Freddy Robbison, specialist in delapidarea banilor publici

Conform unor informaţii din aproprierea companiei, Resido Industries ar avea datorii ce totalizează 12 milioane de euro, dintre care către stat aproximativ trei milioane de euro. Resido Industries şi Resido Trade aveau aceiaşi reprezentant care semna actele, respectiv Rabin Machany. Oficialii Resido Trade şi Resido Industries au semnat chiar şi un contract de prestări servicii de transport, iar Rabin Machany a semnat din parte ambelor firme (vezi foto).
Firma Resido Industries deţinea un imobil pe strada Horea 42, însă acesta a fost pus sub sechestru de cei de la Finanţe, din cauza datoriilor. Valoarea acestui imobil de 1.000 de mp a fost calculată iniţial la 700.000 de euro, apoi aproximată la 400.000 de euro. Până la urmă, locuinţa a fost cumpărată de avocatul Godoroja Daniel prin intermediul socrului său. Costul final al tranzacţiei a fost de 87.000 de euro ceea ce reprezintă cu mult sub valoarea pieţii unui imobil de 1.000 de mp situat în zona centrală a Clujului.

Precedentul Dacia Felix

Pe cetăţeanul româno-israelian Fredy Robinson îl cunoaştem din episodul devalizării celebrei bănci Dacia Felix. Robinson a preluat-o ilegal de la statul român pentru a o vinde apoi cu 42 de milioane de dolari.
O altă afacere dubioasă este cea a firmei de comercializare a marmurei, Milomar din Cluj, prin care a făcut datorii de milioane de euro către diverse firme, fără ca acestea să îşi mai primească vreodată banii înapoi.
Transferarea activelor de pe firma Resido Industries pe Resido Trade seamnănă cu falimentul băncii Dacia Felix, primul crah de proporţii în domeniul financiar din România. Falimentul Daciei Felix a fost declanşat la cererea unui creditor al acesteia. Ca urmare, în martie 2001, Pricewaterhouse Coopers a fost desemnat lichidator. Raportul întocmit de această companie scoate la iveală amănunte necunoscute până atunci referitoare la evenimentele care au culminat cu dispariţia BDF de pe piaţa bancară românească. În spatele întregii afaceri era omul de afaceri israelian Fredy Robinson. BDF era o societate pe acţiuni, iar conform Legii 52/1994, acţiunile acesteia ar fi trebuit să fie listate pe RASDAQ. Cu toate acestea, la data intrării băncii în faliment, BDF nu era listată la bursa menţionată, iar registrul acţionarilor era ţinut de către Departamentul Strategie al instituţiei, al cărui şef era Alexander Regenbogen. Regenbogen era, în acelaşi timp, acţionar al grupului de firme deţinut de Fredy Robinson.

Experienţa Israel

Proprietarul companiei Resido Trade, Freddy Robbison, este cunoscut şi pentru încercările sale de a încerca să „fenteze” justiţia în Israel. Dacă în atenţia justiţiei din Israel afaceristul este cercetat pentru delapidarea a 100.000 de euro, la noi în ţară acesta reuşeşte să-şi mute bunurile de pe o firmă pe altă, lasând-o pe prima să intre în faliment. Pentru afacerile din Israel, Freddy Robbinson a beneficiat de un tratament „blând” din partea justiţie, respectiv trei ani de arest la domiciliu.

Angajaţii trataţi „penal”

Surse din aproprierea companie Resido Trade au susţinut că angajaţii sunt trataţi jalnic. „Nu au niciun echipament de protecţie, deşi lucrează cu diferitele tipuri de piatră. Toată iarna salariaţii au fost puşi să lucreze fără salariu, iar banii îi primeau doar din când în când câteva milioane (n.r. – lei vechi). Le dădeau numai câte 3-4 milioane, chiar dacă salariul lor era mai mare. Oamenii continuau să lucreze doar pentru că nu mai aveau unde altundeva să îşi găsească un loc de muncă. De asemenea, oamenii au lucrat în frig tot anotimpul rece”, au susţinut sursele. De asemenea, conform aceloraşi informaţii, patronul româno-israelian nu a plătit niciodată asigurările sociale pentru angajaţii săi.

Infracţiune cu nuanţă penală

Avocatul Mihai Neamţ a susţinut că acest caz a fost un paradis fiscal, care a început doar de câţiva ani să fie luat în seamă de autorităţi. „Conform Legii 31 există posibilitatea ca un lichidator care cercetează o firmă în insolvenţă să solicite anularea anumitor contracte pe care le-a încheiat firma respectivă de-a lungul timpului. De mulţi ani s-a încercat în România salvarea creditorilor, iar acest lucru se numeşte solvenţă aparentă. De 2-3 ani au început şi lichidatorii să anuleze vânzări şi trasări fictive”, a declarat Mihai Neamţ pentru Gazeta de Cluj. Avocatul a dat un exemplu de un asemenea proces pe care acesta l-a susţinut. „Am avut o situaţie cvasi-similară cu o firmă de curierat şi am descoperit că aceştia şi-au mutat bunurile cu o lună sau două înainte pe o firmă a unui prieten de-al lor. Aceste lucruri pot fi clasificate în funcţie de infracţiunile legilor comerciale, însă pot fi şi de natură penală în măsură în care se dovedeşte ca înstrăinările sunt făcute în mod infracţional”, a continuat Neamţ.

Ştefan Trandafir