Charles Wratto (34 de ani), doctorand în cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, este originar din Liberia (Africa). A fost un „copil-soldat“ care, ajuns la maturitate, a lansat o campanie prin care vrea să schimbe lucrurile acasă: primul pas este ridicarea unui şcoli. Potrivit adevărul.ro, el „vrea să ajute copiii care nu au o casă, acei copii-soldaţi care, după ce s-a terminat războiul, au fost respinşi de familie şi de comunitate şi au fost nevoiţi să doarmă în cimitire. Ştiu ce înseamnă să fii copil-soldat, ştiu prin ce au trecut, de aceea vreau să îi ajut. Vreau să dau înapoi societăţii ce i-am luat“, mărturisea, în urmă cu trei ani, Charles Wratto, acum doctorand la Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) Cluj şi coordonatorul unui proiect prin care se luptă să construiască o şcoală în mijlocul pădurii din Africa. Charles a ţinut prelegeri despre ororile războiului în mai multe ţări, a înfiinţat o fundaţie care-i poartă numele şi schimbă destine, iar acum vrea să adune bani ca să construiască o şcoală în districtul Kparblee din Liberia, ţara sa natală. De ce o şcoală? Pentru că asta l-a salvat de fantomele trecutului şi i-a oferit un viitor. Şi, crede Charles, asta e soluţia şi pentru ceilalţi ca el. Şcoala din pădure Ideea şi dorinţa de a face ceva pentru cei de acasă a apărut în timp ce-şi făcea masterat în managementul crizelor şi conflictelor la UBB. A creat Fundaţia Charles Wratto.
În 2014 s-a întors în Liberia să-şi revadă familia. Tatăl său, medic de profesie, era într-un sat. I-a spus: „nu are rost să locuieşti la oraş dacă ai pierdut totul. Aici măcar îi ajut pe săteni“. „Acolo am văzut atâţia copii şi nicio şcoală. Copiii se trezesc dimineaţa la 6 şi se duc să muncească la ferme. Se întorc seara la 7. Asta fac. Muncesc toată ziua. E nevoie de educaţie. M-am sfătuit cu tata dacă să iau legătura cu şeful satului ca să ridicăm o şcoală. El a zis că da, dar că nu e sigur că oamenii vor fi de acord deoarece politicienii le-au promis multe şi nu au făcut. Le era teamă că şcoala va fi doar un vis frumos, o minciună ca acea a politicienilor“, povesteşte tânărul.
Dar nu a fost doar o vis. Anul următor s-a întors cu materiale de construcţii şi s-a apucat de fundaţie într-un alt sat decât cel în care şi-a revăzut tatăl. Satul e într-un district numit Kparblee, unde nu există şcoli, iar cea mai apropiată unitate de învăţământ e la 3 zile de mers pe jos. „De-asta mulţi uită de ideea de a merge la şcoală“, crede liberianul. Întoarcerea lui cu planuri pe hârtie şi materiale de construcţii a câştigat încrederea oamenilor care i-au sărit în ajutor. Mai mulţi săteni din cele 11 sate ale districtului au mers să vadă minunea şi să se facă utili. „Să fiu sincer, nu m-am aşteptat la o aşa reacţie. De ce? Pentru că au fost minţiţi de multe ori. Drumul în zonă e rău. Politicienii zboară cu elicopterul. Le-am zis că împreună putem face o şcoală. Credeau că-mi pierd minţile, dar după ce m-au văzut că mă întorc, tai copaci, sap gropi şi-au dau seama că e serios“, explică Charles.
