Felix Marcu, Boc, Turcan şi “joaca” de-a deschiderea şi închiderea Lapidarului medieval şi premodern de la Muzeul de Istorie din Cluj-Napoca

Zilele trecute un eveniment cultural care se dorea a fi de amploare naţională precum “redeschiderea Lapidarului medieval şi premodern închis de treizeci de ani” de la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, s-a dovedit un fiasco de proporţii, punând într-o postură ruşinoasă conducerea acestei instituţii.

Comunicatul care a urmat “jocului” de-a deschiderea fastuoasă cu discusuri şi personalităţi precum ministrul culturii Raluca Turcan sau primarul municipiului Cluj-Napoca, Emil Boc şi mai apoi închiderea în mai puţin de douăzecişipatru de ore, nu ne-a lămurit deloc, dimpotrivă. Explicaţiile ulterioare oferite presei de reprezentata departamentului de PR a muzeului, Geanina Simion sunt puerile, ilare de-a dreptul sfidând orice logică.
În comunicat se spune că “în urma defecţiunilor apărute ieri la instalaţiile ce deservesc Lapidarul medieval şi premodern…….., se decide închiderea temporară a spaţiului expoziţional până la remedierea tuturor defecţiunilor”.

De aici încolo textul e de cum ţi-ar recomanda orice specialist în PR ce să nu scri, pentru a nu deveni penibil, într-o declaraţie oficială. În următoarele fraze se precizează că de fapt închiderea temporară până la remedierea defecţiunilor devine indefinită fiindcă brusc, în nici douzecişipatru de ore conducerea muzeului a identificat resurse financiare nebănuite până în acel moment (atât de repede şi intempestiv probabil ca doar o “comoară îngropată” poate fi), astfel încât se doreşte un concept mai larg incluzând Lapidarul roman, ceea ce face ca redeschiderea Lapidarului medieval să se amâne până la Paştele cailor.

Derutaţi fiind de această grămadă de bâlbe contradictorii am întrebat specialişti în domeniu cam ce ar însemna “instalaţii care deservesc” o expoziţie ca, cea despre care vorbim. Ni s-a răspuns că în cazul de faţă poate fi vorba de sisteme de supraveghere şi siguranţă, de iluminat şi de climatizare. E ciudat şi foarte puţin probabil ca unul dintre aceste sisteme să se fi defectat imediat după deschidere, deoarece mai ales într-o expoziţie construită de la zero, toate sistemele sunt noi, iar după instalare există o perioadă în care acestea sunt verificate şi monitorizate în stare de funcţionare. Este împotriva oricăror reguli referitoare la ceea ce înseamnă protejarea patrimoniului cultural, ca o expoziţie să fie vernisată înainte ca sistemele auxiliare să fie probate. Ne vine greu să credem că echipa de organizare a managerului Felix Marcu, de la Muzeul de Istorie nu a ţinut seama de aceste reguli muzeografice elementare a căror nerespectare pot avea consecinţe extrem de grave asupra pieselor de patrimoniu.
Geanina Simion, PR-ul muzeului a încercat într-un mod jalnic să dreagă busuiocul declarând presei clujene că defecţiunile sunt legate de soft-ul care nu “conectează” camerele de supraveghere din expoziţie la sistemul central. Adresându-ne din nou specialiştilor aceştia ne-au precizat că orice problemă cauzată de un asemenea soft, verificat şi adaptat în prealabil, poate fi rezolvată în cel mult două zile, cu indulgenţă o săptămână. Aşa că expoziţia, dacă acesta ar fi fost motivul, putea fi redeschisă în cel mult o săptămână ceea ce nu s-a întâmplat. Practic nici unul dintre palidele argumente oferite de Felix Marcu şi oamenii săi nu stă în picioare, cauzele acestui joc lipsit de orice urmă de profesionalism de-a deschiderea-închiderea fiind cu totul altele. Care sunt aceste cauze?

Istorii la vedere

Fără a avea pretenţia unei anchete jurnalistice complete, investigaţia nostră fiind în curs, în ceea ce priveşte modul cum se desfăşoară lucrurile în cadrul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, câteva date referitoare la eşecul deschiderii Lapidarului medieval ar fi utile şi de interes pentru clujenii care-şi doresc manifestări culturale de calitate.

Încă de la începutul primului mandat în fruntea Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, din 2016, în birourile Ministerului Culturii şi în cercurile culturale clujene se “zvonea” faptul că Felix Marcu este exponentul grupului de interese constituit în jurul cuplului Csok Zsolt, arheolog în cadrul muzeului promovat ulterior în funcţii de conducere şi Hegedus Csilla, fost ministru al culturii, secretar de stat responsabil cu finanţările PNRR în MIPE, om de bază în structura de conducere a UDMR.

De-a lungul ultimlor şapte ani, grupul şi-a promovat interesele în cadrul instituţiei începând de la politica de angajări şi ajungând la contractele de descărcare arheologică, consultanţă, restaurare, reamenajarea unor spaţii expoziţionale, proiecte şi colaborări externe. Totul făcut în cel mai legal mod cu putinţă, suntem convinşi de acest lucru. Tocmai datorită acestor “zvonuri” care circulă de multă vreme, toţi miniştrii culturii din 2016 până acum s-au ferit să treacă pragul Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, deşi au fost invitaţi la diverse vernisaje.

Toţi până la Raluca Turcan, cea care fie nu a fost informată despre realitatea de la faţa locului, fie a mers pe mâna secretarului de stat Diana Baciuna, cea care îl promovează intens pe Felix Marcu. Aparent evenimentul muzeal se prevedea a fi o manifestare culturală de calitate. Se redeschidea după trei decenii Lapidarul medieval şi premodern, cu un concept nou promovat şi implementat de o firmă cu vechime în colaborarea cu muzeul, cu restauratori în piatră maghiari cu expertiză în domeniu şi un curator bun cunoscător a tematicii expoziţiei. Reuşita mediatică a evenimetului era garantată, mai ales că era anunţată şi prezenţa primarului municipiului Cluj-Napoca, cel care nu vizitase muzeul deloc în perioada mandatelor managerului Felix Marcu. Şi totuşi evenimentele au luat o cu totul altă întorsătură ajungându-se la stânjenitorul moment de a închide o expoziţie la nici douzecişipatru de ore de la vernisaj.

Din informaţiile pe care le deţinem, discursurile de deschidere au avut loc într-o altă sală decât spaţiile expoziţionale, acestea fiind urmate de un ghidaj inaugural privat pentru oficialităţile prezente la eveniment. Se pare că problemele au apărut atunci când pe parcursul turului ghidat, Emil Boc a remarcat faptul că în ciuda costisitoarei investiţii financiare şi a noului concept, expoziţia nu reflectă diversitatea patrimoniului deţinut de Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei şi nici nu oferă imaginea de multiculturalitate specifică Transilvaniei, multiculturalitate rezultată în urma evoluţiei istorice de milenii. Ca publicul vizitator să nu fie derutat şi chiar manipulat de informaţii fragmentare referitoare la istoria Transilvaniei este nevoie de o prezentare mult mai largă, integratoare. Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei deţine una dintre cele mai importante colecţii de artefacte din piatră, în cadrul Lapidarului Roman. Specialiştii ne-au spus că în această colecţie foarte valoroasă se regăsesc numeroase stele funerare, elemente arhitectonice şi inscripţii datând din perioada anticului oraş Napoca, dar şi din alte aşezări ale Daciei Romane. Se pare că tocmai aceste aspecte le-a evidenţiat Emil Boc în faţa managerului Felix Marcu pe parcursul ghidajului oferit în Lapidarul medieval şi premodern.

Lapidarul roman, închis şi el de mai bine de două decenii şi în care nu s-a investit nimic, împreună cu Lapidarul medieval şi premodern, în care s-a făcut o ivestiţie masivă şi se dorea a fi deschis, formează un cadru expoziţional unitar, în cazul deschiderii simultane neexistând riscul fragmentării şi chiar a denaturării informaţiei istorice oferite de către muzeu publicului vizitator.

Speriat de gravitatea reală a celor spuse de Emil Boc, managerul Felix Marcu a uitat pentru moment de interesele de grup şi a decis în mod intempestiv, după plecarea oficialităţilor, să închidă Lapidarul abia deschis, să o pună pe Geanina Simion să dea comunicate contradictorii şi aiuritoare şi să înroşească telefonul căutând susţinere şi dând explicaţii în dreapta şi în stânga. Pe scurt cam acesta se pare că este adevărul despre modul cum o instituţie de prestigiu precum Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei a fost pusă într-o situaţie care denotă fie rea voinţă, fie incompetenţă crasă.

Aceeaşi instituţie care sub conducerea managerului Felix Marcu şi sub patronajul lui Hegedus Csilla, încă de pe vremea când era secretar de stat UDMR la MIPE, gestionează un alt proiect controversat şi anume construirea unui complex muzeal în comuna Floreşti. Complexul care se doreşte o extindere a Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei, poartă denumirea de Muzeul Identităţilor şi Conflictelor transilvănene.

O asemenea denumire, care din perspectiva unui proiect PNRR de peste 15 milioane de euro, trebuie demonstrată şi tematic prin intermediul expoziţiilor ulterioare, a suscitat discuţii aprinse în mediul academic, clujean deoarce se crează falsa imagine că într-un spaţiu multicultural aşa cum a fost Transilvania de-a lungul secolelor, etniile de aici ar fi fost într-o permanentă stare de conflict, ceea ce constituie o denaturare gravă a adevărului istoric. Încercarea de a repara această “Gafă” de proporţii prin identificarea unei alte denumiri reprezentative de altfel, precum Galeria Istorică a Transilvaniei se pare că a eşuat, proiectul care trebuie încheiat până la finalul anului 2026 numindu-se în continuare Muzeul Identităţilor şi Conflictelor transilvănene. Despre acest ciudat proiect ca şi despre alte aspecte din ceea ce se petrece într-o instituţie culturală închisă practic de 15 ani, expoziţia permanentă lipsind cu desăvârşire, vom reveni în articole viitoare, în funcţie de noile date oferite de investigaţia jurnalistică aflată în curs. Până atunci aşteptăm cu nerăbdare a doua redeschidere a Lapidarului medieval şi premodern, bineînţeles după remedierea tuturor defecţiunilor apărute.