În Moldova treburile s-au tranșat în favoarea Maiei Sandu, pe mână ruso-germană, exact așa cum anticipam. Dincolo de entuziasmul moldovenilor, bucuroși c-au fost lăsați să obțină o schimbare ce-i respectabilizează pe harta Europei, victoria MAIEI SANDU devine o bornă de unde vom putea analiza de-acum înainte modificarea drastică a jocurilor geopolitice ce se vor desfășura în EUROPA MARE, de la URALI până pe TAMISA.
Apare clar că, în contrapartidă, României nu i s-a mai permis nicio inițiativă sau acțiune ce să influențeze alegerile la Chișinău (n-a existat niciun candidat semnificativ susținut de București, iar unioniștii RO-MD declarați au obținut scoruri de cca 1%), iar această decizie germană a venit oarecum firesc, după ce în ultimii 30 de ani diplomația și serviciile secrete românești mai mult au încurcat treburile în Moldova, nereușind atragerea Rusiei într-un joc de tip win-win, așa cum a reușit Germania în mod evident.
V-am relatat că rușii i-au pus cruce lui IGOR DODON odată cu marea gafă (intenționată?!) a acestuia când s-a lăsat înregistrat acum cca 2 ani de către PLAHOTNIUC, devoalând jocul subteran al lui PUTIN care îi oferea protecție oligarhului contra finanțării partidului lui DODON. Așa afront cu puternice consecințe internaționale nu putea rămâne fără urmări , iar PUTIN a demarat atunci operațiunea “aruncării peste bord” a lui DODON, pe care a integrat-o însă unui JOC MARE DE COLABORARE CU GERMANIA, care avea deja și candidatul potrivit de pus în loc, în persoana MAIEI SANDU.
Victoria de aseară a fost facilitată decisiv prin voturile oferite lui SANDU de către candidatul rusofil RENATO USATÂI, care s-a înființat triumfalist aseară la sediul de campanie al învingătoarei cu un buchet imens de flori galbene, buchet cu care MAIA SANDU a defilat demonstrativ și la declarațiile de presă de după victorie. Ce-a zis DODON după înfrângere nici nu mai contează, dar merită subliniat că atât prim-ministrul Moldovei cât și primarul Chișinăului, socialiștii rusofili ION CHICU și respectiv IVAN CEBAN, au felicitat-o călduros pe MAIA SANDU sugerându-i posibilitatea unei colaborări fructuoase (desigur, doar conform partiturii scrise deja pe linia MOSCOVA-BERLIN!). În plus, PAVEL FILIP și ANDRIAN CANDU, LIDERII PDM, fostul partid al lui Plahotniuc, i-au promis colaborarea noului președinte, asta după ce i-au acordat un consistent ajutor în turul 2. Pot continua argumentația conform căreia axa MOSCOVA-BERLIN a aliniat toți jucătorii utili pentru victoria MAIEI SANDU, dar cred că e deja clar, deci mai bine să ne concentrăm pe ce ne va oferi viitorul geopolitic al regiunii.
În timp ce scriam editorialul, m-am oprit să citesc analiza sa din ADEVĂRUL pe care mi-a trimis-o în această dimineață DAN DUNGACIU, poate cel mai consolidat analist geopolitic al treburilor din Moldova. DUNGACIU descrie inspirat și corect MOLDOVENISMUL EUROPENIST ca fiind eticheta acțiunilor din viitor ale MAIEI SANDU, ceea ce nu e anti-românesc, dar nici nu poate fi pro-românesc, iar de-aici putem porni să previzionăm ce se va întâmpla de-acum înainte la frontiera NATO și UE, UNDE MOLDOVA ÎȘI VA JUCA TELEGHIDAT ȘI CU PRECIZIE ROLUL DESEMNAT, rol pentru care ROMÂNIA N-A SCRIS NICIUN RÂND MĂCAR!
Cei ce pricep profund subtilitățile geopolitice înțeleg că în perspectiva sugerată mai sus, ROMÂNIA SE AFLĂ DE AZI ÎNTR-O POSTURĂ GEOPOLITICĂ PASIVO-REACTIVĂ, pe care dacă nu o va administra rapid prin atitudini și poziționări novatoare, va ajunge de râsul EUROPEI POLITICE, aflând eventual de la EURONEWS despre intențiile de joc geopolitic al AXEI GERMANIA-RUSIA, NOUL BINOM GEOPOLITIC AL MARII EUROPE. Dar pentru asta Iohannis și Guvernul ar avea nevoie cel puțin să-și formeze un colectiv de geopoliticieni români ce să le explice contextul real și posibilitățile de joc pentru România. E clar însă că lui IOHANNIS NU I SE PERMITE O ASEMENEA INIȚIATIVĂ DE LA BERLIN, deci nu va avea curajul s-o facă, iar pe cale de consecință, va interzice și el Guvernului atare acțiuni de apărare mai sofisticată a viitorului românesc.
În final, aceeași concluzie ca ieri: ROMÂNIA E AZI O ȚARĂ CA O FRUNZĂ-N VÂNT!, conchide Cozmin Guşă.
