Reluând sintagma doamnei Corina Dragotescu, imaginea finala a consfatuirii PSD de luni dupa-amiaza confirma ca acesta a fost si ramâne o forta politica redutabila, în ciuda tensiunilor interne si a desemnarii nefericite a candidatului pentru Bucuresti, pentru care am toata stima, dar care nu era persoana apta sa devina primar general. Faptul ca partidul a dobândit cele mai multe posturi de primar în tara si considerabil de multi presedinti de consilii judetene i-a infirmat pe cei care-i preziceau dezintegrarea, sau macar trecerea în categoria secunda a partidelor politice. (Sa nu uitam ca la Bistrita, candidatul PSD ocupa functia de primar, ceea ce, dupa câte stiu, reprezinta o premiera.) M-au surprins rezultatele slabe din Cluj-Napoca, în care locuiesc lideri importanti, dar deocamdata, acestia nu au gasit drumul de comunicare cu electoratul.
Chiar daca, în Capitala, Sorin Oprescu a câstigat alegerile, aceasta reprezinta numai un semi-esec pentru PSD, fiindca nimeni nu poate sa conceapa ca acel ce a fost ani de-a rândul membru al acestui partid, având functii importante, s-a îndepartat substantial de forta politica din care provine. (Si în acest caz, domnul Iliescu s-a dovedit ca are fler politic, fiind cel mai abil politician al singurei forte de stânga din tara.)
Victoria „independentului” Sorin Oprescu trebuie privita în contextul faptului ca nu are o majoritate de consilieri în spatele lui. Sa ne aducem aminte de blocajul care a împiedicat functionarea Primariei Generale, în perioada 2000-2004, când Traian Basescu a avut împotriva sa consilierii PSD si, în consecinta, nu a înfaptuit aproape nimic. Succesorul lui, Videanu, a început multe, dar a finalizat putine lucruri, deoarece sectoarele au avut primari cu diverse orientari politice, iar multe din proiecte nu au fost dorite de bucuresteni, iar altele nu se puteau înfaptui pe durata unui mandat. Succesul lui Oprescu a fost determinat de multe cauze. A profitat din plin de modul primitiv în care a fost contestat în campania electorala. S-au reprosat medicului chirurg mineriadele, sau faptul ca tatal sau a fost general de securitate. Acest mod de abordare aduce aminte cu anii ’60, când erai judecat dupa dosarele parintilor si nu dupa ce reprezentai tu. Cu riscul de a fi acuzat de blasfemie, sustin ca unii din cei care se considera de dreapta se aseamana cu cei care ne-au otravit viata în trecut, cel putin în modul irational si excesiv în care examineaza problemele. I-a fost favorabil domnului Oprescu si ajutorul ce a încercat sa-l dea Presedintele Basescu Domnului Blaga, un personaj de toata stima pentru ceea ce a facut, cât a fost ministru de interne. Blaga a mai avut un handicap major: este ardelean, iar noi ne acomodam mai greu cu sudul tarii. Neculai Gheran, cel mai mare specialist în Rebreanu arata cât i-a fost de dificil lui Maniu, când era prim ministru, sa-i acorde demnitati de stat marelui scriitor, fiindca era ardelean si, în plus, greco-catolic.
Apropo de alegerile locale, m-au consternat opiniile alegatorilor dintr-o localitate din Moldova, care s-au încapatânat sa voteze un candidat de care stiau ca este mort, fiindca „era om bun”. Ceea ce repet pâna la satietate s-a confirmat: votul uninominal – prin el însusi – nu înseamna reformarea clasei politice. S-au ales si reales foarte multi baroni locali, unii cu dosare penale, dupa cum, dintre actualii parlamentari, o mare parte se vor regasi în viitorul Parlament. Clasa politica nu poate fi mai buna decât electoratul care o confirma. Nici refuzul de a vota si nici votul cenzitar nu sunt solutii realiste, si a te lamenta la nesfârsit despre starea natiunii, cum fac multi ziaristi, nu înseamna nimic.
Protagonistii esichierului politic sunt aceeasi, mai putin PRM, dar mai este un drum pe care partidele, cu poze sau fara poze în grup, vor trebui sa-l parcurga pâna la viitoarele alegeri.
19.06.2008
Adrian Man
P.S.
1. În articolul precedent, am sugerat intelectualilor cu rezonanta sa ia atitudine în fata valului de obscurantism ce bântuie tara. Domnul profesor Pecican a scrisa foarte bine în RL si-i multumesc mult pentru examenul echilibrat al problemei abordate.
2. A murit Cinghiz Aimatov, un mare, un foarte mare scriitor din fostul spatiu sovietic. Nu numai Soljenitân este singurul reprezentativ pentru marea cultura din aceasta zona. Ar fi bine ca marile edituri sa-l reediteze pe cel trecut prea devreme în eternitate.
3. Nu am fost si nu voi fi de acord nicicând cu limbajul virulent, indiferent cine îl promoveaza. Dan Ciachir continua campania împotriva patriarhului Daniel si pentru Patriarhia Moscovei. (Fiecare cu preferintele lui.) În acelasi numar din Ziua, autorul Caravanei cinematografice, Ioan Grosan, scrie un articol admirabil „Apneea PD-L”. Ne demonstreaza ca este nu numai un admirabil scriitor, ci si un mare ziarist. Se poate face presa si cu un limbaj îngrijit.
