a combate evaziunea fiscală și despre posibilele complicități care permit unor astfel de scheme să funcționeze ani la rând fără a fi descoperite.
Citește și: Cum a ajuns un bărbat din Cluj la închisoare pentru 7 ani după ce a furat periuțe electrice din Mega Image
