FIINŢELE UMANE ÎNCARCERATE ÎN ÎNCHISOAREA PROPRIILOR MINŢI DIN CAUZA ILUZIILOR LOR

Voi continua să tratez acest subiect, abordând ultimele trei iluzii ale oamenilor, care îi trimit inevitabil în închisoarea propriilor lor minţi.

Iluzia condiţionării o au oamenii atunci când se leagă de o ţară, de un oraş sau un sat, de o maşină, motocicletă sau bicicletă, de o şcoală, o facultate, o carieră în viaţă, de o călătorie, o vacanţă,

de familie, de părinţi şi copii, de colegi, de prieteni – şi exemplele pot continua. Toate acestea la un loc dau iluzia condiţionării, la prorpriu şi la figurat, când de fapt, în timpul vieţii noastre, fiecare dintre noi ne alegem paşii şi drumurile care ne bagă în iluzia condiţionării.

Penultima ilizie este cea a Superiorităţii, o iluzie care de-a lungul timpului a produs mult rău fiinţelor umane!

Foarte mulţi oameni se cred superiori semenilor lor, atitudine care îi face vanitoşi, devin orbi la realităţile cotidiene, iar câteodată chiar ăşi pierd uzul raţiunii.

Iluzia că sunt superiori celor cu care interacţionează e o proastă opţiune pentru toţi cei care gândesc în acest fel. Superioritatea lor e de fapt o falsă impresie, iar asemenea personaje de regulă se izolează şi pierd contactul cu lumea reală, devin iraţionali şi gomoşi, lucru care îi deranjează  pe toţi aceia care mai au minim de bun simţ în ei.

Şi, în sfârşit, a zecea iluzie, cea a Ignoranţei, este o ilizie la fel de periculoasă şi distrugătoare ca şi aceea a superiorităţii.

Foarte mulţi oameni trăiesc într-o ignoranţă continuă, fără să realizeze cât de mult rău îşi produc lor însăşi. Ei intră în închisoarea propriei lor minţi, începând şi sfârşind prin a ignora aproape totul din preajma lor.

Gândiţi-vă, ce poate fi mai distrugător pentru noi, oamenii, dacă nu ar exista sentimentul de solidaritate şi am trăi cu toţii într-o ignoranţă totală faţă de tot ce ne înconjoară ?

Să ignorăm orice abuz, agresiune sau fapte imorale ori penale, orice fel de riscuri, precum ininenţa unui cutremur major , a unui război, a unei furtuni catastrofale sau orice alt cataclism  – ar fi o imensă eroare!

Tot aşa cum nu ne putem ignora bunicii, părinţii sau propriii copii, nu avem voie şi nu putem ignora legile şi regulile de convieţuire din ţara în care trăieşti şi nici constituţia acelei naţiuni, nu putem ignora drepturile fundamentale ale omului, atât pentru noi, cât şi pentru toţi semenii noştri.

Dacă ignorăm aceste valori, atunci inevitabil vom derapa spre anarhie şi autodistrugere.

                                                                            Prof.univ.dr. Florentin SCALEŢCHI