Grădina Botanică din Jibou intră în faliment și s-ar putea închide din cauza reducerilor de buget. Acest lucru se întâmplă în pofida faptului că anual sunt zeci de mii de vizitatori.
Grădina Botanică „Vasile Fati” din Jibou are 55 de angajați și o suprafață de 24 de hectare. Este subordonată Ministerului Educatiei şi finanţată din subvenţii de la stat şi venituri proprii. Pentru a strânge bani, zilele trecute conducerea grădinii botanice a organizat un eveniment. Au fost ateliere de olărit, opincărie, fierărie sau prezentare de arme, realizate de Geto-Dacii din Jibou.
„Suntem într-o situație financiară foarte dificilă, care, dacă nu se remediază cumva pe sfârșitul anului intrăm în blocaj. Nu ne mai putem desfășura activitatea. Tăierea bugetului a fost motivată prin faptul că trebuie să obținem noi mai mulți bani”, a declarat Cosmin Sicora, directorul de la Grădina Botanică din Jibou pentru Ziarul de Sălaj.
Istoria Grădinii Botanice din Jibou începe în 1959, cu nouă ani înainte de înființarea sa. La Catedra de Biologie a Liceului din Jibou a venit profesorul Vasile Fati. În perioada respectivă liceul funcționa cu cantină și internat și își avea sediul în castelul medieval, fosta reședință a familiei Wesselényi. Noul profesor de biologie venea de la școala generală din Someș-Odorhei, unde avusese de asemenea inițiative lăudabile creâd materialului didactic necesar susținerii lecțiilor de biologie. Astfel la fosta sa școală înființase un laborator, un colț viu cu animale mici, o seră cu caracter didactic, un teren experimental și o prisacă cu albine.
Înzestrat cu o deosebită putere de muncă și cu o tenacitate de admirat, noul profesor al liceului intuiește potențialul remarcabil pe care îl deține terenul din jurul liceului și vechiul parc de agrement, cu diversitatea speciilor ce se găseau plantate aici. Acest parc trebuia valorificat. Evident că cea mai bună idee era de a fi înființată o grădină botanică. Această idee odată apărută trebuia și pusă în aplicare. Abia de aici începeau adevăratele greutăți. Exista și o primă problemă, terenul viitoarei grădini botanice. Liceul nu avea în acea perioadă în administrare decât 5 ha de teren, pe care se găseau clădirile, curtea liceului cu câteva terenuri pentru joaca elevilor, restul parcului era cuprins în patrimoniul silvic. O primă măsură care a dus la punerea bazei Grădinii Botanice a fost hotărârea Ministerului Silviculturii de a fi scoasă din amenajarea silvică și predată spre folosință Grădinii Botanice o suprafață de teren de 7 ha. Peste câțiva ani, în 1975 printr-o hotărâre a Primăriei locale se mai predau Grădinii Botanice încă 6 ha de teren din rezerva de stat. În anul 1978, pe un teren alăturat Grădinii Botanice numit „Valea Viilor” a fost barată valea cu același nume și a început amenajarea unui lac de acumulare. Apa lacului era necesară udării plantelor din Grădina Botanică.
Citeste si O expoziție inedită într-un grajd din Jibou
