Loredana Ionescu povestește pe blogul personal cum soțului ei i-a fost furat în avionul Wizz Air pe ruta Cluj-Bari un rucsac negru cu actele de identitate în el, cu laptopul și alte obecte personale. Aceasta mai spune că încă așteaptă o reacție din partea Wizz Air. Vă redăm mai jos întreaga poveste:
”Furt în avion Wizz Air – ”Low-cost – No care
Ați ațipit vreodată într-un tren fără să țineți aproape geanta cu bunurile personale sau chiar cu mâna pe geanta cu portofel și acte? Bănuiesc că nu. Dar într-un avion? Stați cu ochii pe bagajul de mână, să nu cumva să fie furat în timpul zborului? Se pare că așa ar trebui…
Sâmbătă, 12 ianuarie, călătorind de la Cluj cu aeronavă Wizz Air, trei adulți cu doi copii mici – Orla, fetița noastră de 4 luni și Olivia, finuța noastră de 1 an – și cu Puștiul de 10 ani.
La destinație, fiind cu doi bebeluși, decidem să rămânem în avion până ies ceilalți pasageri, ca să evităm îngrămădeala și aerul îmbâcsit respirat la comun de prea mulți oameni. Oricum tot procesul de drum de-acasă până la aeroport, controlul de securitate, așteptarea la poarta de îmbarcare, urcarea în avion, zborul în sine, au fost suficient de dătătoare de stres pentru toată lumea. Când coborâm din avion, vedem că rămâne un rucsac roșu la locul de bagaje, ne gândim că l-a uitat cineva. Și ne dăm seama că lipsește unul dintre bagajele noastre, un rucsac special de laptop.
Ne-a fost furat. Un rucsac negru, al lui Peter, soțul meu, cu acte de identitate în el, cu laptopul meu în el, cu alte obiecte personale valoroase, a fost furat în avion, cineva a coborât pur și simplu cu geanta noastră și și-a văzut de treabă.
În prima fază, cu bună credință, ne ducem la biroul de Lost&Found, sperând că cineva a încurcat gențile –ceea ce, realist vorbind, era cam imposibil, rucsacul nostru fiind unul destul de mare, simplu negru și model special de laptop, cântărind vreo 8 kg, iar bagajul rămas fiind un rucsac mic, roșu cu negru, de vreo 2 kg. La Lost&Found, doamna deloc îngrijorată, deschide geanta roșie care conținea niște haine ușoare de femeie, banale, îngrămădite, fără absolut nici un act, vreo hârtie, o carte, ceva, orice. Pe scurt, o geantă “dummy”, pregătită special înainte de plecare cu intenția clară să fie folosită ca “scuză” în cazul în care hoțul este prins. Imaginați-vă: “Oh, vai! Vă mulțumesc, am încurcat gențile din greșeală. Ce toantă sunt!“.
A trecut o săptămână de atunci. Am făcut o plângere la Wizz Air a doua zi, pe 13 ianuarie și nu am primit nici un răspuns. Am făcut o plângere la Poliția din Bari, aeroportul destinație, cei de acolo doar au ridicat din umeri. Am făcut o plângere la Poliția de Frontieră și Poliția de Transport din Aeroportul Cluj Napoca aseară, la întoarcere, nu știm sigur ce urmează, dar senzația e că… aia e.
Mi se pare josnic. Nu doar faptul în sine, că deh, un furt se poate întâmpla oricând și oricum, asta-i lumea în care trăim. Da, te aștepți mai puțin să se întâmple într-un avion. Urci la bord fără să te gândești că nu ești în siguranță, dar înțeleg că se poate întâmpla. Însă cel mai frustrant e modul în care situația e tratată. Ca și cum n-ar fi important sau ca și cum n-ar fi ceva de făcut.
Cum să nu fie nimic de făcut? Aeroporturile s-ar zice că sunt cele mai sigure zone, nu? Complet supravegheate de camerele video. Păi tu, Poliția, ai toate datele la îndemână. Uită-te pe camerele video și vezi cine a coborât din avion cu rucsacul nostru și a trecut de controlul documentelor de identitate care se presupune că e cea mai securizată zonă?! Ok, înțeleg, poate că cel care a luat rucsacul l-a acoperit cu ceva la ieșirea din avion… dar nu e un ac să nu vezi pe camerele video că cineva ascunde ceva, e un ditamai rucsac. În plus… cine a urcat de la Cluj cu rucsacul roșu pe care l-a abandonat… cu ce bagaj a coborât? Mi se pare jenant să se ridice din umeri și noi, ca cetățeni, să ne simțim frustrați de faptul că nu se face minimul de efort pentru a găsi hoțul.
Și… Wizz Air. Ok, nu poți să știi din start că un hoț sau o gașcă de hoți urcă la bordul aeronavei tale și nu ai cum să verifici cine și ce fură. Dar tot cred că ar trebui luată o atitudine. Mi se pare inacceptabil să nu răspunzi imediat la o astfel de agresiune cu un apel telefonic încât să liniștești supărarea și să afli detaliile suplimentare (adică informație importantă care nu a încăput în limita celor 2.500 de caractere utilizabile la rubrica “Plângere” online!).
Wizz Air! Când vă mândriți cu sintagma “low cost”, nu am înțeles că este și “low care”, nu doar în privința prețurilor și a condițiilor de zbor, ci și a respectului și atitudinii față de pasagerii tăi. Să scrie atunci în fiecare aeronavă sau însoțitorii de zbor să avertizeze pasagerii – nu răspundem de bunurile voastre, stați cu ochii pe bagaje, cu noi circulă și hoți! Și nici nu ne pasă.
Sunt supărată, sigur. Laptopul meu conținea munca mea de ani de zile, fotografii personale de mai mulți ani, documente importante, cam 1 Tb de informație, mare parte irecuperabilă.
Dar sunt mai supărată pentru trauma psihică. Pentru senzația de greață pe care acest incident și atitudinea cu care am fost tratați ne-o lasă. Pentru alergătura la care am fost supuși de la un birou la altul, cu un copil de patru luni în brațe, dând peste tot de oameni care nu știau ce să facă și ne-au tratat de parcă îi deranjam și nu noi eram victimele unui furt în avion.
Și mai este un aspect. Nu unul personal și subiectiv, ci unul civic. Acea persoană, hoțul, nu este doar un hoț în avion. Este un hoț în fiecare zi. În acel avion nu erau doar turiști ci și mulți români întorcându-se “acasă” în Italia după vacanțele de Crăciun. Persoana aceea a pregătit furtul înainte de a pleca (pregătind geanta “dummy” ) și a făcut primul furt din 2019 exact în momentul în care a aterizat în Italia. Face un deserviciu României în fiecare moment în care răsuflă aerul liber și este neprins, provocând alte furturi la fiecare pas.
Poliția din Aeroportul Cluj, Poliția din Aeroportul Bari și Wizz Air dețin toate informațiile care pot duce ușor la identificarea și localizarea hoțului, au înregistrări video, au listele cu pasageri, au declarațiile noastre. Cineva a urcat în Cluj cu acest rucsac roșu (care astăzi încă este la Lost&Found al aeroportului din Italia) și a coborât cu geanta noastră.
Să vedem ce va urma. Încă așteptăm o reacție din partea Wizz Air”, scrie Loredana Ionescu pe blogul personal.
