Gheorghe Isai, inspectorul care se ascunde după calendar. Așteaptă liniștit prescripția și scapă de condamnare

ex-procuror șef DNA Cluj, Crin Bologa

Gheorghe Isai, fost inspector al Curții de Conturi Cluj, pare să fi găsit cea mai simplă metodă de a scăpa de o condamnare: așteptarea. Acuzat că a luat mită pentru a închide ochii la diverse nereguli financiare, el a fost condamnat în primă instanță, însă acum beneficiază de o rejudecare. O rejudecare care, întâmplător sau nu, îl aduce foarte aproape de termenul de prescripție. În momentul de față dosarul se află pe rolul Curții de Apel Cluj.

Dacă în alte sisteme judiciare acest lucru ar putea fi privit ca o problemă, în România pare mai degrabă o strategie consacrată. Nu este nevoie de probe noi, de martori surpriză sau de o reinterpretare bruscă a legii. Tot ce trebuie să faci este să ai răbdare și să te bazezi pe faptul că, mai devreme sau mai târziu, timpul îți va rezolva toate problemele. Când vine momentul potrivit, legea nu te mai poate atinge, indiferent de cât de evidentă era vinovăția ta.

De la condamnare la o rejudecare salvatoare, iar apoi la apel

Dosarul lui Gheorghe Isai este un exemplu perfect al modului în care justiția românească funcționează mai mult ca un joc de noroc decât ca un mecanism de pedepsire a infractorilor. Condamnarea sa inițială a fost un pas logic, bazat pe probe și pe mărturii, dar rejudecarea a venit ca o gură de aer proaspăt, oferindu-i exact ceea ce avea nevoie: timp. Timp ca procesul să se lungească suficient, astfel încât, la final, totul să se șteargă cu buretele.

Desigur, nimeni nu va spune direct că acesta este planul. Se vor invoca „drepturile inculpatului”, „necesitatea de a analiza mai bine probele” sau „complexitatea cazului”. Însă realitatea este simplă. Dacă dosarul rămâne suficient timp prin sertarele instanțelor, dacă se cer expertize suplimentare, dacă apar amânări cauzate de diverse detalii tehnice, Gheorghe Isai ar putea ieși basma curată fără să fie nevoie să își dovedească nevinovăția. Pur și simplu, condamnarea nu va mai fi posibilă din punct de vedere legal.

Faptele comise de Gheorghe Isai

În 2013, Gheorghe Isai, auditor public extern la Camera de Conturi Cluj, a fost trimis să verifice contractul „Extindere și reamenajare parc zoologic și de agrement Turda, județul Cluj”. Ca orice control de rutină, acesta ar fi trebuit să scoată la iveală eventuale nereguli și să impună măsurile legale necesare. Doar că, în loc să urmeze procedura standard și să sesizeze organele de urmărire penală pentru diverse probleme constatate, a ales o altă variantă: aceea de a încadra neregulile ca simple „abateri administrative”. Coincidență sau nu, la scurt timp după acest raport, a primit un „cadou” pe măsură: un ponton de 28.000 de lei.

Pontonul, oferit cu generozitate la instigarea omului de afaceri Zoltan Losonczi, administrator al firmei Benzot Har, pare să fi fost un simbol al „recunoștinței” pentru ochii închiși la timp. Însă DNA Cluj nu a apreciat acest schimb de servicii și, în 2021, l-a trimis în judecată atât pe Isai, pentru luare de mită, cât și pe Losonczi, pentru instigare la dare de mită. Procesul a urmat traseul clasic al justiției românești: tergiversări, interpretări legislative, amânări. Iar în final, rezultatul a fost cel previzibil: în august 2023, Tribunalul Cluj a decis că Losonczi nu mai trebuie să răspundă penal, pentru că faptele s-au prescris. Cu alte cuvinte, a scăpat fără niciun fel de consecință, pur și simplu pentru că legea nu mai permitea pedepsirea lui.

Și dacă pentru cel care a dat mita lucrurile s-au încheiat cu bine, este clar că același drum îl va urma și Gheorghe Isai. Deși inițial condamnat, a obținut rejudecarea dosarului, exact la timp pentru ca și faptele sale să se apropie de termenul de prescripție. De acum, procesul va merge înainte atât cât este nevoie pentru ca și el să beneficieze de aceeași „grațiere prin uitare”. Dacă legea a decis că Losonczi nu mai poate fi tras la răspundere, de ce ar fi diferit pentru cel care a primit mita?

Prescripția, cel mai bun aliat al inculpaților

În loc să vedem o justiție care funcționează rapid și eficient, asistăm la un spectacol absurd în care inculpații se folosesc de propriile procese ca de niște mecanisme de scăpare. Nu mai contează dacă ai comis fapta, nu mai contează dacă ai fost prins, nu mai contează nici măcar dacă ai fost condamnat inițial. Tot ce contează este să te ții bine și să rezisti suficient de mult până când judecătorii nu mai au ce face în afară de a constata că fapta s-a prescris.

În cazul lui Isai, procesul se îndreaptă exact în această direcție. Deși a fost acuzat că a primit mită pentru a acoperi nereguli financiare, deși a fost condamnat inițial, acum se bucură de o nouă șansă. O șansă nu de a demonstra că este nevinovat, ci de a amâna destul de mult procesul încât acesta să nu mai aibă nicio relevanță.

Justiția românească, un laborator de iluzii

Când vine vorba de corupție, justiția românească pare să fie un fel de magician de cartier: are o lege, o aplică un pic, apoi o face să dispară sub pretextul „procedurilor legale”. În cazul lui Isai, nu vorbim despre un dosar în care lipsesc probele sau în care se pun sub semnul întrebării mărturiile, ci despre un caz clar, care ar trebui să aibă o soluție la fel de clară.

Și totuși, printr-un joc de amânări, recursuri și alte tertipuri, sistemul reușește să transforme un inculpat într-un „cetățean liber” fără ca acesta să fi fost găsit nevinovat. Pur și simplu, fapta sa „dispare” legal, deși toată lumea știe că a existat.

O medalie pentru răbdare

Dacă strategia lui Isai funcționează, ne putem aștepta la un nou trend în România: nu mai contează ce ai făcut, contează cât de mult reușești să amâni decizia finală. În loc de „nevinovat până la proba contrarie”, avem acum „vinovat, dar doar până când trece suficient timp”.

Așa că, în timp ce noi ne întrebăm dacă justiția chiar mai are vreun sens, Gheorghe Isai poate deja să-și facă planuri pentru un viitor liniștit. Poate chiar ar trebui să primească o diplomă de excelență pentru răbdare căci într-o țară în care legea nu te scapă, dar nici nu te prinde, așteptarea este cea mai bună strategie de apărare.

Citește și: Șpagă cu programare, cum se trece RAR-ul cu metode neconvenționale