Gabriel Resources aproape de faliment

După ce compania Gabriel Resources a pierdut procesul cu România, acțiunile s-au prăbușit și firma se pregătește să intre în faliment pentru a nu plăti cheltuielile de judecată.

Situație recunoscută oficial, chiar de către companie, într-un comunicat în care anunță că nu are cele aproximativ 10 milioane de dolari pe care tribunalul de arbitraj de la Washington a decis că trebuie să le plătească României, ca și cheltuieli de judecată.

Modul în care încearcă să scape de obligații oferă o imagine finală de un un grotesc incredibil a tot ceea ce a însemnat ”proiectul Roșia Montană”. O uriașă, o monstruoasă minciună, de la un capăt la altul. Adică după ce pretinzi (în fața unui tribunal) că ai investit un miliard de dolari într-un proiect, când ai printre acționari mari miliardari ai lumii ori după ce ai promis garanții de zeci și sute de milioane de dolari pentru ecologizări mamut și administrări ale munților și lacului cu deșeuri (cianuri) pentru zeci de ani, să tragi oblonul pe motiv că n-ai 10 milioane de dolari?

Culmea e că ultima șansă a celor de la Gabriel Resources e Guvernul Ciolacu! Care, prin prelungirea licenței care expiră în această vară, ar putea resuscita valoarea la Bursă a companiei. Ce spuneți, o va face?

La ora la care scriu rândurile astea, acțiunile lui Gabriel Resources erau prăbușite la Bursa din Toronto la 0,02 dolari (adică 2 cenți), de la 0,87 dolari, cât aveau vineri, când acționarii încă mai sperau la despăgubiri de miliarde dolari în litigiul cu Roșia Montană. Mai mult, în cursul zilei, compania a transmis un comunicat prin care anunță că nu are bani să plătească cheltuielile de judecată datorate statului român, de aproximativ 10 milioane de dolari americani.

”Compania are în prezent fonduri disponibile de aproximativ 2,7 milioane USD (2,0 milioane USD) și se așteaptă ca acest sold să fie epuizat în cursul normal al activității până în mai 2024. Gabriel intenționează să efectueze o revizuire imediată a obligațiilor sale financiare actuale și viitoare și a capacității de a obține fonduri pentru a deconta sumele de plătit. Compania își va anunța concluziile în timp util”, se arată în comunicat.

Prăbușirea la Bursă a lui Gabriel Resources a fost urmărită live și comentată intens (și ironic) pe Facebook. Sursa: Kovacs Csongor/Facebook

Ei bine, măcar acum, în ceasul al 13-lea, când putem răsufla ușurați că ditamai bomba nucleară ne-a făcut vânt la păr, putem înțelege (dacă mai era vreun dubiu) cât de uriașe, fabulos de gigantice, incredibil de cinice și de mizerabile au fost minciunile legate de proiectul ăsta.

Listată la Bursă, când încă nu avea vreun contract cu statul român; cu subsidiara din România înființată cu un an înainte de a fi adoptată legea în baza căreia s-ar fi putut înființa; cu o licență dobândită pentru un perimetru mai mare decât cel deținut de compania de stat de la care a preluat-o – așa a început istoria companiei Gabriel Resources care a încercat, vreme de mai bine de un sfert de veac, să ne convingă că putem bea apă cu cianură și o să pleznim de sănătate ori că patrimoniul material extraordinar poate fi salvat prin dinamitare.

Cele mai gogonate minciuni, cele mai incredibile și fanteziste afirmații ori cele mai josnice atacuri și jigniri la adresa opozanților au rulat ani la rând pe ecranul televiziunilor din România ori prin presa scrisă, tipărită și online, plătite cu zeci de milioane de dolari pe care, apoi, compania a avut tupeul să ni le ceară să le decontăm în litigiul de la Washington!

Rareș Bogdan a intrat definitiv în istoria mondială a ridicolului

E pentru istoria mondială a penibilului momentul în care Rareș Bogdan a vărsat, ieri, o lacrimă de bucurie pentru victoria României în litigiul de la Washington. Un proces în care, dacă ar fi fost să pierdem, am fi trebuit să decontăm și vacanța lui de golf în Noua Zeelandă, din 2010, de vreo 11.000 de dolari. Vacanță pe care i-a plătit-o compania sub pretextul ”documentării pe teren”! Că da, până acolo s-a ajuns, să se plătească vacanțe extravagante pentru șefi de redacții și alți decidenți editoriali, ca la întoarcere să ne spună ”ce bună e cianura” și ce investiție colosală în viitorul României o să facă ”Goldul”. Iar asta făcea parte din ”investiția” în proiectul de la Roșia Montană

Am spus-o și am repetat-o de m-am plictisit că n-au existat niciodată banii pretinși că vor fi investiți în proiect, că totul e o uriașă cacealma, de la super-primitivul proiect propus, până la garanțiile de mediu promise și asigurările proiectului. Nu e de mirare că marile firme de asigurări le-au spus ”pas” pe bandă rulantă, iar prima care s-a retras din poveste a fost divizia de investiții a Băncii Mondiale, care promisese inițial finanțare, dar care și-a retras ambasadele când a văzut rezultatele studiului de impact social pe care l-a făcut la începutul anilor 2000.

Rând pe rând, toate avizele, autorizațiile și certificatele importante eliberate în favoarea companiei de către autoritățile române au fost anulate de definitiv de instanțele judecătorești.

Și încă mai sunt unii care vor ”proiectul minier”

În ciuda tuturor acestor fapte, în ultimele săptămâni, zile și ore (inclusiv după anunțarea verdictului) am auzit suspine după ”beneficiile proiectului minier”… Oameni care nu au fost niciodată la Roșia Montană, iar dacă au ajuns nu s-au obosit să iasă de pe ulița principală și să stea de vorbă cu mai mult de 2-3 localnici selectați de companie, deplâng și acum proiectul și spun că ”uite câte case părăsite sunt pe aici”, după care postează fotografii cu casele cumpărate și deținute de… compania minieră. Că alea sunt cele părăsite.

Apropo, dacă tot se plânge compania că n-are bani să plătească cheltuielile procesuale datorate statului român, casele astea sunt primele pe care le putem executa, pentru a mai șterge din datorii (evident, nu la prețurile alea fanteziste la care au fost evaluate de companie).

Că era vorba de un traficant de droguri din Australia, rupt în fund (la momentul intrării în afacere), ca Frank Timiș, ori de un penal internațional conectat la primi-miniștri, președinți ori dictatori, ca Benny Steinmetz, în spatele Afacerii Roșia Montană au stat mereu aventurieri fără scrupule care n-au avut nici cea mai mică intenție de a exploata vreodată aurul din Apuseni, ci de a extorca naivii de la Bursă cu complicitatea unor decidenți politici de pe la noi și a unor mercenari fără o minimă etică din presă și agențiile de publicitate. Să nu vă închipuiți că-i compătimesc pe fraierii Bursei – că atunci când speculezi pe seama vieții unor oameni (cum s-a întâmplat cu cei din Roșia Montană), nicio sumă pe care o pierzi nu e prea mare.

De 25 de ani, marea minciună cu ”proiectul minier” blochează dezvoltarea!

De fapt, asta e cea mai mare minciună legată de Roșia Montană: cum că opozanții proiectului minier ar fi blocat dezvoltarea zonei, când adevărul e cu taman pe dos. Vreme de mai bine de un sfert de veac, oricărei dezvoltări alternative, de la turism la creșterea vacilor (că nici pentru un grajd nu s-a dat autorizație de construire în perimetrul licenței), i s-au pus bețe în roate în ideea că se face ”mina”.

25 (douăzeci și cinci) de ani au trecut de când compania a dobândit licența și nu a propus un proiect minier legal, ci unul care – îmi asum afirmația – știa că nu ar avea cum să fie autorizat. Pentru că un proiect care să respecte standardele minimale de mediu, nu mai vorbim de protecția patrimoniului cultural, NU aveau cum să propună.

În momentul închiderii exploatării de stat, părțile cele mai bogate ale zăcământului fuseseră deja extrase de ani buni (că munții ăia sunt scormoniți și minați de 2000 de ani, totuși!). Nu degeaba a început Ceaușescu exploatarea în carieră deschisă, că ”pe galerie” nu mai renta. Dar în ultimul deceniu al veacului trecut nu mai renta nici exploatarea în carieră deschisă – nici măcar în condițiile în care costurile de mediu și sociale erau ignorate!

Un proiect ca cel de la Roșia Montană e ”profitabil” doar dacă ignori costurile

Compania n-a venit cu nicio inovație – chiar ei se apărau că vai, de ce ne plângem de cianurare, că doar cianura se utilizează de mai bine de o sută de ani în exploatarea aurului! Păi tocmai ăsta era baiul, că după un secol de utilizare acum îi cunoaștem efectele și riscurile pe termen mediu și lung (că anual se rup baraje și iazuri de decantare istorice,de la proiecte de extracție ale aurului de pe întreg globul, iar zonele distruse nu s-au refăcut nici acum)! Teoreticul profit al proiectului (pentru acționari, nu pentru statul român) s-ar fi bazat doar pe utilaje mult mai performante, capabile să fărâmițeze ditamai patru munți în mai puțin de 20 de ani!

Însă chiar și la o asemenea viteză de exploatare, o asumare minimală a costurilor sociale și economice, ar face proiectul falimentar. Gândiți-vă că proiectul ar fi fost autorizat și implementat. Acum ar fi fost deja încheiat (că licența s-a eliberat în 1999, proiectul, în cea mai optimistă formă a lui, s-ar fi încheiat după 20 de ani, dar cel mai probabil și mai repede). La ora actuală, în locul Roșiei Montane ar fi fost patru cratere gigantice, halde uriașe de sterile, ditamai lacul cu cianuri și un baraj amenințător deasupra Abrudului și a altor zeci de localități din aval.

Din ce-ar fi trăit acum locuitorii din Roșia Montană? Din pășunat sterile? Din plimbări cu bărcuța prin cianură? Dar cei din zona Apusenilor? Câți ați cumpăra carne de vită dintr-o zonă cu un uriaș lac de cianură în preajmă? Câți v-ați cumpăra mobilă din lemn provenit dintr-o asemenea zonă și câți ați merge în vacanțe în proximitatea unui dezastru? Știți că sunt câteva zeci de mii de familii care trăiesc în Apuseni (în zona de impact a proiectului) exact din asemenea ocupații?

Măcar acum, când ”marii investitori” de la Roșia Montană se dovedesc a fi niște găinari și mincinoși ordinari, care cică n-au 10 milioane de dolari să-și achite datoriile (dar pretindeau că afacerea lor ar fi valorat 3 miliarde de dolari!), ar fi momentul să înțelegem realitatea: că nu există investitori onorabili în zona mineritului (mai ales al celui de aur) și chiar dacă ar exista ori dacă exploatarea ar fi de stat, costurile sociale, de mediu, economice și de patrimoniu ar excede beneficiilor. (preluare romaniacurata.ro)