Nicoleta Codreanu
chapeau
Într-unul din numerele anterioare, GAZETA de Oradea vă prezenta modul de organizare al "castei notarilor" şi sacrificiile materiale necesare pentru a putea ajunge unul "de-al lor". Sistemul executorilor judecătoreşti este unul şi mai ermetic, în care este practic, aproape imposibil pentru un absolvent de drept să se infiltreze. Motivul este acelaşi ca şi în cazul notarilor, cu cât sunt mai puţini, cu atât felia ce le revine este mai mare. Iar numărul executorilor judecătoreşti este cu mult mai mic decât cel al notarilor, şi implicit, felia mai mare. În acelaşi timp, din ce în ce mai multe persoane se plâng de timpul prea lung pe care îl au de aşteptat de la apelarea unui executor judecătoresc până la soluţionarea executării. În judeţul Bihor funcţionează şapte birouri de executori judecătoreşti dintre care patru în Oradea, iar celelalte în Aleşd, Marghita şi Beiuş.
Legea nr. 188/2000 , a instituit o noupă concepţie de organizare şi funcţionare a corpului executorilor judecătoreşti, în sensul investirii lor cu îndeplinirea unui serviciu de interes public autonom, sub coordonarea şi controlul Ministerului Justiţiei şi al Instantei de executare, în contextul modificărilor aduse legislaţiei în materia procedurii executării silite. Însă au apărut o serie de erori, mai mult sau mai puţin grave, pentru corectarea cărira a fost nevoie o Ordonanţă de urgenţă. Asemenea erori sunt de "înţeles", în contextul în care aprobarea respectivei legi a fost extrem de rapidă, ea reuşind să treacă meteoric prin Parlament. Căci deh, interesul poartă fesul. Iar apariţia cabinetelor private ale executuriolor judecătoreşti prezenta un interes "deosebit".
Din haos s-au născut…
Cea mai "groasă" eroare a fost următătorea: din cauza necorelării datelor şi termenelor, s-a prevăzut ca abrogarea dispoziţiilor din Legea pentru organizarea judecatorească nr. 92/1992 şi din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, referitoare la executorii judecătoreşti, să aiba loc la data punerii în aplicare a legii – 8 februarie 2001, adică anterior datei la care executorii judecătoreşti îşi vor începe activitatea în birouri – 10 mai 2001. Această necorelare a condus practic la situaţia în care, între cele două date nu a existat temei legal pentru funcţionarea birourilor de executori judecătoreşti nici pe lângă Judecătorii şi Tribunale, nici ca birouri autonome, potrivit noii reglementări. Ordonanţa de urgenţă pentru modificarea acestei legi, precizează că în Capitolul VI al legii – „dispoziţii finale şi tranzitorii" – sunt cuprinse prevederi distincte referitoare la data intrării în vigoare a legii, la data punerii în aplicare a dispoziţiilor acesteia, la termenele pentru adoptarea regulamentului, pentru constituirea Camerelor executorilor judecătoreşti, a Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, pentru adoptarea statutului, precum şi pentru desfiinţarea birourilor executorilor judecătoreşti care funcţionau pe lângă Judecătorii şi Tribunale şi abrogarea dispoziţiilor legale corespunzătoare.
Un fel de paraziţi
Existenţa unui număr redus de executori judecătoreşti elimină practic concurenţa dintre aceştia. Nu se mai pune problema competenţei profesionale, căci ei operează numai cu sentinţe definitive şi executorii. Pentru a obţine o astfel de sentinţă, un avocat trebuie să lcreze săptămâni sau chiar luni întregi, fiind nevoit să studieze dosarul cazului, să găsească o cale pe care el consideră că dacă o urmează are şanse mai mari de a convinge Instanţa, şi cea mai grea sarcină, "lupta" cu judecătorii. În plus, un avocat nu îi poate garanta sută la sută unui potenţial client că va reuşi să câştige cauza respectivă, pe când un executor nu are nici un motv să se îndoiască de succesul acţiunii lui, din moment ce are de partea sa o hotărâre definitivă şi executorie. Altfel spus, avocaţii transpiră pentru câştigarea unui proces, pentru onorarii considerabil mai mici decât ale executorilor judecătoreşti, iar aceştia din urmă iau caimacul, respectiv banul, şi este vorba de bani serioşi. Şi dacă tot a venit vorba de bani şi de onorariile executorilor judectoreşti, trebuie spus că, guvernanţii s-au gândit să reglementeze onorariile minimale ale executorilor. Cât despre onorarii maximale, nici vorbă, cu toate că, trebuie precizat din nou, nu există concurenţă în acest domeniu. Şi încă ceva. Nu vă recomandăm ca, după ce aţi fost la un executor a cărui onorarii v-au lăsat mască, să mergţi la un altul, întrebându-l dacă nu lucrează mai ieftin decât primul. Aveţi toate şansele ca acesta să vă refuze. În acest domeniu s-au instituit deja legi nescrise, asemănătoare cu cele ale medicilor care nu doresc să preia un pacient consultat de un alt medic.
Concurs de ochii lumii?
Potrivit legii, în circumscripţia fiecărei Curţi de Apel funcţionează câte o Cameră a executorilor judecătoreşti, cu personalitate juridică din care fac parte toţi executorii judecătoreşti din circumscripţia Curţii de Apel respective. Această "compilare" este oarecum artificială, având în vedere că judecătorul de supraveghere a executarii aparţine Judecătriei, motivaţia ei rămânând necunoscută. Tot legea prevede şi condiţiile în care un absolvent al facultăţii de drept poate deveni executor judecătoresc. În lege totul pare extrem de simplu, doi ani de stagiatură, un examen şi gata, un nou executor judecătoresc s-a născut. Pentru a efectua stagiatura e nevoie de aceleaşi pile şi aceleaşi şpăgi, poate chiar mai mari decât în cazul notarilor. Dar nici măcar finalizarea stagiaturii intrarea în invidiata tagmă nu este garantată. Să analizăm puţin rezultatele exemenului pentru admiterea în profesia de executor judecătoresc ce a avut loc la Bucureşti în 15 noiembrie 2002. La el s-au înscris 64 de proaspăt ieşiţi din stagiatură, examenul având cinci probe: drept civil, drept comercial, drept internaţional privat, drept procesual civil şi organizarea profesiei de executor judecătoresc. Dintre aceştia doi nu au participat, unul a fost scos din concrs, 34 au obţinut note mai mici de cinci, 11 între cinci şi şase, 5 între şase şi şapte, înregistrându-se o singură notă peste opt. Dacă aceste rezultate nu au fost de natură să îi îngrjoreze profesorii universitari şi pe executorii judecătoreşti din comisie, înseamnă că tocmai aceasta era şi intenţia, să "pice" cât mai mulţi, pentru a exista o justificare pentru numărul în stagnare al executorilor. Dacă examenul a fost "pe bune", înseamnă că modul de alegere al stagiarilor este total defectuos, din moment ce cunoştinţele pe care le-au acumulat în decursul celor doi ani de stagiatură nu le-au permis să obţină măcar un ruşinos 5. Altfel spus, pilele şi şpaga nu sunt de ajuns, mai trebui să existe şi ceva inteligenţă şi competenţă. Oricare din ipoteze s-ar valida, cert este că nici anul acesta numărul executorilor nu va creşte, ceea ce va atrage după sine aceeaşi lipsă a concurenţei dintre ei şi implicit aceleaşi câştiguri fabuloase.
Un executor la 80.000 de clujeni
Preşedintele Camerei executorilor judecătoreşti Bihor, Eugen Puşcaş, explică notele mici obţinute la examen prin înscrierea în concurs a unor candidaţi proveniţi din sistemul judiciar, adică a celor care nu au efectuat stagiatura. În judeţul Bihor funcţionează şapte birouri de executori judecătoreşti dintre care patru în Oradea, iar celelalte în Aleşd, Marghita şi Beiuş.
“Unui executor îi revin circa 290 de dosare într-un an, dintre care cele mai multe au ca obiect executări silite. Am avea nevoie de încă un executor judecătoresc pentru fiecare dintre birourile existente în Bihor. Problema este că în Salonta postul nu s-a ocupat, deoarece nici un executor nu a trecut examenul” a declarat preşedintele camerei execurorilor judecătoreşti, Eugen Puşcaş.
Cât despre lista cu preţurile minimale pe care le percep executorii judecătoreşti, Puşcaş ne-a declarat: “Unii executori percep o taxă cu 2%-3% mai ridicată decît cea minimală, în funcţie de solicitări. Un executor poate percepe o taxă de 300 milioane lei la solicitarea evacuării unei instituţii mari. Deşi activitatea depusă de executori se înfăptuieşte în condiţiile legii cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor aceştia se confruntă deseori cu situaţii în care debitorul recurge la anumite şantaje faţă de executor” declară Eugen Puşcaş.
Calitatea de executor judecătoresc încetează dacă biroul acestuia se desfiinţează în urma neexercitării fără justificare de către titularul acestuia a profesiei, în condiţiile legii, într-un alt birou, în termen de şase luni ori prin excluderea din profesie, dispusă ca sancţiune disciplinară.
Lista cuprinzând onorariile minimale aprobate pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti
Activitatea prestată / Onorarii minimale
1. Notificarea şi comunicarea actelor de procedura / 100.000 lei
2. Executări directe:
– Evacuări / 1.000.000 lei
– Incredinţarea minorului sau stabilirea domiciliului minorului / 500.000 lei
– Vizitarea minorului / 500.000 lei
– Puneri în posesie, graniţuiri, servituţi, predări de bunuri etc. / 500.000 lei
3. Executări indirecte:
– Urmărirea mobiliară a creanţelor / 500.000 lei + 1% din valoarea creanţei peste 10.000.000 lei
– Urmărirea imobiliară a creantelor / 1.000.000 lei + 1% din valoarea creanţei peste 10.000.000 lei
4. Poprire / 500.000 lei + 1% din valoarea creanţei peste 10.000.000 lei
5. Protestul de neplată la cambie, bilet la ordin / 1% din valoarea protestatasi cecuri
6. Constatarea unor situaţii de fapt şi inventarierea unor bunuri (art. 239 din Codul de procedură civilă) / 500.000 lei
7. Procese-verbale de ofertă reală / 200.000 lei
8. Orice alte acte sau operaţiuni date prin lege / 300.000 lei
9. Confiscări / 10% din valoarea realizată
10. Consultaţii în legătură cu constituirea actelor execuţionale / 100.000 lei
